Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Teatru:
Generozitatea artistului de cursă lungă de Marina Constantinescu


În tot peisajul românesc, Teatrul Act este singurul independent. Deşi pare ciudat, aceasta este realitatea. Trebuie să recunosc faptul că multă vreme am crezut devenirea acestui proiect o utopie. Să faci rost de un spaţiu, să-l amenajezi, să găseşti sponsori care să-ţi susţină financiar cheltuielile lunare şi cele pentru spectacole şi evenimente, pentru tot ceea ce înseamnă activitatea unui teatru, dotarea tehnică şi nu numai, toate acestea mi-au părut complet irealizabile. Astăzi, Teatrul Act există. S-a impus clar şi plenar în mişcarea noastră datorită unui nucleu de artişti, datorită tenacităţii şi nebuniei, aş numi-o, a lui Marcel Iureş, fără de care nimic nu ar fi fost atît de concret, de palpabil, de vizibil. Mi se pare că Iureş şi-a dezvoltat şi o altă dimensiune complexă a personalităţii sale pe care n-o bănuia, cea de manager, de susţinător moral şi financiar al proiectelor pe care tinerii regizori şi actori le consideră importante pentru formarea şi afirmarea lor. Acest tip de generozitate se manifestă destul de rar, fie la nivelul unei generaţii, fie şi, cu atît mai puţin, între generaţii, unde observăm mai degrabă un conflict decît colaborare şi comunicare. De două stagiuni, Teatrul Act s-a pus la dispoziţia tinerilor care au găsit aici un spaţiu deschis, benefic şi, nu în ultimul rînd, o verificare, o competiţie reală stabilită la un anumit tip de limbaj, o stimulare a căutărilor non-convenţionale, a formelor flexibile de expresie. Dincolo de har, de valoare şi de confirmare a ei, la Teatrul Act se stimulează libertatea, creatoare şi interioară. Unul dintre cele mai importante lucruri la începutul unui drum care li se pare teribil şi minunat. Teatrul Act a ajuns un reper, un spaţiu de emulaţie care strînge, în jurul lui energii, dorinţe, vise, speranţe, care stabileşte ierarhii în continuă mişcare şi nu bate nimic în cuie. Decît valoarea. Stagiunea care s-a încheiat a atras atenţia în mod special cu un program pe care s-a mizat foarte tare: spectacole-lectură. S-au tradus texte foarte noi din dramaturgia nemţească şi elveţiană - criticul de teatru şi traducătorul Victor Scoradeţ a asigurat selecţia şi versiunea în limba română - piese care, de pildă, acum un an, la Festivalul de teatru de la Avignon, au constituit atracţia şi revelaţia ediţiei. Cristi Juncu, Radu Afrim, Radu Apostol, Theo Herghelegiu, Sorin Militaru sînt cîţiva regizori tineri care s-au aruncat în acest joc, care au făcut echipe de actori - din care n-au lipsit numele importante Mariana Mihuţ, Valeria Seciu, Marcel Iureş, Maia Morgenstern, Mircea Rusu, Coca Bloos şi desigur, tineri sau chiar debutanţi. Am petrecut seri minunate la Teatrul Act, am simţit că fără aventură, fără protecţie, fără nebunie, nu există spiritul adevărat al căutării şi aerul proaspăt. Nu se poate face nimic fără asta pe o scenă, indiferent care. În stagiunea care se va deschide nu peste mult timp, cîteva din spectacolele-lectură se vor transforma în spectacole în toată regula. Marcel Iureş a obţinut deja cîteva finanţări importante. Restul depinde doar de regizori, de trupele pe care şi le vor alege, de multe, multe altele, de felul în care au decodificat şansa de a-i avea aproape pe Marcel Iureş, Alexandru Dabija, Valeria Seciu şi alţii. În orice caz, Teatrul Act va fi, din nou, în centrul lucrurilor majore din spaţiul românesc, îşi va defini alte dimensiuni. Fără stridenţe festivisto-bombastice. Creatorii-nucleu ai Teatrului Act învîrtesc cu har, vocaţie şi inspiraţiune ocheanul minunat al artei spectacolului. Privind în interiorul lui, vedem chipul acestei structuri atipice, compus şi re-compus în zeci de imagini colorate şi vii, ca ţesătura hainei lor de artişti.