Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Cronica muzicală:
Festivalul drept eveniment de Dumitru Avakian

Câteva dintre evenimentele muzicale bucureş tene ale ultimei perioade, evenimente cu caracter festivalier, au arătat faptul că idea organizatorilor a avut motivaţie, că a existat voinţă de acţiune, dră- muire eficientă a posibilităţ ilor, că rezultatele aş- teptate s-au dovedit a fi importante.

Pentru publicul larg, pentru publicul atât de divers al Institutului Cultural Român, voi aminti în primul rând concertul formaţiei camerale Hespèrion XXI, muzicieni conduşi de minunatul om, de generosul artist spaniol care este Jordi Savall. Călătoresc peste tot în lumea cea largă. Au idei, au proiecte pe care le concretizează în acte de cultură. Mai puţin în concerte cu caracter expozitiv. Cu ani în urmă i-am întâlnit la Tanglewood, în stagiunea de vară organizată de Orchestra Simfonică din Boston. Au putut fi audiaţi într-una dintre ediţiile anterioare ale Festivalului enescian. De această dată ne-au dăruit un veritabil spectacol dedicat unei zone a cântecului, a dansului, apropiată spiritualităţii noastre balcanice, anume muzica Orientului. Apropiat aşa cum a cunoscut-o, cum a rostuit-o, în parte, Dimitrie Cantemir în deceniile de început ale secolului al XVIII-lea. Am realizat o dată în plus faptul că, în ciuda existenţei zonelor de influenţă ale imperiilor timpului, Europa şi Orientul cel de Mijloc constituiau un vast spaţiu al circulaţiei valorilor spirituale, că Istanbul, una dintre marile metropole ale zonei mediteraneene, se dovedea a fi un veritabil creuzet în care Est-ul se întâlnea cu Vest-ul, iar aceasta din Spania şi din Maroc până spre teritoriile caucaziene, un spaţiu al toleranţei, al cunoaşterii nezăgăzuite. Artele, nota Cantemir, „fructele obişnuite ale răstimpurilor de pace, şi-au găsit locul în minţile oamenilor”. Sunt teritorii spirituale şi nu numai, teritorii în care puteai întâlni, sosite din vechime, ecouri din cântecul nobilului cavaler Marcabru, cântec intonat la rebeg de Savall însuşi, sau lamentaţiile sfâşietoare ale celebrului bard armean Ashot, cântate la duduk, instrument animat de suflarea omenească. Dansurile, un alt tezaur al bucuriei sufletului… ; cel sefard al vântului, Saltarello atribuit regelui spaniol Alfons al X-lea, sau cel bulgar sunat la caval, puteau fi auzite în compania makāmului ce marchează compoziţiile lui Cantemir însuşi. Pentru noi, „Cartea ştiinţei muzicii”, aşa cum o alcătuieşte Dimitrie Cantemir, poate fi considerată, în parte, un instrument al cunoaşterii de sine; iar aceasta din timpuri nu foarte îndepărtate, cele din urmă cu aproape trei secole, când nobilul domnitor părea a fi preocupat mai mult de „fructele” artei, ale diplomaţiei, ale cercetării ştiinţifice, şi mai puţin de cele ale administraţiei domneşti. Întregul concert a fost închinat memoriei regretatei Montserrat Figueras, tovarăşa de viaţă, de muzică, a lui Savall; glasul ei a poposit încă o dată pe sub cupola Atheneului în semn de omagiu adus unui artist, un coechipier devotat muzicii, dimensiunii umane a acesteia. Non multa sed multum, ne-au atras atenţia organizatorii oferindu-ne ultimul moment din Stagiunea Camerală I.C.R. la Atheneul Român.
De această dată în Aula Uniunii Compozitorilor, de asemenea în Sala „George Enescu” a Universităţii bucureştene de muzică, cea de a 7-a ediţie a Festivalului Internaţional „Meridian, Zilele SNR-SIMC” s-a distins prin diversitatea uimitoare a opţiunilor componistice exprimate la nivel global, prin sentimentul întâlnirilor puţin surprinzătoare marcate de un persistent déjà-vu, chiar prin dezorientare în ce priveşte actul creaţiei. Meritul Festivalului „Meridian…”, meritul organizatorilor – Uniunea Compozitorilor, Secţiunea Română a Societăţii Internaţionale de Muzică Contemporană –, este acela de a fi conturat acest portret atât de cuprinzător, în egală măsură trist şi spectaculos; căci fiecare compozitor, fiecare muzician performer, cu îndreptăţire se consideră a fi parte componentă, utilă, în acest imens puzzle. E bine şi aşa. Nu e puţin lucru! Muzicieni din Canada, Ucraina, Serbia, Italia, Suedia, Israel, Bulgaria, Brazilia, Slovenia, din Statele Unite, din România, s-au întâlnit la Bucureşti sau pe afişele bucureştene de concert ale Festivalului. A existat o captivantă defilare a formaţiilor instrumentale ce îşi dedică existenţa promovării muzicii actuale; mă refer la formaţiile devotioModerna din Bucureşti şi Les Amis Piano Duo din Canada, la Ansamblul Traiect condus de compozitorul Sorin Lerescu, Ansamblul Inter- Art condus de compozitoarea Mihaela Vosganian, Ansamblul Archaeus condus de compozitorul Liviu Dănceanu, Ansamblul Profil coordonat de compozitorul Dan Dediu şi condus de dirijorul Tiberiu Soare, mă refer la duo-ul vocepian al soţilor Bianca şi Remus Manoleanu, un veritabil fenomen privind promovarea cu credinţă a celor mai diferite orientări stilistice în arta vocală de specific cameral; am în vedere spectacolul Kalon susţinut pe muzica Maiei Ciobanu, în coregrafia Loredanei Nicola, de asemenea spectacolul „Mirabiola” conceput de violista Cornelia Petroiu în relaţie cu actriţa Adina Popescu. Aduc o menţiune specială pentru spectacolul „Guitar Hands on a Singing Body”, un spectacol deconcertant semnat şi realizat de Irinel Anghel în compania lui Sorin Romanescu, o înfrigurată căutare live a efectelor sonore, efecte investigate cu perseverenţă, investigate cu răbdare, cu răbdare – volens nolens – acceptate de publicul spectator. Nu sufăr de nostalgii paseiste dar nu pot să nu evoc prezenţa în concertele Festivalului a două lucrări concepute cu multe decenii în urmă, anume „Cumpăna porţii” pentru violă şi banda magnetică, datorată compozitorului Octavian Nemescu, de asemenea liedul „Lumini” de Vlad Ulpiu, o îndrăzneaţă investigare a arsenalului posibilităţilor vocii umane. Prospeţimea adresării, interesul de natură muzicală artistică au rămas neştirbite! Tot cu decenii în urmă a fost scrisă şi lucrarea „Trommelbass”, trio pentru coarde şi percuţie, lucrare datorată regretatei compozitoare Myriam Marbe, unul dintre marii maeştri ai muzicii noastre din a doua jumătate a secolului trecut. Consider că prin prezentarea acestei lucrări, conducerea formaţiei şi-a mai atenuat păcatul excluderii lucrării maestrului Aurel Stroe din programul prezentat cu luni în urmă, în cadrul Festivalului enescian, în toamna acestui an. Cum se poate observa, o conducere artistică puternică din care au făcut parte compozitorii Sorin Lerescu, Doina Rotaru, Carmen Cârneci, Dan Dediu, George Balint, a asigurat buna profilare a acestui eveniment în peisajul vieţii bucureş tene de concert; s-a demonstrat că Bucureştiul poate configura, la nivel naţional, semnificaţii şi orientări actuale prezente în marele circuit internaţional al valorilor componistice.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara