Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Actualitatea:
Festivalul Internaţional „Zile şi nopţi de literatură” de Reporter


A doua ediţie a Festivalului Internaţional “Zile şi nopţi de literatură”, iniţiat şi organizat de Uniunea Scriitorilor, s-a desfăşurat, ca şi prima, la Mangalia şi Neptun, în aceeaşi perioadă a anului. Prima ediţie fusese pusă sub patronajul Preşedintelui României care, în ultima zi a Festivalului, s-a întâlnit la Mangalia cu participanţii. Le-a lăsat, în general, o bună impresie. Primul Ministru în schimb, sub al cărui patronaj a fost pusă ediţia de anul acesta, nu a lăsat altă impresie decât aceea a unei extreme discreţii: nu a venit la Festival şi nici nu a trimis prin altcineva vreun mesaj.

Trebuie remarcată performanţa Uniunii Scriitorilor şi a preşedintelui ei de a iniţia şi continua un proiect cultural de anvergura acestuia, implicând o largă participare (la ediţia de acum: 73 de scriitori străini din 23 de ţări), instituirea unui important premiu, prezenţa la Festival măcar a câtorva scriitori de incontestabilă reputaţie internaţională. Anul trecut: Alain Robbe-Grillet, Jorge Semprun, Michel Deguy, anul acesta: Ismail Kadare, António Lobo Antunes, Amos Oz. Numai cu rea voinţă s-a putut vorbi despre „norocul” Uniunii Scriitorilor de a-i fi „găzduit” pe aceşti mari scriitori, ca şi cum ei ar fi căzut din cer în România şi nu ar fi venit în urma demersurilor întreprinse de Uniune.

În cuvântul introductiv la volumul închinat actualei ediţii a Festivalului, Eugen Uricaru enumeră câteva obiective, ale acestuia printre care: „...să înlăture Zidul ce încă ne desparte, să înlăture prejudecăţile şi să faciliteze cunoaşterea şi aprecierea reală, reciprocă”.

Au fost acestea, în mare vorbind, şi obiectivele Colocviului cu tema „Eu, celălalt”, desfăşurat timp de trei zile în cadrul Festivalului, în alternanţă cu recitalurile de poezie. Vorbitorii s-au referit la semnificaţiile filosofice, politice, socio-istorice, lingvistice şi, desigur, literare ale temei, la acestea din urmă oprindu-se în chip special Mircea Martin, care a deschis Colocviul în calitate de moderator al primei sesiuni. Au fost şi divagări în expunerile prezentate, alunecări în platitudini lirice, în filosofări pretenţioase ori în anecdotică, dar cei mai mulţi vorbitori şi-au impus să nu trădeze spiritul de rigoare şi în mare parte au reuşit.

Ismail Kadare a vorbit despre capacitatea literaturii de-a elibera conştiinţele, astfel cum s-a întâmplat în istorie cu grecii absolviţi moral de nimicirea Troiei, de acel „masacru general”, prin faptul că poemele homerice au depus o mărturie „fidelă”, nepărtinitoare, despre ce s-a întâmplat atunci. António Lobo Antunes a evocat experienţa sa de fost combatant în Angola şi de medic, atunci când a descoperit existenţa „celuilalt” îngrijind un copil de patru ani bolnav de leucemie. Moartea acelui copil a stat la originea impulsului de a scrie şi amintirea lui încă îl urmăreşte. Un portret expresiv al fanaticului de pretutindeni a desenat prozatorul israelian Amos Oz, a cărui copilărie în Ierusalim l-a făcut să fie expert în „fanatism comparat”. “Orice fanatic are nevoie de un celălalt, ca ţintă”, a spus Sami Michael, scriitor israelian rezident în Irak, iar Hannah Awwad, scriitoare palestiniană, s-a referit la aspiraţia păstrării identităţii şi la faptul că nu în toate manifestările palestinienilor trebuie să vedem terorism, ci şi “rezistenţă”. Felicia Antip a vorbit despre tribalism, primejdia opusă globalismului, iar poetul suedez Peter Curman despre necesitatea de a opune globalizării diversitatea, care este „inima oricărei culturi”. Scriitorul rus Evgheni Popov a arătat că în locul relelor aduse de comunism s-au instalat cele aduse de globalizare şi de terorism, iar colega sa Svetlana Vasilenko a vorbit despre psihozele create de totalitarism.

Dinu Flămând, moderatorul sesiunii a doua a colocviului, a vorbit despre „noul Raskolnikov”, un personaj care-şi caută identitatea consultând horoscopul, iar Gabriela Adameşteanu despre „celălalt care e doar oglinda care te urmăreşte”. Gabriel Chifu s-a referit în expunerea sa la confruntarea deseori violentă dintre “eu” şi „celălalt”, despre tentativa de excludere („sau eu sau celălalt”), caracteristică lumii fără Dumnezeu. Rodica Binder s-a referit la „codurile identitare” şi la „simptomatologia literaturii de emigraţie”, iar Brenda Walker la egoism şi la prejudecata după care „diferit înseamnă mai puţin valoros”. Despre problema identităţii au discutat Carme Riera (Spania), Ory Bernstein (Israel), Lucian Alexiu, Marius Tupan, Pia Tafdrup (Danemarca), Riri Manor (Israel), cu o inspirată evocare a relaţiilor istorice dintre turci şi români, conciliaţi după atâtea conflicte prin tolerare reciprocă. Tot în sensul afirmării identităţii au mai vorbit Leo Butnaru şi Valeriu Matei (Republica Moldova), Horia Gârbea, Puşi Dinulescu, Elena Loghinovski, Ricardo Montserrat (Spania). O chestiune derivată a relaţiei „eu – celălalt” este şi aceea a traducerilor şi a condiţiei traducătorului, „un celălalt al autorului”, cum a spus Antoaneta Ralian. Despre această relaţie au vorbit şi Dan Shafran (Suedia), John Fairleigh (Irlanda), care a evocat experienţa de traducărtor a lui Blaga, Jean-Luc Wauthier (Belgia) care a vorbit despre fraternizarea prin poezie.

Nu putem, din păcate, să trecem măcar în revistă toate expunerile din cadrul colocviului „Eu, celălalt”. Vor fi strânse, după cât ştim, într-un volum pe care Uniunea Scriitorilor şi-a propus să-l editeze în întâmpinarea viitorului colocviu. Tema aceluia: „Singur în satul global”.

Premiile acordate în cadrul festivalului sunt de-acum cunoscute: Premiul Ovidius, în valoare de 10.000 de dolari, conferit pentru „valoarea operei literare şi contribuţia la afirmarea libertăţii de expresie şi a toleranţei inter-etnice” i-a revenit lui António Lobo Antunes, iar Premiul Festivalului, acordat pentru „contribuţia la lărgirea frontierelor literare”, lui Ismail Kadare.

Dincolo de imperfecţiunile de organizare, inerente, dincolo de unele participări nesemnificative sau de unele absenţe inexplicabile, aspecte dilatate, în reportajele lor, de unii ziarişti însoţitori, doritori de a face senzaţie din orice şi de a fi critici cu orice preţ, avizi căutători de noduri în papură, dincolo de acestea, Festivalul Internaţional „Zile şi nopţi de literatură” a fost o reuşită şi un eveniment cultural autentic. Vom reveni asupra lui.