Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Cronica ediţiilor:
G.T. Kirileanu par lui-même de Răzvan Voncu

G.T. Kirileanu, Martor la istoria României. 1872-1960. Jurnal şi epistolar, 2 vol.,
ediţie îngrijită, cuvânt înainte, note şi indice de Constantin Bostan, Editura RAO, Bucureşti, 2013, 443+443 p.

O ediţie deosebită a scrierilor confesive rămase de la folcloristul, editorul şi bibliologul G. T. Kirileanu, reunite sub titlul Martor la istoria României. 1872- 1960, ne propune Constantin Bostan, vechi cercetător al vieţii şi operei cărturarului nemţean.

Deocamdată, au apărut doar primele două volume, care se opresc la anul 1918, ceea ce promite un text amplu şi de mare interes, date fiind poziţia publică a lui Kirileanu – fost bibliotecar regal şi apropiat al unor personalităţi ca Maiorescu şi Iorga – şi evenimentele istorice la care a fost martor, din această poziţie: răscoala de la 1907, cel de-al doilea război balcanic din 1913, Primul şi cel de-Al Doilea Război Mondial, instalarea comunismului.
Ediţia are, înainte de toate, o structură aparte, întrucât Kirileanu nici nu a ţinut în mod constant un jurnal, nici nu a redactat un corpus unitar de memorii, iar din bogata sa corespondenţă s-au editat deja porţiuni însemnate. Cărturarul şi-a făcut însemnări cu o oarecare intermitenţă, adăugându-le decupaje din presă, invitaţii adnotate, fragmente din textele redactate cu diverse ocazii oficiale. La senectute, în refugiul de la Piatra Neamţ, a revenit asupra lor cu precizări şi completări, mai lungi (în special atunci când simte nevoia să-şi clarifice arborele genealogic) sau mai scurte, câteodată ca răspuns la scrieri ale altor martori ai evenimentelor.
Constantin Bostan avea, prin urmare, alternativa de a ne furniza o ediţie stufoasă şi greu de parcurs, în care scrierile confesive să fie grupate pe genuri (jurnal, memorialistică, epistole), iar adăugirile şi documentele să fie relegate în note, sau de a asambla toate aceste fragmente, printr-o muncă laborioasă şi devotată de cunoaştere a personalităţii lui G. T. Kirileanu, într-o naraţiune ordonată cronologic şi escortată oportun de documente.
Din fericire pentru lector şi pentru receptarea lui Kirileanu însuşi, editorul a optat pentru cea de-a doua versiune. Fireşte că această opţiune a însemnat, înainte de toate, o amplificare a exigenţelor cărora a trebuit să le facă faţă el însuşi, începând cu aceea a cunoaşterii depline, din interior, a activităţilor şi personalităţii autorului. Activităţi care au fost multiple – de la bibliologie la folcloristică şi de la istoria literară la editarea clasicilor – şi o personalitate pe care aş calificao drept complexă, cu profunzimi sufleteşti sistematic camuflate de o discreţie admirabilă, la meridianul nostru spiritual, flecar şi curios prin definiţie. (Un amănunt pilduitor: bibliotecarul regelui, aflându- se în concediu în străinătate, călătoreşte cu clasa a III-a...) Constantin Bostan a petrecut ani buni în arhive şi biblioteci, spre a elucida obscurităţile unei vieţi care, fără să fie spectaculoasă la prima vedere, nici simplă nu a fost. Kirileanu nu a ajuns uşor, din Holdă (spaţiul său de origine, cum lui însuşi îi plăcea să se recomande: „Ghiţă din Holdă”), la Palatul Regal şi în preajma unor figuri esenţiale ale politicii şi culturii române din secolul trecut, de la Regele Carol la Regele Ferdinand, de la Regina Maria la Prinţul Barbu Ştirbey, de la Titu Maiorescu la Ion I. C. Brătianu sau de la Artur Gorovei la Nicolae Iorga. Nu s-a strecurat uşor, în căutarea unui ideal cultural (şi, în subsidiar, politic) personal, nici printre curentele de idei şi bătăliile teoretice ale primului pătrar al secolului trecut, în care junimism şi socialism, liberalism şi conservatorism, sămănătorism şi simbolism îşi disputau scena publică românească. Constantin Bostan a reconstituit cu migală, prin notele care însoţesc ediţia şi prin documentele care completează textul lui Kirileanu, tot acest context culturalpolitic. După cum a înţeles exact şi natura spirituală a autorului, care, fără să fie o personalitate de prim-plan – nu i-a permis-o însuşi statutul său de înalt funcţionar al Casei Regale, care-i interzicea implicarea în politică şi, în general, partizanatul de orice fel –, a fost un cărturar coerent şi bine format. Meritul editorului este de a se fi pliat pe structura biografiei lui Kirileanu şi de a fi asamblat „piesele” puzzle-ului confesiv într-un mod transparent şi fidel sensului relatării autorului.
G.T. Kirileanu a fost unul dintre exponenţii primei generaţii de intelectuali de elită cu origini ţărăneşti. Născut în 1872 – conform mărturiei memorialistice care deschide volumul I al ediţiei de faţă –, el a beneficiat de progresul remarcabil al şcolii româneşti în ultimul pătrar al secolului al XIX-lea, dar a şi muncit din greu, pentru a se întreţine (pe sine şi pe fraţii mai mici) în liceu şi în facultate. Elev şi student eminent, se va integra la vârful mediului cultural românesc, ajungând un înalt funcţionar regal şi colaboratorul şi corespondentul unor cărturari şi academicieni de prestigiu, contrazicând astfel pretenţia – profund mincinoasă – a regimului comunist de a fi fost singurul care a susţinut emanciparea ţăranilor. Kirileanu adevereşte, prin destinul său, că, oricât de imperfectă şi de minată de politicianism ar fi fost democraţia românească dintre 1866 şi 1938, ea a permis şi chiar a încurajat afirmarea meritocraţiei.
Însemnările şi fragmentele confesive din cele două volume sunt, cumva, focalizate în jurul câte unei personalităţi istorice şi al unui moment astral al României. Primul îl are în centru pe Regele Carol I şi epoca sa, în timp ce cel de-al doilea este organizat în jurul Regelui Ferdinand, acoperind anii premergători Marii Uniri (neutralitatea şi Primul Război Mondial).
Ambele volume conţin mărturii de o importanţă istorică şi culturală imposibil de neglijat. Dacă despre răscoalele ţărăneşti de la 1907 ne sunt furnizate mai puţine amănunte (totuşi, pentru cei interesaţi de C. Stere, este o însemnare privitoare la comportamentul fostului poporanist ajuns prefect liberal), despre cel de-al doilea război balcanic, din 1913, aflăm amănunte care confirmă intuiţiile unor istorici privitoare la modul magistral în care a condus ostilităţile şi, apoi, bătălia politică pentru semnarea păcii Titu Maiorescu, primul ministru al României victorioase. Comportamentul principalelor forţe politice, ca şi al marilor puteri, în preajma şi după declanşarea Primului Război Mondial, este urmărit îndeaproape, cu informaţii de primă mână, de către un cărturar care, fără să facă politică, este preocupat de destinul neamului său şi are o adevărată vocaţie a serviciului public şi a mărturiei pentru posteritate. Rândurile sale nu sunt scrise cu faţa la public, dar o minte echilibrată şi lipsită de patimi îl ajută pe Kirileanu să reţină esenţialul, desprinzîndu-l de zvonistica parazitară şi ferindu-l de deformări. În special volumul al doilea al ediţiei, care cuprinde perioada 1915-1918, este de recomandat urgent istoricilor.
Kirileanu nu este un scriitor de ficţiune şi nici un spirit înclinat către modernitatea care, la 1900, se instalase deja în cultura română, prin simbolism, prin pictura emulilor impresioniştilor francezi şi prin Art Nouveau. Cel care ni se confesează în pagină trece – păstrându-şi toate rezervele – de la Maiorescu la Iorga, este interesat de culegerea de folclor şi de însemnările pe cărţile vechi, fiind mereu preocupat de emanciparea ţăranilor din sânul cărora s-a ridicat. Totuşi, există o întreagă galerie de portrete în însemnările sale, dintre care două sunt excepţionale: cel al lui Nicolae Iorga şi, respectiv, cel al Reginei Maria. Nu prin indiscreţie, prin amănuntul picant (deşi nu lipseşte, acesta este oferit cu parcimonie), ci prin observaţia pătrunzătoare pe care o formulează un spirit capabil, ca să zic aşa, să admire cu precizie.
În întregul ei, ediţia îngrijită exemplar de Constantin Bostan este o revelaţie. Ea recuperează – precum recuperase, odinioară, G. T. Kirileanu manuscrisele lui Ion Creangă, editându-le şi salvândule de la distrugere – o mărturie substanţială despre viaţa politică şi culturală a României, dar şi un cărturar care nu merita uitat. Şi care se va salva, poate, în durata lungă a culturii, în primul rând prin această mărturie.


Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara