Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Lecturi la zi:
Femeile anilor '60 de Tudorel Urian

Anul 1968 este unul cu o semnificaţie specială pentru istoria Europei postbelice. Pe de o parte, în Est, invadarea Cehoslovaciei de către trupele Pactului de la Varşovia reprezintă semnalul, brutal, al sfîrşitului destinderii, pe de altă parte în Vest, demonstraţiile studenţeşti de la Paris pun sub semnul întrebării sistemul burghez de valori şi deschid calea unei noi paradigme culturale, cunoscute astăzi sub numele de postmodernism. Cum arăta viaţa cotidiană în România anilor '60 (perioada de maximă deschidere a regimului comunist)? Un răspuns dezinhibat la această întrebare (lipsit de elanurile propagandistice ale literaturii epocii, ca şi de puseurile demascatoare specifice romanelor de după 1989 care tratează perioada comunistă) oferă romanul lui Virgil Duda, Şase femei. Practic, autorul reconstituie cotidianul românesc de la mijlocul deceniului şapte prin prisma experienţelor de viaţă ale unor femei de vîrste diferite. La rîndul lor femeile îşi definesc personalitatea în funcţie de relaţiile pe care le stabilesc cu bărbaţii care le înconjoară. În ordinea "intrării în scenă" îşi fac apariţia următoarele prototipuri ale femeii române: tînăra dispusă să treacă prin orice pat pentru a-şi clădi o carieră şi pentru a obţine un buletin de Bucureşti, dar care o dată măritată devine un monument de devotament şi fidelitate (Ursula - Ulla); femeia matură, voluntară, adulterină, posesoarea unei sexualităţi debordante (Melanie); femeia aflată la mijlocul vieţii, superbă în frumuseţea ei, dar frigidă, care nu mai poate suporta nici măcar atingerea propriului soţ (Miriam); fetiţa nou-născută, frumoasă şi genialoidă, răsfăţata tuturor, care descoperă pas cu pas viaţa (Dorina-Puşa); adolescentele "lolite", hipersexualizate şi vag lesbiene, aflate în relaţia stăpîn-sclav (Sanda şi Violeta). Fiecare dintre aceste şase femei stabilesc reţele de relaţii interumane (specialitatea casei în scrisul lui Virgil Duda) care, prin suprapunere, duc la realizarea unei foarte originale fresce a societăţii româneşti de la sfîrşitul regimului Dej şi începutul regimului Ceauşescu.
           
Societatea românească a anilor '60, aşa cum este ea descrisă în romanul lui Virgil Duda, cunoaşte o surprinzătoare (pentru cel care ia astăzi cunoştinţă cu realitatea acelor vremi) relaxare la nivelul moravurilor. Este o societate perfect amorală. Adulterul este un fel de sport naţional, acceptat cu seninătate de ambele părţi fără ca prin aceasta trăinicia mariajelor să fie pusă în pericol (fapt explicabil şi prin aceea că eventualele divorţuri ar fi putut compromite dosarele de cadre ceea ce ar fi pus în pericol carierele celor în cauză). Pentru femeile tinere este de la sine înţeles că orice avantaj social este condiţionat de oferirea unor favoruri sexuale şi că orice invitaţie la o discuţie între patru ochi cu un factor de decizie într-un domeniu sau altul are toate şansele să se sfîrşească într-un pat. De altfel, naratorul nu se sfiieşte să-şi pună cititorii în temă cu această stare de fapt prin intermediul unui mic eseu teoretic despre sexul în socialism: "în general oferta de acest gen era în socialism extrem de extinsă, aproape generalizată, fie sub forma mitei sexuale, atît de delicat plătită încît nici nu merita asemenea denumire severă, fie ca defulare, una din puţinele la îndemînă, în condiţiile unei existenţe împovărate de lipsuri materiale şi excese poliţieneşti. (…) Destule femei tinere şi frumoase se simţeau onorate şi nu jignite de manifestările interesului sexual al colegilor, vecinilor sau cunoştinţelor întîmplătoare, de aceea cedau cu nonşalanţă şi farmec, parcă temîndu-se să nu piardă ocazia. Principiu valabil chiar şi cînd ocaziile se înmulţeau. Ca şi atîtea alte valori, sexul îşi pierduse cota la Bursa schimburilor în natură" (pp. 250-251). Toate aceste zbenguieli sexuale se derulau la vedere, erau cvasi-oficializate, cunoscute de toată lumea, inclusiv de omniprezenta Securitate şi de serviciile de cadre ale diverselor instituţii. Ele deveneau, în cazul bărbaţilor, probe de şantaj, iar în cel al femeilor, pretexte pentru solicitarea altor favoruri sexuale. Chiar dacă se manifesta destul de rar, Securitatea era prezentă peste tot. Lumea era obsedată de prezenţa microfoanelor şi a privirilor indiscrete ale agenţilor în instituţii, acasă, la restaurant şi în cele mai neaşteptate locuri. Magazinele erau goale, legislaţia era plină de interdicţii dar cu bani şi relaţii (eventual, sexuale) se putea obţine aproape orice. În cultură se practica o anumită corectitudine politică (realismul socialist). Mediocrităţile ţineau prelegeri la televiziune, se bucurau de notorietate şi respect în societate, precum profesorul doctor Sami Avădanei, ironizat de autor: "Figura lui era unanim cunoscută (şi respectată) datorită prezenţei sale insistente la emisiunile culturale ale televiziunii, ori de cîte ori se dezbăteau teme de interes cum ar fi ce e frumosul (s.a.) sau rolul artei în societatea socialistă, în lumina ultimei conferinţe a partidului consacrată întăririi şi dezvoltării (s.a.) etc. Colegii invidioşi, precum şi adversarii de idei alungaţi de la catedre în diverse etape de evoluţie a subiectului tendinţe contradictorii în estetica burgheză (s.a.) se străduiau zadarnic să-i demaşte oportunismul neţărmurit, lipsa de opere, excesiva participare la colocviile occidentale" (p. 67). Etaloanele de valoare ale literaturii epocii (ne aflăm la mijlocul anilor '60, în perioada de dinaintea morţii lui Dej) erau Titus Popovici şi Dinu Săraru. Un activist de partid fără studii (Alexiuc) îşi propune să-şi ia o revanşă în faţa vieţii devenind un romancier de talia celor doi clasici ai realismului socialist: "Înţelese că nu iubea partidul ca pe ochii din cap, îşi reconsideră trecutul, prezentul şi viitorul, hotărînd să devină un romancier de talia lui Titus Popovici. Le va arăta el ce e curajul aliat cu simţul răspunderii, avea multe de dezvăluit, cunoştea ţărănimea, clasa muncitoare şi intelectualitatea mai profund decît Dinu Săraru" (p. 78). Nici măcar viaţa în grădiniţe nu este uşoară. Prima zi de grădiniţă din viaţa Dorinei-Puşa este o experienţă traumatizantă, iar directoarea-politruc a instituţiei pare un personaj extras din romanele lui Dickens. Moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej este relatată în cîteva rînduri, autorul neomiţînd să reamintească zvonurile care circulau la vremea respectivă în legătură cu acest subiect: "Peste noapte muri însuşi şeful suprem al partidului, se ştia că e în comă de cîteva săptămîni, iar sicriul acestuia fu depus în holul fostului palat regal (…). Se spunea că fusese iradiat la Kremlin, fiindcă începuse să clănţănească despre independenţă. Naţionalismul lui nu deranja, era chiar bine văzut pe post de diversiune populistă, dar se mişcaseră şi alţii, ceva mai substanţial, aşa că era nevoie de un exemplu pentru restabilirea disciplinei multinaţionale" (p. 187).
          
Romanul lui Virgil Duda este un proiect îndrăzneţ şi original. El propune rescrierea unor pagini controversate din istoria noastră recentă, din perspectiva unor martori pasivi (în faţa marilor decizii politice), dar foarte ancoraţi în existenţa de zi cu zi: şase femei de vârste diferite, toate aflate într-o oarecare legătură cu mediul artistic. Mărturia existenţei lor cotidiene este elocventă pentru că singurul lor scop în viaţă este supravieţuirea în cadrul sistemului. Ele sînt străine de perspectivele macho, ale bărbaţilor care relatează evenimente "post festum" cu intenţia uşor de sesizat, de a se plasa, la scară istorică, într-o lumină cît mai favorabilă. Dimpotrivă, îşi autoanalizează condiţia cu un cinism uneori trecut bine de pragul vulgarităţii. În toiul unei discuţii polemice cu bătrînul său amant Sami, Melanie, (soţia lui Cosmin Negru, directorul unei case de filme) dă o replică şoc, precum o lovitură în moalele capului: "… Tragedia a devenit niţel comică, iar comedia a căpătat o undă de tragism. Este? Estetica nu bate pasul pe loc.
          
- Mamă, ce guriţă ai căpătat! Altădată…
          
- Altădată foloseam guriţa în alte scopuri, dar acum, dacă vrei să fac copii, trebuie să-mi rup de la gură cum zic franţuzoaicele! Hai să ne apucăm de treabă!" (p. 88)
          
O femeie care se priveşte pe sine cu atîta dezinvoltură, trebuie crezută şi atunci cînd judecă performanţele (nu numai sexuale) ale bărbaţilor care îi marchează viaţa. Văzuţi prin ochii acestor femei, bărbaţii îşi dobîndesc statura lor (spirituală, morală) reală, care nu este în măsură să rupă gura tîrgului, fapt ce explică, poate, lunga istorie lipsită de glorie a comunismului românesc.
          
Asemenea fratelui său, eseistul Lucian Raicu, Virgil Duda este un autor care acordă o atenţie cu totul specială stilului. La modul general vocea narativă este aceea a unui povestitor omniscient ("la voix de Dieu"), dar focalizarea coboară ori de cîte ori este cazul la nivelul personajelor, impresia de autenticitate fiind, de aceea, una foarte mare. Mai mult decît atît, în deja buna tradiţie a prozei actuale, naratorul conversează în timp ce-şi scrie opera cu potenţiali cititori. În felul acesta el anticipează cu luciditate anumite reacţii ale criticii. Aşa procedează, de pildă, cînd descrie ritualul servirii mesei de către micuţa Dorina-Puşa: "Îşi aranja singură farfurioarele (excesul de diminutive nu poate fi evitat, orice ar pretinde stiliştii), precum şi poziţia scaunului…" (p. 307). Altminteri textul este împănat cu citate directe sau aluzive din literatura epocii (dar şi din clasicii literaturii române), iar la nivelul construcţiei modelul principal pare a fi proza lui Thomas Mann.
          
Chiar dacă nu se bucură întotdeauna de reputaţia pe care o merită, (faptul că trăieşte în Israel ar putea fi o cauză a uitării sale atunci cînd se discută problematica romanului românesc actual) Virgil Duda este unul dintre prozatori români de primă mînă.

Virgil Duda, Şase femei, Editura Albatros, Bucureşti, 2002, 402 pag.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara