Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Poşta redacţiei:
Fluide mase lucinde de fluturi blegi de Horia Gârbea

Andreea Semai. Unele dintre poemele în proză pe care le-aţi trimis par scrise de un automat defect. Cuvintele asociate (ca şi) la întîmplare fac o impresie deplorabilă. Dar invenţiile lexicale sînt încă şi mai cumplite, stîrnesc efectiv repulsie, îmi dau senzaţia foarte neplăcută pe care o am cînd întîlnesc un nebun plin de eczeme care dondăne singur şi îl ocolesc cu scîrbă, deşi îmi dau seama că ar trebui să-l compătimesc: mi-e frig şi mă dor opalele ochilor stângele dinţilor, mâinile frânte. fluide mase lucinde de fluturi blegi, neştiutoare se scurg pe peretele nordic Ardeiarde numit al marelui Sinelui-Sine, fisurat sub elmul trăirilor inerte-sibile, vagabondând pe străzi de cuvinte ce în ruine domoale însiripează mărunte aerul. eu nu mişc. atârn de coloana mea lungă- scarnă (sic!), un trist cap de floarea soarelui costrâns să privească la Lună. Nu ştiu ce e „scarnă”, poate aţi vrut să scrieţi „scârnă”, oricum nu e nimic de natură să producă plăcere unui cititor. „Personajele” Văuzul, Aerlai (cel căruia „ochii îi sughit”!) şi Neumbra sînt de natură să îndepărteze pe oricine de textul dvs.: pulsul vecinului Aerlai nu suflă (pulsul e normal să nu sufle), ochii îi sughit (asta e şi mai şi) răpun Văuzul între genunchi îl depun pe coate sub micuţa Neumbră lungită sub pălăria corolei mele. aştept. nu mă scol. între timp Văuzul, Aerlai cu Neumbra îngheaţă în spasme lupta. E interesant, de aceea merită să vă răspund, că nu toate frazele sînt aşa. Deci puteţi să vă controlaţi şi să emiteţi texte normale. De ce nu o faceţi mereu e un mister! Ori vi se încing repede circuitele, ori vi se pare că a scrie omeneşte nu e de bon ton. Vom sta de vorbă numai dacă faceţi efortul de a intra într-o minimă normalitate.

Alexandra Gheghi. E bine că perseveraţi, dar vă precipitaţi şi faceţi multe greşeli. Impardonabilă e cea de a scrie fără semne diacritice. De data asta le pun, eu din respect pentru cititorii acestei pagini. Landoul era pus sub bătrânul stejar. (Ce sens are epitetul antepus?) Copilul trăgea din suzetă cu o poftă nebună. (Mă rog…) Soarele fierbinte torcea ca o pisică în călduri, apoi ca o spatulă (??) se înfigea atroce în epiteliile aerului (văleu!), vântul sfărâia ca supapa unei oale cu presiune. Copilul cu ochii de cărbune (originală comparaţie!) asculta vâjâitul, se oprea din supt, apoi îşi relua acţiunea cu şi mai multă hotărâre (bietul plod!). Nu ştiu dacă aţi văzut o pisică în călduri. Numai de tors nu-i arde. Trebuia spus: „soarele se urca pe pereţi ca o pisică în călduri”, şi era perfect. Altă mostră de neglijenţă: Natalie îşi numără banii de parcă ar face sex cu ei. Adicătelea cum? Fiecare propoziţie trebuie gîndită în logica proprie şi în raport cu restul textului, refăcută eventual pînă sună aşa cum trebuie. Nu e uşor, dar aşa se face literatura.

Mihai Horga. Din bogatul stoc de texte pe care l-am acumulat din partea dvs. voi cita un rondel care măcar – în absurditatea lui sintactică – poate stîrni un surîs: Ochii verzi de mure crude/ Stropi de rouă îţi răsfaţă/ Deşteptându-se le viaţă/ Şi-ale ţâţelor agude// Ca-n poveşti cu paparude/ În zori, dis de dimineaţă/ Ochii verzi de mure crude/ Stropi de rouă îţi răsfaţă// Iar înţepături de gheaţă/ Pe domoale curbe nude/ Îţi fac pielea să asude/ Curăţind de-a nopţii ceaţă/ Ochii verzi de mure crude. Deci lacrimile (stropi de rouă) nu numai că răsfaţă ochii verzi, dar „deşteaptă” şi agudele ţîţelor. Foarte interesant ! Felul în care „înţepăturile de gheaţă” fac „pielea să asude” trebuie cercetat de fiziologi. Dar agudele, regionalism pentru dude (Morus nigra), se zice că ar avea un efect benefic asupra virilităţii. Încercaţi o cură prelungită. Poate vă vindecaţi şi de poezia cu formă fixă.

Sarra Soare. Tot înainte, ca pionierii hiperkinetici (ADHD)!

Poluare

mâine îmi expiră
creditul
şi nu mai pot suna
în dreapta şi-n stânga
reţelelor de telefonie mobilă
va trebui să lupt singură
cu ideile ce cresc
în mintea mea
suferindă de ADHD..

dar azi semnalul e full
şi am destule minute
cât să-mi prăjesc auzul
şi să fac risipă
de decibeli.

Aştept în continuare textele şi opiniile dvs. numai la adresa email: posta.romlit@gmail.com

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara