Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Dublu "atac" italian de Gellu Dorian

În zilele cînd de la Roma venea vestea oribilei crime semnate de cetăţeanul european de origine română şi etnie rromă, Mailat, care a atras atenţia asupra României mai mult decât orice brand de ţară, mişcînd presa scrisă, vizuală şi audio, politicieni şi simpli cetăţeni italieni, ca într-un arsenal ce trebuia să se lase cu decimarea naţiei române, am primit de la Centro Editoriale e Librario şi de la Universita della Calabria din Italia două cărţi ce aveau ca obiecte de studiu parte din operele lui Mihai Eminescu şi Petru Creţia. Şi, uimit de situaţia creată de acel incident ce ascundea în el efectele integrării noastre în Uniunea Europeană mai întîi cu mizeriile conaţionalilor noştri, mi-am zis că, de fapt, realitatea identificării identităţii noastre în lumea civilizată este cu totul şi cu totul alta. Tot în acele zile, Ana Blandiana obţinea un premiu tot în Italia. Alte şi alte evenimente de acest fel se derulau ca şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat, deşi sunt convins că în culisele acestor mari evenimente culturale se discuta printre uşi şi dinţi despre noua imagine ce-a ieşit pe obrazul integrării noastre ca un buboi care a erupt şi a scos la iveală şi în Italia, ca de altfel şi la noi, cele două lumi care coabitează, dar nu pot conviva, nu pot sta la aceeaşi masă, pentru că se folosesc de cu totul alte limbi în cadrul aceluiaşi lexic, vocabular, de alte moduri de percepere a realităţii imediate şi a realităţii de fond, cea perenă, din care ies, cu toate ostilităţile politice şi de masă, valori ce exprimă adevăratele identităţi na­ţionale, cum ar fi, în acest caz, Eminescu şi Petru Creţia, ori Dante şi Umberto Eco, să zicem.
Primind cele două cărţi, mi-am zis, hait, iată un dublu "atac" italian la două valori ale culturii române, fiind sigur că între copertele celor două cărţi se însumează studii de sobrietate universitară, reprezentative şi absolut valoroase. "Atacuri", desigur, în sensul cel mai frumos al cuvîntului, pentru că, sub îngrijirea Gisčlei Vanhese, cele două op-uri veneau ca un nou paşaport de încredere obţinut în mediile universitare italiene de doi ambasadori eterni ai culturii române, Eminescu şi Petru Creţia. Şi acest lucru nu este un început, cunos­cîndu-se de-a lungul timpului că de marile valori ale culturii române în Italia s-au ocupat şi la alte universităţi importanţi oameni de cultură italieni, ca Rosa Del Conte, de exemplu care are importante studii asupra vieţii şi operei eminesciene, sau acum Bruno Manzone sau Marco Cugnio, traducători ai unor im­portanţi scriitori români în limba italiană.
Oprindu-mă la cele două cărţi primite, ca o surpriză plăcută, de la Universitatea din Calabria, aş dori să le menţionez aici ca adevărate evenimente de cultură care pun încă o dată un accent deosebit pe ceea ce reprezintă pentru cultura europeană, valori ca Eminescu şi Petru Creţia. Antologia de studii asupra lui Eminescu "plutonicul" şi a "poeticii fantasticului", cuprinzînd şi o selecţie din poezia acestuia, cu scopul de a ilustra ideile enunţate în cele treisprezece studii semnate de Gisčle Vanhese ("Sur Eminescu plutonien. Poetique du fantastique", cu variantă şi în italiană - "Su Eminescu plutonico. Poetica del fantastico - care dă şi titlul cărţii apărută sub egida Universităţii din Calabria, anul acesta -, "Sotto il segno della bellezza tenebrosa. Călin e Luceafărul di Mihai Eminescu", în capitolul "Eminescu plutonico" şi " Su un sentimento sconosciuto: la promessa della morte. Echi di una leggenda albanese in Gottfried Burger, Marguerite Yourcenar e Ismail Kadare", în cea de-a doua secţiune a cărţii, "Poetica del fantastico"), Rodica Zafiu ("Fantastico, ironia e destrutturazione dell'io: transizioni e rotture testuali nella novella Sărmanul Dionis"), Giovanni Magliocco ("Tra angelismo lunare e vampirismo plutonico. Strigoii di Mihai Eminescu"), Katia Stabile ("Tradurre l'immaginario fantastico: Luceafărul e Călin di Mihai Eminescu") - în primul capitol care se intitulează "Eminescu plutonico" - şi Franco Altimari - Giovanna Nanci ("La ballata del fratello morto e la cavalcata fantastica"), Richard Kidder ("Bewitched by Reason: Rescripting the Covenant in Sleepy Hollow"), Marlena Parlati ("Poetiche del residuo nel Ottocento britanico"), Emanuela Jossa ("Axolotl di Julio Cortazar: una proposta di lettura"), Yannick Preumont ("Foyer et folie. Quelques parametres linguistiques du fantastique") şi Annafrancesca Naccarato ("Amore e morte ne Le coup de grace di Marguerite Yourcenar. La cavalcata notturna di Eric et Sophie") - în cea de a doua secţiune intitulată "Poetica del fantastico". Traducerile din operele eminesciene sunt şi ele relevante: "Strigoii/ I vampiri" , semnată de Giovanni Magliocco; "Călin - file din poveste(Călin - pagini de una leggenda", semnată de Katia Stabile; "Luceafărul/ L'Astro", semnată de Katia Stabile şi o traducere din Gottfried Burger, "Lenore", semnată de Fernanda Cirimele. Nu voi reda în continuare fragmente din echivalenţele în italiană, pentru că nu acesta este scopul acestui articol în care doresc să evidenţiez actualitatea poeziei eminesciene şi implicit a unui reprezentant contemporan al liricii româneşti, Petru Creţia, într-un centru universitar cum este cel din Calabria. O pot face, evident, specialiştii şi, mai ales, Rodica Zafiu, implicată în mod direct în sumarul acestei cărţi, fiind, între 1996-2001, profesor la Universitatea din Calabria. Însă plecînd de la situaţia creată acum în Italia, în ceea ce ne priveşte pe noi românii, o astfel de legitimare ca naţiune prin valorile noastre culturale, nu la iniţiativa guvernanţilor români - care găsesc altfel de căi pentru elucidarea mizeriei, prin eventuale cumpărări de "gulaguri" în deşert -, ci la cea a unor italieni, profesori la o universitate din peninsulă, ne putem da uşor seama că evenimentele iscate de pegra societăţilor în consonanţă cu politicienii vremii sunt de mai mare rezonanţă decît cele provocate de o elită care, cu forţe mici, încearcă să menţină o relaţie între cele două culturi, relaţie ce va face viabilă puntea peste timp.
Cealaltă carte - "L'ora senza crepuscolo Sulla poesia di Petru Creţia" -, la fel de importantă pentru marcarea şi punerea în evidenţă a valorilor noastre literare -, este îngrijită tot de Gisčle Vanhese, profesor de Literatură franceză la Facultatea de Litere şi Filozofie a Universităţii din Calabria, unde din 2002 predă şi Limba şi Literatura română, care, astfel, pe lîngă poezia lui Eminescu, s-a mai ocupat şi de opera lui Panait Istrati. Studiile cuprinse în carte sunt semnate, două, de Gisčle Vanhese ("Petru Creţia. Au confluent du Nombre et de la Nuit" - acesta şi în italiană - şi "Fenice di porpora e di cenere"), Rodica Zafiu ("Tradure le nuvole"), Giovanni Magliocco ("Oltre la finitudine, nelle profonde fontane del mare") şi Katia Stabile ("Pasărea Phoenix di Petru Creţia. Tradurre l'immaginario simbolico"). Traducerea poemului "Pasărea Phoenix/ L'Uccello Fenice" este semnată de Katia Stabile, iar o selecţie din poezia acestuia scrisă între anii 1983 şi 1997, cuprinzînd un număr de douăzeci şi trei de poezii, este semnată de Giovanni Magliocco. Ambele antologii de studii şi texte sunt destinate studiului la catedra de Limbă şi Literatură română a Universităţii din Calabria care girează editarea acestora.
Astfel, acest dublu "atac" italian, cum i-am spus în titlul articolului, ilustrează încă o dată că fricţiunile politice, fie ele de stradă, de Parlament sau prin mass-media, nu pot împiedica un dialog ce întreţine o relaţie de dinainte de 2007. Pentru că, vrem nu vrem, vom discuta de aici încolo, în cel puţin istoria noastră recentă, de etapa de pînă în ianuarie 2007, care, la rîndu-i, se împarte în alte etape de-a lungul istoriei, cel puţin în relaţiile noastre cu Europa, implicit Italia, şi de etapa de după ianuarie 2007, care, iată, a început tumultuos în peninsula cu care, originar, la nivel de popoare, avem cele mai multe puncte comune. Speculaţiile pe această temă, din păcate, au denaturat şi continuă să denatureze o realitate care oricum frămînta existenţe ce, în oricare alte condiţii, ar fi existat. Chestiunea găsirii ţapului ispăşitor vine să acopere o neputinţă strategică şi diplomatică din care "clasele politice" din cele două tabere belicoase vor trage foloase. Şi cum foloasele, în atare situaţie, nu pot fi împărţite în mod egal, cei care vor cîştiga bătălia, în imediata etapă, nu vom fi noi, dar, probabil, pe termen lung, după mai multe bătălii, războiul, după care va urma pacea, ne va aduce nouă foloasele, foloase ce se vor ilustra prin spălarea la propriu şi la figurat a celor ce fac mizeria să explodeze în astfel de focare - fie pegra societăţii, fie clasa politică! - şi, în fond, civilizarea de care avem nevoie şi de care nu ne-am ocupat, în ultimii şaizeci de ani, mai deloc. Şi acestea toate nu pot fi făcute fără ajutorul, aparent neimportant, al valorilor culturii naţionale, poate singurul brand care a lăsat deja urme de apreciat în lumea civilizată, prin nume ce duc după ele adjectivul "român". Un semnal, în acest sens, îl putem semnala şi prin ceea ce au făcut cei de la Universitatea din Calabria, avînd în vedere Italia care, paradoxal, va fi prima ţară din U.E. ce ne va accepta în totalitate, cît şi celelalte universităţi din Roma, Pisa, Florenţa sau Padova, unde Limba şi Literatura română au devenit obiecte de studiu intens. Şi poate n-o să ne mai fie ruşine să fim "oameni" ai acestor locuri, aşa cum a afirmat recent Mircea Cărtărescu, pe bună dreptate, în două editoriale, unul într-o revistă din Italia, şi altul într-un ziar din România.
Concluzionînd, "atacurile" italienilor, de acest fel, menţionate în prezentul articol, ne onorează. Celelalte ne pun pe gînduri şi ne trimit cu sute de ani în urmă, să vedem unde am greşit şi dacă toleranţa noastră ca naţiune, într-un spaţiu gata oricînd să fie federalizat sau împărţit pe etnii, ne-a fost benefică sau total împotrivă, decontînd acum toate ponoasele ascunse ani în şir într-un spaţiu ce-ar fi putut fi la fel de civilizat ca toate celelalte ce compun, măcar, harta Uniunii Europene.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara