Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Editorial:
Gala poeziei de Nicolae Manolescu

Cele petrecute în seara de sâmbătă, 19 noiembrie, m-au obligat să-mi revăd, în sus, cum spun economiş tii, aprecierile despre o manifestare precum Gala poeziei, făcute, de exemplu, în „Adevărul de weekend“, în aceeaşi dimineaţă, cât şi cele pe care le prevăzusem pentru scurtul cuvânt din deschidere.
Marea sală a Ateneului român, arhiplină de oameni de toate vârstele, doritori să-i audă pe poeţii din trei generaţii citind sau recitînd din versurile lor, îmi risipea în bună parte pesimismul cu privire la marginalizarea poeziei într-o societate lipsită de idealism şi tot mai cinică. Numai cine n-a fost acolo mai poate nutri ideea că ignoraţi sunt poeţii de azi şi uitaţi cei de ieri. Retrezite la viaţă de vocea lui Ion Caramitru, versurile lui Nichita Stănescu şi Marin Sorescu au făcut sala să vibreze de emoţie ca pe vremuri, iar simpla rostire a numelui celui care urma să citească era însoţită de aplauze, chiar şi dacă era vorba de un tânăr poet necunoscut. Iată, îmi ziceam, bucuria de a asculta poezie n-a dispărut, nevoia sufletelor noastre de poezie este aceeaşi dintotdeauna. Oare ce ne-a determinat să credem contrariul? Nu cumva este de vină chiar faptul de a nu ne fi gândit să organizăm mai demult întâlniri ale poeţilor cu publicul, de felul celei de la Ateneul român? Abia încheiată Gala, un student mi-a transmis din partea colegilor lui, unii prezenţi şi ei, de la Universitatea Româno-Americană, invitaţia de a face un lucru asemănător într-una din frumoasele lor săli de curs. Din constatarea că nu se mai cumpără carte de poezie, am tras concluzia greşită că oamenii nu mai sunt interesaţi de poezie, deşi era evident că motivul era imposibilitatea de a plăti preţul, oricât de modic ar fi el, ca şi faptul că nimeni nu le mai spune de la o vreme cine sunt urmaşii lui Nichita sau Sorescu, într-o critică nombrilistă, rezervată cititorilor de reviste culturale lipsite de audienţă. Gala ne-a ajutat să descoperim că trăiam pe spezele unei prejudecăţi comode. Să sperăm că vom face de acum înainte ceea ce trebuie şi ceea ce depinde de noi, în loc să continuăm a ne plânge de lipsa de interes a societăţii actuale pentru poezie.
Componenţa publicului este ea însăşi semnificativă. Au fost la Ateneu, înainte de orice, câteva sute de elevi, cu profesorii lor de română, din şcoli cu care USR are relaţii de parteneriat. Din informaţiile pe care mi le-au dat cei pe care i-am rugat să observe sala, rezultă că numărul copiilor care au plecat înainte de sfârşit nu depăşeşte degetele de la mâini. Au fost prezenţi, apoi, scriitori, ceea ce nu e un lucru chiar banal, ştiut fiind că, dacă nu sunt ei înşişi protagonişti, scriitorii nu se înghesuie să-şi asculte confraţii. Ceva mai puţin de jumătate din sală era compusă din, pur şi simplu, iubitori de poezie, nu neapărat de toate vârstele, mai degrabă de vârsta a doua sau a treia, între care destui foşti studenţi ai mei, astăzi profesori sau la pensie. Profesional vorbind, dascălii, foşti, actuali şi viitori, formau majoritatea în acest ultim segment de public. Nu am date precise despre numărul studenţilor, de la Litere, de pildă, şi nici despre profesorii lor. Nu mi se pare să fi fost demn de atenţie. Trebuie să adaug că, deşi intrarea a fost liberă, a existat un număr destul de mare de invitaţii, adresate unor personalităţi culturale (din afara literaturii), dar şi politice. În cea mai mare parte, neonorate. Cât despre oficialităţi, ele au fost sublime, dar au lipsit cu desăvârşire.
Îmi rămâne să mulţumesc poeţilor care au răspuns invitaţiei de a citi, unii veniţi de departe, lui Ion Caramitru, pentru că ne-a transmis ceva din dragostea lui pentru poezia lui Nichita şi Sorescu, colegilor mei Gabriel Chifu şi un cristian, pentru ideea Galei şi pentru strădania de a o pune la cale, Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, pentru sprijinul financiar acordat, precum şi Televiziunii Române, care va transmite Gala pe 1 Decembrie, Radiodifuziunii, care a transmis-o în direct pe „România Cultural”, şi, nu în ultimul rând, partenerilor noştri media, „Adevărul”, „Jurnalul naţional”, „Luceafărul de dimineaţă” şi România literară.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara