Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Gala Premiului Cartea Anului de Simona Vasilache

Sâmbătă seara, pe 22 februarie, la Sala Rondă a Hotelului Intercontinental a avut loc ceremonia de acordare a Premiului „Cartea Anului”, oferit anual de România literară, cu sprijinul Uniunii Scriitorilor din România. Juriul României literare, format din Nicolae Manolescu (preşedinte), Gabriel Chifu, Gabriel Dimisianu, Mihai Zamfir, Sorin Lavric, Cosmin Ciotloş şi Simona Vasilache, a avut de ales între poezie (Costumul negru, de Adrian Popescu), proză (Negru şi roşu, de Ioan T. Morar), memorialistică (Fals tratat de manipulare, de Ana Blandiana şi Ce a fost. Cum a fost, Paul Cornea de vorbă de Daniel Cristea-Enache), eseu (Amazoanele. O poveste, de Adriana Babeţi) şi traducere (Eroul discret, traducerea din Vargas Llosa a lui Marin Mălaicu-Hondrari). După tipic, la invitaţia preşedintelui, care a deschis seara de gală, fiecare membru al juriului a prezentat câte o carte, sponsorii evenimentului şi autorii nominalizaţi fiind apoi chemaţi să spună câteva cuvinte.
Într-un cadru, extrem de elegant, cu lume multă, colaboratori şi apropiaţi ai României literare, autorii cărţilor selectate şi-au auzit enumerate meritele. Primul a vorbit Cosmin Ciotloş, despre Amazoanele. O poveste. Într-un laudatio amplu, pe măsura consistenţei cărţii, criticul a subliniat puterea de cuprindere şi atenţia la detalii a autoarei, căreia nu i-au scăpat nici cele mai inaccesibile surse în care ar fi putut găsi referinţe despre amazoane, neocolind, fireşte, prezenţa lor în literatura română. Vizibil emoţionată (şi surprizele serii nu se terminaseră!) Adriana Babeţi a făcut, în faţa publicului, proba unei modestii de cărturar adevărat, mărturisind că are prea puţine în comun cu eroinele cărţii ei, dar arătându-se convinsă că din bătăliile literaturii nu iese nimeni învins. A mulţumit pentru onoranta nominalizare, comparabilă cu Oscarul sau cu BAFTA, revistei în care a debutat abia în urmă cu trei săptămâni, cu un interviu.
Sorin Lavric a prezentat, cu multă căldură şi susţinându-i dreptul la premiu, volumul Anei Blandiana, pe care l-a văzut ca pe o analectă de amintiri, dar nu, aşa cum le reţin de obicei memoriile noastre subiective, frumoase, ci dureroase. Toată viaţa Anei Blandiana, aşa cum o recompune Falsul tratat... e o sumă de amintiri dureroase. Si de schimbări de plan aduse de alţii, cărora autoarea a ştiut să le facă faţă. Cerându-i scuze Anei Blandiana pentru laudele pe care le-a auzit şi care niciodată n-o încântă, Sorin Lavric a pledat pentru o carte şi pentru o personalitate pe care le-a considerat de excepţie. În discursul de mulţumire, Ana Blandiana a insistat asupra legăturii ei cu România literară, revista care i-a fost, o vreme, destin, şi asupra imperativelor civice care i-au deturnat menirea de scriitor şi au făcut-o să scrie o carte altfel.
Rămânând tot în zona memorialisticii, Mihai Zamfir a prezentat cartea de dialoguri între Paul Cornea şi Daniel Cristea-Enache, Ce a fost. Cum a fost. O carte rară, în care un intelectual care a crezut în comunism se dezice de doctrină şi de manifestările ei, avându-şi un precedent doar în spovedania lui Panait Istrati. Nicolae Manolescu a intervenit şi a mai adus în discuţie convorbirile lui Florin Mugur, octogenar, dacă ar fi trăit, cu Marin Preda şi Paul Georgescu. De asemenea, Nicolae Manolescu a evocat, pe scurt, figura lui Paul Cornea ca profesor al generaţiei lui, în anii cuprinşi în carte. Paul Cornea a glumit pe seama vârstei sale, care merită, în sine, un premiu, şi i-a mulţumit mai tânărului prieten, Daniel Cristea-Enache, care l-a provocat într-un moment propice şi a făcut să existe cartea, precum şi editorilor care i-au girat apariţia. Daniel Cristea-Enache a adăugat un scurt cuvânt de mulţumire, luând nominalizarea ca pe un cadou la împlinirea a 40 de ani.
Livius Ciocârlie, cu Exerciţii-le sale de imaturitate a fost prezentat de Nicolae Manolescu. Cu multă simpatie, printre tachinări, şi dând citire unei scurte parabole despre oamenii de vază, pentru a ne convinge de stilul cărţii. Om de vază, el însuşi, Livius Ciocârlie a ţinut cel mai spumos discurs al serii, glosând pe marginea lipsei sale de noroc de premii. Nu însă şi lipsă de speranţă, chiar când aritmetica nu-l avantajează.
Simona Vasilache a prezentat nominalizarea pentru traducere, acordată lui Marin Mălaicu-Hondrari, pentru Eroul discret, de Mario Vargas Llosa. A subliniat reuşita traducătorului, care a trebuit să treacă prin multe registre şi să ţină frâiele unei povestiri încurcate, ca un adevărat erou discret. Marin Mălaicu- Hondrari a transmis mulţumirile către ceilalţi eroi discreţi, redactorii de carte, colegii de la Humanitas, şi speranţa lui Vargas Llosa că premiul se va duce spre Amazoanele Adrianei Babeţi, singurul dintre volumele nominalizate pe care a apucat să-l citească. O fi, n-o fi?
Cartea de proză, Negru şi roşu, de Ioan T. Morar a fost prezentată de Gabriel Dimisianu, care i-a rezumat subiectul, plecând de la Stendhal, şi i-a evidenţiat mizele. O secvenţă din istoria recentă, reconstituită documentar şi literar. Autorul s-a bucurat să-şi vadă cartea, pe care o regăsise, altădată, la şi alţii, pe lista volumelor meritorii ale anului, şi a precizat că activitatea de consul la Marsilia, confruntat cu problemele etnice, i-a fost o sursă de inspiraţie.
Ultima carte de pe lista ordonată alfabetic, Costumul negru, de Adrian Popescu, a fost prezentată de Gabriel Chifu, cu empatie confraternă. Considerându- l pe scriitorul clujean un remarcabil poet pentru neliniştea noastră, Gabriel Chifu a dat citire unei poezii-meditaţie asupra sfârşitului inevitabil, Zmeura. Adrian Popescu a mulţumit pentru nominalizarea aducătoare de aproape tot atâtea satisfacţii cât un premiu.
Fiecare scriitor căruia i s-a făcut un laudatio a primit o diplomă de nominalizare şi un vin de colecţie din partea sponsorilor, prezenţi şi ei, pe rând, pe scenă. Cel mai aşteptat moment, dezvăluirea numelui marelui câştigător, a fost prezentat de Varujan Vosganian, laureat al premiului în urmă cu patru ani, care a anunţat că Amazoanele. O poveste de Adriana Babeţi este Cartea Anului 2013. Rechemată la rampă, Adriana Babeţi s-a declarat mută de surpriză şi a mulţumit juriului pentru încununarea unei cercetări de mai multe decenii.
După citirea listei sponsorilor şi a partenerilor media, Nicolae Manolescu i-a invitat pe cei prezenţi, printre care Mircea Martin, Eugen Negrici, Ion Horea, Ioana Diaconescu, Romulus Rusan, Gabriela Adameşteanu, Mircea Mihăieş, Petre Tănăsoaica, Traian Dobrinescu, Dan C. Mihăilescu, Tania Radu, Ana-Maria Vulpescu, Nicolae Prelipceanu, Denisa Comănescu, Constanţa Ciocârlie, Alexandra Ciocârlie, Mihaela Mancaş, Marina Vazaca, Elisabeta Lăsconi, Tudora Sandru- Mehedinţi, Luminiţa Corneanu, Teodora Stanciu, Raluca Dună, Cosmin Perţa, Liana Tugearu, Ion Tugearu, Nicolae Scurtu, Aurel Maria Baros, Dan Mircea Cipariu, Riri Sylvia Manor, la un dineu.
A fost, probabil, prin amploare, fast şi organizare aproape fără cusur, cea mai reuşită Gală de până acum.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara