Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Restituiri:
George Bacovia, „Umbra“ de Mircea Colosenco

Poezia ,,Umbra” a apărut, mai întâi, în revista băcăuană ,,Ateneul literar” (I, 4, iunie 1925, p.3), și reprodusă întocmai în volumul Scântei galbene. Poesii (Bacău, Tipografia Minerva, 1926, p.25).
Ulterior, atât în periodice (,,Căminul nostru”, Bacău, III, 1-2, ianuarie-februarie 1928, p.17; ,,Revista scriitoarelor și scriitorilor români” București, III, februarie 1929, p.25), cât și în volumele scoase în anii 1929, 1934, 1944, 1956, 1957, 1978, cu excepția a două intervenții minore în ,,Revista scriitoarelor…”, poezia a fost reprodusă identic ca la prima apariție.
În cartea sa titrată Bacovia. Viața poetului (București, EPL, 1962, p.123), Agatha Grigorescu- Bacovia face precizarea că poezia aceasta i-a fost lecturată de către poet în vara anului 1921, în camera din București ocupată de el în locuința fratelui Eugen Vasiliu, în prezența lui Aurel Savela, cumnat cu celălalt frate, Constantin. Pe atunci, George Bacovia avea fața tumefiată de o eczemă.
În nici una dintre edițiile postume ale volumelor de poezii bacoviene (nici în cea alcătuită de subsemnatul sub egida Academiei Române, Opere, București, 2001, Univers Enciclopedic, pp. 87, 771-772), nu a fost menționată existența vreunei variante olografe.
De curând, în colecțiile Muzeului Literaturii Române din Iași, am depistat un manuscris olograf bacovian (nr. inv. 9766) aflat pe o cartolină ilustrată Made in Italy. Proprieta Artistica A. Scrocchi – Milano, reproducând tabloul Venezia. Sul Molo, cu semnătura indescifrabilă a pictorului, dedicată Domnișoarei Agatia Grigorescu, căreia îi lipsește adresa și datarea. Iată varianta consacrată în volume:


Umbra

Mă prăfuise vântul dormind peste hârtii…
Se întindea noianul de unde nu mai vii;
O umbră, în odaie, pe umeri m-apăsa –
Vedeam ce nu se vede, vorbea ce nu era.

– Poți să te culci, e ora și noaptea-ntârziată,
Vei scrie, altă dată, orice, și tot nimic.
O umbră ești acum, și pot să te ridic,
Lăsând odaia goală, și lampa afumată…

În varianta mss., apar următoarele diferențe inițiale: v.3: O umbră în odaie pe umeri apăsa;
v.4: Vedea ce nu se vede, vorbea ce nu era…;
v.5: Poți să te culci de-acuma e noapte´naintată;
v.7: O umbră ești acuma și pot să ridic.
Varianta aceasta inițială ne dovedește faptul că George Bacovia era un perfecționist, cum se poate de altfel constata în întregul său laborator de creație nu îndeajuns de pus în evidență de exegeții săi.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara