Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
"Falş" în acte publice de Val Gheorghiu

Interbelicii preferau să spună falş, preluat, acesta, din germanul falsch, cînd germana încă stătea bine în Regat, îngăduită, politicos, de o privilegiată franceză de familie, pînă ce şi ea a cedat definitiv, după război, expansivei engleze.
Articulat ritos amuzat, falş suna în gura teutonului amic Mihai Ursachi în coloarea lui germanică, reacţie la vulgaritatea ce bîntuia trotuarele unui Iaşi ce cunoscuse şi el cîndva fragranţa cafenelei.
Trotuare bătute totuşi de amîndoi cu perfidă metodă.
Falşul acesta nu era falsul din muzică, nici cel practicat cu superbie de trompe-l^oeil-ul artei de salon opulent, cu atît mai puţin - ca să fim... falşi enciclopedici - provocatorul Les Faux-Monayeurs al lui Gide încă necunoscut. Era, pur şi simplu, verdictul neiertător aplicat nesincerităţii.
în dialogul cafenelei sau în arena politicii.
Cafeneaua e deocamdată aici, în atelieru-mi de pe Armeană, în faţa unei cafele negre. Inductoare de irepresibile idiosyncrasii.
Era statuia aceea care începuse să bîntuie şi prin Europa imediat postbelică, ostaşul sovietic eliberator, cu braţul stîng pe sabia de lîngă şold, în cel drept ţinînd la piept pruncul emblematic. Ce şansă colosală a avut continentul, opunîndu-se, cu imediată inteligenţă, perfidului prefabricat asiatic! Din seria hidoşeniilor tip Vera Muhina. Dar şi producţiilor pe bandă ale artiştilor poporului de pe Dîmboviţa, nu?, dosite, în 1989, cu panicată devălmăşie, în subteranele sinistrelor sedii. însuşi clasicul Ilici, uitat în bălării, după ce fusese dat jos de pe soclul din faţa Casei Scînteii.
Compoziţia în care acelaşi serafic Ilici asculta, vai, Appassionata lui Beethoven.
Tot Ilici, neprihănitul, aflat, din nou, în calea pelerinilor globului, permiţîndu-li-se, ca-n vremi de glorie, să se-nchine iar la moaştele-i din Mausoleu. Cu recentă voie de la recentul Putin. După interdicţia de fată mare a elţînismului total depăşit.
Trilurile cam crispate ale rrromânului Vadim.
Varlaam, fondatorul, canonizat, de candidatul Daniel, în prezenţa preşedintelui şi premierului. La Secu.
Poeţi de vîrsta a treia, mimînd nonşalanţa vulgară a celor tineri.
Becali crucindu-se.
Becaţe. Sau becaţine.
Avalanşă de juni în galerii. De o expresivitate excepţională. Chiar dacă programat teribilistă. Unul, un prostănac de colosal talent, face loc între compoziţiile sale unor glumiţe cu schepsis antimonarhic: colac de closet, numit de el tron. Cam asta a prins nepoţelul de la bunicii lui, într-un umor de partid, fost atît de în vogă cît Ilici a stat pe soclu, la Casa Scînteii. Chiar şi aşa, copilaşul promite. Ceea ce e tot mai greu de spus despre congeneri de-ai lui, feroci alternativi locali, cu năucitoare proiecte internaţionale, mimînd ceea ce veşnic au mimat generaţioniştii de pretutindeni. Cum să-l fi anulat Maxy pe Pallady?
Michel Houellebecq - "noua tendinţă literară" - scrie roman scîrbit, ar spune, scurt, francezii săi. Dar cîtă savantă strategie narativă, - "inginerie a textualităţii" -, în Particulele elementare, Extinderea domeniului luptei, Platforma! într-o descendenţă ce-l conţine, glorios, chiar pe bătrînul Balzac. De nu, mai degrabă, pe Flaubert. Şi ce... extindere globală cunoaşte acum şocantul francez! Din care, dacă au auzit de el, băgăii şi pizdeţii şi-au însuşit doar scîrba.
Exagerez?
Da, exagerezi.
Băsescu, în tonalitate biblică: Lăsaţi copiii să vină la mine!
Acelaşi, lăsîndu-l şi-acum pe Stolojan cu umărul ud de lacrimile-i din campanie.
Falş! ar fi spus Mihai, reîncarnat. Şi s-ar fi aruncat iar în Dunăre. Nu să fugă. Să înoate.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara