Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Film:
Festivalul Filmului European: Elogii şi utopii de Irina Coroiu


Tatonînd un numitor comun pentru a VI-a ediţie a FFE (excepţional de bogată datorită entuziasmului neobositei Iulia Deutsch de la Delegaţia Uniunii Europene, principal organizator alături de UCIN, gazda tradiţională şi Institutul Francez), noţiunile de elogiu şi utopie s-au impus de la sine, ordonînd chiar filmele pe o gamă a tuturor accepţiilor, de la sinonimie la omonimie, în manierele cele mai diverse, de la realismul canonic al Dogmei ori fantezia macabră a horror-ului domestic, la montări de anvergură ori incredibile resuscitări ale basmului modern. 29 de creaţii originale semnate de maeştri, reputaţi cineaşti sau debutanţi de talent, pelicule cu palmares, dar şi fără, multe coproducţii reflectînd pe lîngă specificul naţional şi un spirit de emulaţie şi într-ajutorare efectivă, prin organisme anume constituite precum Eurimage.
Este cazul Filantropica de Nae Caranfil, satiră a proslăvirii democraţiei autohtone "de tranziţie" ce permite azi, într-un Bucureşti guvernat de haite de cîini, să fii prinţ şi/ori cerşetor. Un ton mai amar - de sarcastic panegiric al prezentului, sufocat de forme fără fond ca reflex al gloriosului trecut nu de puţini regretat - adoptă Lucian Pintilie în După-amiaza unui torţionar. Insinuată discret sau mai apăsat, persiflarea vremurilor noi se face simţită şi în Berlinul e în Germania (scenariul şi regia Hannes Stöhr, Germania), Răscrucea (scenariul şi regia Urszula Urbaniak, Polonia), Fără milă (regia Waldemar Krzystek, Polonia - Franţa), Pachetul cu bucluc (regia Alessandro Piva, Italia) virînd declarat spre comedie. Ca de altfel şi Film 1 (scenariul şi regia Willem Wallyn, Belgia) al cărui motto ar putea fi "ce ţie nu-ţi place altuia nu face". Slogan a rebours aplicabil şi unor frisonante thriller-uri - Jocuri amuzante (scenariul şi regia Michael Haneke, Austria) şi Geografia fricii (regia Auli Mantila, Finlanda-Germania-Franţa) - care amendează promovarea violenţei gratuite, ca divertisment, ca vendetă.
Amalgamînd legenda şi animaţia cu percepţia grotescă a detaliilor de tot felul, Micul Otik (scenariul şi regia Jan Svankmajer, Cehia - Marea Britanie) împinge maliţia într-o zonă obscură a parabolei, dar şi a patologicului. O lume de poveste localizată în Evul mediu reanimă Mariken (regia André van Duren, Olanda - Belgia), ecranizarea moralizatoare a unui roman pentru copii.
Nu puţine sînt filmele dedicate contemporaneităţii care se dovedesc emoţionante imnuri ale cotidianului, ale vieţii de zi cu zi, irosită sub imperiul problemelor de nerezolvat (Rîul, scenariul şi regia Jarmo Lampela, Finlanda; Sătucul, regia Martin Sulik, Slovacia-Cehia, 3 stele, scenariul şi regia Sandra Netteelbeck, Germania-Elveţia), trăită la-ntîmplare sub impulsuri de moment (Clubul inimilor zdrobite, regia John McKay, Marea Britanie; Fîntînă pentru Suzana, scenariul şi regia Du"an Rapo", Slovacia - Cehia - Zimbabwe; Pămînt şi apă, scenariul şi regia Panos Karkanevatos, Grecia), lăsînd loc meditaţiei asupra dragostei, dezrădăcinării ori pierderii identităţii (Departe, regia André Téchiné, Franţa - Spania; Anita nu pierde ocazia, regia Ventura Pons, Spania) ori furnizînd soluţii pentru ieşirea din criză (Italiana pentru începători, scenariul şi regia Lone Scherfig, Danemarca; Cînd tună, regia Manuel Mozos, Portugalia), spulberînd sentimentul fatalităţii (Cele patru anotimpuri ale legii, scenariul şi regia lui Dimos Avdeliodis, Grecia) ori schiţînd paleativul unui drum iniţiatic (Soarele apune la stînga, regia Fésös Andras, Ungaria-Germania).
Printr-o incitantă demonstraţie intelectuală caracteristică, Jean Luc Godard în Elogiul iubirii (Franţa - Elveţia) face apel la memoria colectivă, ştergînd bariera şi conveţia genurilor, lansînd interogaţii metaforice despre existenţa curentă şi politica universală, acoperind cu prisosinţă orice interpretare posibilă a titlului pe cît de generos pe atît de abscons. Pentru că nu este vorba nici despre o poveste de dragoste contradictorie, proiectată pe fundalul tulburărilor începutului de secol XX ca în Perna Jadvigăi (regia Krsztina Deak, Ungaria). Aşa cum nu suferă comparaţie nici cu Infidelitate (Suedia), complicat proces de conştiinţă şi totodată de creaţie, scenariul lui Ingmar Bergman fiind cinematografiat cu o seducătoare virtuozitate de către Liv Ullman, debutantă în protagonista Lena Endre, capabilă să poarte ofranda către Erland Josephson, alter-egou-ul maestrului inegalabil, dar...
Patriarhul cinematografului european, Manuel de Oliveira îşi face sieşi o reverenţă evocîndu-şi indirect un documentar poetic "Pasiunea lui Isus" pentru a elogia în prag de mileniu III biografia exemplară a unui propovăduitor al Domnului, preot iezuit din secolul XVII, într-o frescă istorică intitulată nu întîmplător Cuvînt şi utopie (Portugalia - Franţa - Brazilia - Spania).
Un elogiu în cheie sartriană închinat cuvîntului, implicit libertăţii de gîndire şi exprimare, este deturnat de soartă (respectiv o boală necruţătoare ce distruge tocmai aceste inestimabile bunuri ale omului) într-o elegie. Cinstind deopotrivă personalitatea scriitoarei Iris (Murdoch, regia Richard Eyre, Marea Britanie - SUA), iubirea devotată a soţului, cît şi un mod de a trăi din plin, cu bucurie şi curiozitate nestăvilită, dar şi o capacitate excepţională de convertire a experienţei în fapt artistic. Totdeauna original - cum a ţinut să precizeze fixînd ambiţios însăşi stacheta filmului european, Sir Richard Eyre, prezent în deschiderea festivalului. Un elogiu adus artei în genere - muzicii şi baletului în special - este superproducţia Regele dansează (regia Gérard Corbiau, Belgia-Franţa - Germania), insolită plonjare în lumea Curţii lui Ludovic al XIV, glorificat de către Jean-Baptiste Lully pînă la aberanta deificare, dintr-o exacerbată concurenţă cu Molière, de fapt din cauza conştientizării exagerate a propriei nimicnicii. Minunată este reconstituirea faimoaselor spectacole dintr-o epocă revolută doar sub raportul tehnicilor de artificii, nu şi de proslăvire. Căci intrigile şi contestările dăinuie, aşa cum istoricii, dar şi geniul comediografului le-a transfigurat în opera-i nemuritoare.
Utopii deviate în distopii, distopii mimînd utopia, pe măsură ce flash-urile cineaştilor luminează cotloanele întunecate ale firii omeneşti permanent în vizor.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara