Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Cronica TV:
Fotbal fără blaturi de Telefil


Trebuie să recunoaştem, stimaţi iubitori ai sportului, că fotbalul românesc (presupus) fără blaturi din primele etape ale noului campionat n-are nici sare, nici piper. Ceva mai anost nu se poate! Televiziunile fac eroarea capitală de a ne prezenta, între două etape naţionale, meciuri din cupele europene. Şi după ce vezi cum joacă Realul cu Fejennord în supercupă, nu mai poţi avea absolut nici o tresărire de patriotism cînd vezi, a doua seară, pe Dinamo cu FCM Bacău. Totul e clar ca lumina reflectoarelor din Occident: se joacă altceva la noi în lumina zilei. Totul diferă: şut, pasă, stop, alunecare, dribling, corner, penalti etc. Stopul, pe picior sau pe piept, îi ia lui Zidane maximum 15 cm. Lui Onuţ, de zece ori pe atît. Viteza de joc a Realului e a unui intercity (dar nu de la noi) pe lîngă a marfarului dinamovist. Sau rapidist. Sau stelist. Sau care vreţi dv. Comparaţia ne disperă. Întorcîndu-ne la blaturi: ele colorau campionatul. Umpleau culisele de freamăt. Dezlănţuiau pasiuni în emisiunile de sport din fiecare duminică noaptea. Alimentau presa cu ştiri despre telefoane, bani, aranjamente, întîlniri de taină. Dar acum? Nimica nimicuţa, Dinamo joacă la fel ca Bacăul. Şi Bacăul ca Dinamo. Steaua ia bătaie acasă de la AEK Timişoara. Cum care AEK? Cum care Timişoara? O echipă mixtă, făcută din cîştigătorii fără glorie ai primei serii din B şi perdanţii glorioşi ai seriei a doua, retrogradaţi cu minus 18 puncte penalizare în C. Universitatea Craiova scapă de tinerii Stoican, Bărcăuan etc., pasîndu-i lui Dinamo, deviere Neţoiu, şi-şi recheamă veteranii, cu Luţu, în frunte. Drept care Universitatea face maximum de puncte în primele trei etape, iar Dinamo doar patru din nouă.
Lipsa blaturilor mai are dezavantajul că antrenorii sînt şi mai puţin siguri pe post ca înainte. Nu-l mai vor constănţenii de la Farul pe Grigoraş, după două etape? Vine Hizo. Tot n-avea el contract. N-au chef steliştii de Olăroiu? Fac tot ce pot ca să-i deschidă drum lui Hagi. Ca şi cum n-au văzut ce talent de antrenor are machidonul, după meciurile Naţionalei cu Slovenia. Dinamo îl aduce pe Viorel Moldovan de la Tineret. Dar ce a făcut V. M. cu Tineretul? Ce stil de joc a imprimat echipei lui Cernat? Ştie cineva? Eu, nu. Un antrenor experimentat ca Dumitriu ajunge la Bacău, iar la Steaua şi Rapid sînt promovaţi... tinerii.
Tot în lipsa blaturilor ne convingem că fotbalul românesc nu mai are ce da în afară. Claudiu Niculescu e unica plecare importantă după Pancu, Adi (marele Adi!) Ilie nu joacă. Sabin Ilie s-a întors şi joacă bine. Cum de joacă el bine în ţară, dar prost în afară? Vlădoiu, gonit de colo-colo, ajunge la Craiova. Pepinieră de pensionari. Cine crede că vor rezista pînă la capăt echipe cu media de vîrstă spre 30 de ani? Cine crede că Gică Popescu sau Dan Petrescu pot mai mult de 60 de minute?
Hotărît lucru, îmbătrînit cu voie de la FRF, azil pentru reveniţii din străinătate, lăsat la voia mîrlanilor ca Neaga (cum care, ăla cu scuipatul!), batjocorindu-şi antrenorii cu experienţă şi dînd echipe mari pe mîna unor juni, fotbalul românesc nu mai există. Blaturile, cel puţin, îl ţineau în viaţă. Aveam despre ce vorbi. Fără blaturi, cum ziceam, nu mai are nici sare, nici piper.