Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Prepeleac:
Exerciţii de Constantin Ţoiu


Sept. 1959. Husserl. Ideen zu einer reinen Phänomenologie unde phänomenologischen Philosophie. Schiţă a unei fenomenologii pure şi a unei filosofii fenomenologice. Note din cursul de filosofie - Mircea Florian.
Fenomenologia, ştiinţă a conştiinţei pure transcendentale, deosebită de psihologie şi de astronomie, de pildă, care rămîn nişte ştiinţe de atitudine naturală implicînd un realism spontan. Fenomenologia, dimpotrivă, începe cînd "punem în afara jocului poziţia generală a existenţei" aparţinînd esenţei acestei atitudini naturale. Este deci o ştiinţă eidetică, asemeni matematicilor. Metoda este reducţia. Acel epohé husserlian, adică punerea în paranteză (a fenomenului studiat, fenomen natural ).
Introspecţia lucrează pe teren empiric, apoi induce, trecînd la general. Reflecţia fenomenologică încearcă să prindă esenţele, plasîndu-se, din capul locului, pe terenul universalului.
"Dacă ne plac paradoxurile, - şi cu condiţia de a înţelege cum trebuie semnificaţia ambiguă a frazei următoare, - putem să ne îngăduim să luăm ca adevărată ideea că Ficţiunea constituie elementul vital al fenomenologiei ca şi al tuturor ştiinţelor eidetice, precum şi izvorul din care ţîşneşte cunoaşterea adevărurilor eterne". (Ideen)
Se fundamentează, astfel, şi proza, romanul de ficţiune, fenomenologia devenind, prin idei, şi prin imaginea ideală extrasă din fenomen, baza ideologică a oricăror lucrări de imaginaţie...
"Erlebnisse"-ul intenţional, trăirea intenţională... Orice conştiinţă este conştiinţa a ceva, adică se raportează intenţional la ceva. Structura esenţială a oricărei conştiinţe este această intenţionalitate. De aici, distincţia, radicală, dintre conştiinţă şi faptul despre care există o conştiinţă,... ce dont il y a conscience, mai clar.
Obiectul conştiinţei, oricare ar fi el (în afara conştiinţei reflexive) se află, din principiu, în afara conştiinţei: el este transcedent - contrar imanentismului, idealismului de tip Berkeley...
"Ca regulă absolut universală, un lucru nu poate fi dat - în nici o percepţie posibilă, cu alte cuvinte în nici o conştiinţă posibilă în general, - drept ceva imanent în mod real". (Ideen)

*

Raportul imagine-gîndire. Vezi şi Sartre: L'Imagination care este direct influenţat de Husserl.
Temeiul existenţialismului, - cafeneaua Flora...
Naivitatea gîndirii pragmatice engleze: să crezi că în conştiinţa ta ar exista nişte còpii ale lucrurilor fizic percepute. Saltul gîndirii moderne husserliene şi a ei intenţionalitate, pură, punerea în paranteză a fenomenului perceput.
Atenţie la alianţa Husserl-Sartre, la implicarea literaturii moderne în teoria lor: Husserl şi Sartre atacă împreună, deşi din unghiuri diferite, metafizica (naivă) imanentistă a imaginii... Subiectul cunoaşte direct obiectul, nu prin intermediul unui clişeu,... nu prin intermediul unei còpii - s-a văzut - al unei imagini, aşadar, conţinută în conştiinţă (naivitate primitivă!).
Astfel, îndepărtînd din intelect "còpiile", Husserl a rezolvat dificultatea problemei raportului "imagine-gîndire".
O eliberare extremă a gîndirii. Revoluţia ei modernă.
Imaginea, prin urmare, nu este decît un nume pentru funcţia ce o are conştiinţa de a-şi viza obiectul. Datorită numelui, formal!...
Departe de a fi o copie, (ceea ce implică o regresie la infinit)... o imagine reclamînd o altă imagine, spre a fi înţeleasă şi aşa mai departe... - imaginea devine,... atenţie!... dimpotrivă, "anume manieră de a anima, de a însufleţi în mod intenţional un anume conţinut hyletic (obiect, materie, substanţă în general)."
Realitatea psihică, concretă, o vom numi noeză.
Sensul ce umple realitatea, îl vom numi noemă. De reţinut raportul fundamental: noeză-noemă al cunoaşterii fenomenologice...

*

Act noetic. Intenţionalitate sau act noetic, capacitatea pe care o are spiritul de a transforma lucrurile într-un sens diferit de materialitatea percepţiei, de fizica ei. Diferenţă între percepţie şi imagine.
Diferenţa dintre imaginea-ficţiune şi percepţie provine din structura profundă a sintezelor intenţionale. Percepţia se realizează printr-o sinteză pasivă; ficţiunea se realizează printr-o sinteză activă...
SARTRE. Din Imaginaţia sa:
"...Il n'y a pas, il ne saurait y avoir d'images dans la conscience. Mais l'image este un certain type de conscience. L'image este un acte, et non une chose. L'image este conscience de quelque chose..."

*

Din asta derivă şi antirealismul curentului existenţialist de după cel de al doilea război mondial, mai ales. Desprinderea literaturii de imanentismul realist al conştiinţei, în care, între noi şi lucrurile din afara conştiinţei umane ar fi existat nişte intermediari fizici, gen còpii, clişee, ce asigurau legătura dintre gîndire şi materialitatea existenţei. Deşi influenţat de marxism, - pînă la un punct, - existenţialismul de-materializează în chip husserlian existenţa, de unde, la existenţialişti, ideea fundamentală de libertate a spiritului, de responsabilitate, de spirit activ asupra realităţilor fizice; de unde şi conştiinţa, revoluţionară, ce a decurs din teoria aceasta precum şi gherilele luptătoare pe diverse fronturi şi în care inamic principal erau cele stabilite odată pentru totdeauna, regimurile capitaliste sau burgheze incapabile, după gîndirea revoluţionară, de a prinde procesul în acţiune al realităţii. O altfel de dialectică, nu materialistă, ci o dialectică transcendentală de sorginte husserliană, la urma urmei, deşi cu rădăcini nu numai în filosofia kantiană, dar şi în cea elenă...
Intuiţiile ştiinţei materialiste, grosiere, bazate pe evidenţa unei experienţe privilegiate ne împiedică să cunoaştem structura adevărată a lucrurilor.
De unde, efortul salvator al fenomenologiei.
A pleca, în ştiinţă, de la un anumit "comportament simplist". "La conduite du miroir" (Georges Bachelard) - prejudecata materialistă - schemă ştiinţifică primitivă... Aventura spaţială - imposibilă prin această gîndire depăşită, sec. 19... Sîntem mai liberi decît ar fi necesar.