Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Cronica Dramatică:
Feminin-masculin de Marina Constantinescu


Ultima premieră a Teatrului Odeon se numeşte, într-un chip oarecum misterios, M... Butterfly. Piesa este scrisă de David Henry Hwang, dramaturg şi regizor american - provenind dintr-o familie de emigranţi chinezi - care în 1988 a avut un mare succes pe Broadway cu M... Butterfly. A cîştigat Premiul Tony pentru cea mai bună piesă, lucru care l-a consacrat ca pe un mare dramaturg american modern. Acum doi ani, compania de teatru East West Players a inaugurat noul sediu: "The David Henry Hwang Theatre".

Piesa n-a circulat la noi, a fost tradusă chiar de regizor pentru propriul spectacol. Ada Lupu este absolventă a Universităţii de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti în anul 1997 cu spectacolul Cîntecul lebedei la Teatrul Naţional din Iaşi. Încă din 1993, stă aproape de regizorul Alexander Hausvater şi face asistenţă de regie la toate spectacolele lui: La ţigănci, Pericles, Teibele şi demonul ei. M.... Butterfly este debutul profesionist al Adei Lupu, debut pe scena Odeonului, locul unde Hausvater se simte cel mai bine. Şi nu numai el. Şi regizorul Vlad Mugur este fascinat de această scenă. Dacă ar fi după el, toate spectacolele le-ar monta numai aici. Aşadar, tînăra debutantă Ada Lupu şi-a ales cu precizie totul: locul, piesa, distribuţia, scenografii, coregraful - nume de primă linie a teatrului românesc. Costumele sînt făcute de Doina Levintza, decorul îi aparţine lui Vittorio Holtier iar coregrafia lui Răzvan Mazilu. În rolurile principale: Florin Zamfirescu, Marius Stănescu, Irina Mazanitis, Jeanine Stavarache.

Povestea este fascinantă, zguduitoare şi incredibilă, în acelaşi timp. Un diplomat francez - Gallimard - este trimis în misiune în China anilor '60. Sedus de fanteziile orientale, dar necunoscînd în mod profund codul cultural şi sistemul prejudecăţilor, Gallimard devine prizonierul şi, de ce nu, victima tuturor acestor lucruri. Piesa i-a fost inspirată autorului de povestea reală a lui Bernard Bouriscot - diplomat francez - şi a lui Shi Pei Pu - primadonă a Operei din Pekin - aceasta fiindu-i iubită timp de douăzeci de ani şi presupusă mamă a copilului lor. În 1986, cuplul a fost acuzat şi condamnat de un tribunal din Franţa pentru spionaj în favoarea Chinei. În timpul procesului, lui Bouriscot i-a fost dezvăluită adevărata identitate a primadonei: ea era, de fapt, un bărbat. Din acest fapt real s-a inspirat autorul lui M... Butterfly, o piesă în care fascinaţia orientală se împleteşte cu duritatea unui sistem necruţător: comunismul. Şi dincolo de toate, o întrebare obsedantă: Ce este masculin şi ce este feminin? Este şocant cum un cuplu poate trăi 20 de ani fără să reuşească să găsească răspunsul la această întrebare.

Spectacolul se bucură de prezenţa unor importanţi oameni de teatru - Levintza, Holtier - şi asta îl impregnează cu o atmosferă specială, plină de farmec, plecînd de la culorile şi materialele costumelor, pînă la decorul multifuncţional şi la luminile ravisante. Florin Zamfirescu şi Marius Stănescu - cuplul cel ciudat - dezvoltă povestea mai mult tehnic şi mai puţin emoţional. Florin Zamfirescu merge mult mai tare pe povestea de iubire în sine, accentuînd inocenţa în faţa unei "femei" orientale cu alte mijloace de seducţie, ameţit de esenţele tari şi insinuante, necunoscute, care-i trezesc şi-i provoacă simţurile. Pare, într-un fel, că şocul în faţa momentului dezvăluirilor nu are greutatea aşteptată în interpretare. Reacţiile sînt mult prea calculate, iar situaţia pusă cumva în paranteză, deşi forţa lui Florin Zamfirescu are resurse absolut considerabile. Din păcate, regizorul nu-şi face simţită prezenţa. Marius Stănescu variază registrele şi datorită personajului feminin-masculin, deşi nici el nu-şi exploatează, decît estompat, cea de-a doua faţă a lui Iason. Sensibil, insinuant, graţios, învăluitor în ipostaza primadonei, strident şi nu îndeajuns studiat atunci cînd cade masca. Cele două roluri feminine - Irina Mazanitis (Helga) şi Jeanine Stavarache (tovarăşa Chin) - completează cuplul în dimensiunea reală, nefuncţionînd ca un simplu pandant: Helga - soţia oficială şi decorativă a diplomatului francez, tovarăşa Chin - securistă vehementă şi devotată regimului comunist. Rămîn două probleme, dintre care, cea de-a doua, majoră. Decorul pune altfel accentul pe scenă, decît cel din spectacol. În partea dreaptă este sugerată boxa lui Gallimard în care se află în timpul procesului. Partea propriu-zisă de la tribunal are o pondere mică în spectacol. Pe scenă, prin decor, ea pare prin dimensiunea decorului cel puţin egală cu povestea cuplului în sine. Este o neînţelegere, o dizarmonie între gîndul scenografului şi cel al regizorului. A doua: din punct de vedere regizoral, nu se înţelege foarte bine care a fost motivaţia Adei Lupu pentru a pune în scenă acest text. Cam ce se spune, aia se şi vede. Nu se simte mîna sau "interpretarea" regizorală. Oricum, debutul Adei Lupu este interesant, se simte influenţa lui Hausvater pe lîngă care a ucenicit. Aşteptăm să vedem cum va evolua.

Teatrul Odeon: M... Butterfly de D.H. Hwang. Traducere: Ada Lupu. Regia: Ada Lupu. Decor: Vittorio Holtier. Costume: Doina Levintza. Coregrafia: Răzvan Mazilu. Distribuţia: Florin Zamfirescu, Marius Stănescu, Irina Mazanitis, Jeanine Stavarache, Dan Bădărău, Elvira Deatcu, Constantin Cojocaru.