Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

La microscop:
Hoţii noştri şi mafioţii lor de Cristian Teodorescu

Românii din Italia au ajuns campionii oficiali ai infracţiunilor făcute acolo de străini. Îi bat de la distanţă pe esticii Europei, chiar şi pe marocani, care pînă de curînd treceau drept cele mai periculoase oi negre ale imigraţiei în ţara de baştină a părinţilor lui Alfons Capone. Românii sînt şi mulţi în Italia, iar cei care s-au dus acolo cu gîndul de a da lovituri sub centura legii ştiu că nu mai pot fi expulzaţi, aşa că îşi fac de cap mai abitir ca acasă, unde, de bine, de rău, îi mai ştia Poliţia şi se mai turnau unii pe alţii, ca să scape de concurenţă.
În Marea Britanie, poliţiştii se plîng că nu mai fac faţă încălcărilor legii din cauza invaziei de străini, şi chiar dacă nu-i arată cu degetul, în primul rînd, pe concetăţenii noştri, românii ocupă şi în Albion unul dintre primele locuri la infracţiuni. Ceea ce-i face relativ simpatici în comparaţie cu confraţii lor într-ale nelegiuirilor veniţi din alte ţări e că nu se ocupă de terorism şi că, cel puţin deocamdată, nu s-au lansat în tîlhării şi omoruri, ci au preocupări ilegale non-violente.
De curînd, în Spania, românii au reuşit să intre în atenţia Poliţiei atît ca victime, cît şi ca infractori, cînd cu celebra afacere a celor 27 de compatrioţi ai noştri transformaţi în sclavi pe plantaţii tot de nişte ai noştri, care i-au bătut şi înfometat. În ciuda faptului că sîngele apă nu se face - un sînge totuşi destul de amestecat, se pare - sclavii i-au dat de gol autorităţilor spaniole pe fraţii lor întru cetăţenie.
Italienii, călcaţi pe nervi de blestemăţiile alor noştri, vor să întoarcă foaia şi să ceară sancţiuni europene împotriva României, fiindcă nu e în stare să-şi ţină infractorii acasă. Şi cred că mai sînt vreo trei ţări care de-abia aşteaptă să facă acelaşi lucru, dacă ne reclamă la Bruxelles fraţii noştri de gintă latină.
Ce pot face, totuşi, autorităţile române împotriva compatrioţilor noştri cu preocupări ilegale care vor să-şi exercite dreptul la liberă circulaţie? O persoană care se ocupă de hoţii sau de proxenetism, dar care nu e în puşcărie are acelaşi drept la paşaport ca oricare alta. Ce pot spune emitenţii români de paşapoarte sau poliţiştii de la frontieră cînd Vasilică Mînă Uşoară, român cu cazier, vrea să plece în Italia? "Vasilică, tu te duci la Roma să furi din buzunare!" Acuzat de infracţiuni virtuale, Vasilică are tot dreptul să protesteze. Dacă el declară că vrea să vadă Roma în scopuri turistice, trebuie crezut în România şi e treaba Poliţiei italiene dacă Vasilică îmbină turismul cu hoţia. Să zicem că Vasilică e şi reprezentant al minorităţii rome. Nici nu vreau să mă gîndesc ce scandal s-ar isca dacă romul Vasilică ar fi oprit la graniţă pentru simple bănuieli. Aşa că dacă Poliţia italiană nu e în stare să-l dibuiască pe Vasilică, ar face bine să importe poliţişti din România şi, eventual, cîţiva dintre informatorii experimentaţi pe care se bizuie Poliţia de la noi. Cît despre exportul românesc de infracţionalitate, nu cred că se compară cu echivalentul său italian în Europa şi peste Ocean, cu complicităţi dovedite în vîrful clasei politice de la Roma.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara