Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Lecturi la zi:
Şi ei au fost debutanţi de Tudorel Urian

Cam singuratic de felul meu, nu am fost niciodată un împătimit al cenaclurilor. În deceniul care a premers căderii comunismului (epoca de aur - fără ghilimete - a cenaclurilor literare) am fost de vreo două ori la Cenaclul din Tei, condus de Mircea Iorgulescu (mai degrabă târât de Ioan Buduca - în puţinele zile petrecute în Bucureşti locuiam la el şi, cum nu prea ştiam pe ce lume mă aflu, mergeam şi eu unde avea el treabă, dar trebuie să o recunosc acum, nu mi s-a prea întâmplat să regret aceste escapade) şi de alte vreo două ori acasă, la Timişoara, la cenaclul "Pavel Dan", al Casei Studenţilor. Cele câteva experienţe nu au fost în măsură să mă apropie de acest tip de activitate literară. Obişnuit să citesc textele, nu să le ascult, mă trezeam mereu cu gândul aiurea, incapabil să mă concentrez de o manieră convenabilă, pentru a-mi face vreo părere cât de cât coerentă asupra literaturii practicate de autorii respectivi. Intervenţiile celor din sală, elocinţa unora, sarcasmul altora sau analizele foarte aplicate ale celor mai experimentaţi nu făceau decât să îmi sporească inhibiţia. Este lesne de înţeles că nicio secundă nu mi-a trecut prin minte să solicit cuvântul. Îi invidiam sincer pe împătimiţii cenaclurilor pentru puterea lor de concentrare şi comentariile inteligente, pline de nerv, dar îi şi compătimeam pentru că îşi pierd vremea în discuţii sterile în loc să stea acasă, să citească texele şi, eventual, să scrie despre ele. Nu-mi mai amintesc astăzi dacă ştiam că apariţia unor cărţi nu ţinea, la vremea respectivă, doar de voinţa autorilor lor.

Printr-un context de împrejurări, în acest an s-a întâmplat ceea ce părea imposibil. Împreună cu Daniel Cristea-Enache am ajuns să conduc cenaclul de la Muzeul Literaturii Române. De aceea, am citit masivul volum coordonat de profesorul Mircea Martin, Universitas. A fost odată un cenaclu... în primul rând cu interes profesional. Doream să aflu din această carte cum erau organizate aceste cenacluri dinainte de 1989, intrate în istoria literaturii române (pe lângă cele deja amintite, "Cenaclul de luni", condus de Nicolae Manolescu, "Junimea", coodonat de Ovid S. Crohmălniceanu sau cele de pe lângă revistele studenţeşti din Cluj (,Echinox") şi Iaşi (,Dialog"), dar şi care sunt impresiile unor scriitori, astăzi celebri, aflaţi atunci în pragul debutului, cu privire la utilitatea unei asemenea experienţe pentru viitoarea lor carieră literară. Nu sunt lipsite de interes nici eşantioanele de texte citite în cadrul cenaclului pentru a vedea în ce măsură ele conţin ADN-ul operei de mai târziu a autorilor în cauză.

Aşa cum mărturiseşte Mircea Martin în Scurta istorie, prima şedinţă a Cenaclului Universitas s-a ţinut în a doua vineri din luna aprilie a anului 1983. La primele întruniri, desfăşurate la demisolul Clubului Universităţii, au fost doar trei-patru participanţi. Ulterior numărul cenacliştilor a mai crescut, "până la opt, dar nu mai mult". După venirea toamnei, la şedinţe au început să apară studenţi de la alte facultăţi şi, masiv, de la filologie, constituindu-se ceea ce poate fi considerat astăzi nucleul dur al Cenaclului. Dar cine sunt întemeietorii cenaclului Universitas? Profesorul îşi aminteşte că a fost contactat de doi studenţi de la Filosofie, Ştefan (Andrei) Damian şi Sergiu Ştefănescu, care i-au propus să îndrume cenaclul. Rând pe rând, la şedinţe au apărut Dinu Regman, Sever Avram, Traian Ungureanu, Nicoleta Pavel, Raluca Brancomir, politehniştii Horia Gârbea, Paul Vinicius, Lucian Vasilescu, Daniel Bănulescu, Ady Serafim. Ceva mai târziu au venit şi alţi filologi deveniţi prezenţe constante: Ramona Fotiade, Cristian Popescu, Cătălin }ârlea. Acestora li s-a alăturat "grupul de la Braşov", alcătuit din Caius Dobrescu, Simona Popescu, Marius Oprea, Andrei Bodiu, Sorin Adam Matei. În afara acestui "nucleu dur", în cenaclu au mai citit scriitori astăzi celebri precum Răzvan Petrescu, Filip Florian, Radu Sergiu Ruba, Augustin Ioan, George Arun, Ovidiu Verdeş, Doina Tudorovici, Eugenia }arălungă, Ioan Es. Pop, Iulian Costache, Dan-Silviu Boerescu, Răzvan Rădulescu, Saviana Stănescu. Nici optzeciştii, deja celebrii după apariţia faimosului Desant '83 (Mircea Cărtărescu & co.), nu au ocolit cenaclul lui Mircea Martin, apariţiile lor constituind adevărate evenimente.

Am citat, într-o înşiruire aleatorie, pe câţiva dintre cenacliştii ale căror nume spun astăzi ceva (în anumite situaţii, foarte multe) în viaţa literară românească. În afară de ei, sunt mulţi alţii care au renunţat la orice veleităţi literare, dar care au trăit aceleaşi momente de emoţie intensă (laitmotiv al mai tuturor evocărilor) la intrarea în imobilul de pe strada Schitu Măgureanu.

Este incredibil cât de mult seamănă între ele amintirile celor de la Universitas. De la profesor la ultimul participant, toţi au în minte urcarea scărilor, ca un ritual iniţiatic, la primul drum în Schitu Măgureanu, dispunerea în sală a participanţilor, atitudinea solomonică a "îndrumătorului" care, pe timpul lecturii şi al comentariilor de după nu scotea o vorbă, pentru ca, în final să tragă concluziile. Acestea, spun unii dintre participanţii permanenţi, erau oarecum în compensaţie. Dacă cel care a citit fusese făcut praf de audienţă, profesorul să străduia să-i îndulcească dezamăgirea punând, în discursul său, accentul pe eventualele calităţi. Invers, dacă unul dintre cititori venea cu un grup de susţinători prea numeros, concluziile domnului Mircea Martin urmăreau să mai taie din entuziasm. Mircea Cărtărescu însuşi s-a arătat surprins de tonul dur al unora dintre comentariile moderatorului. Probabil, nimerise la lecturile unora dintre autorii cu lobby exagerat de activ sau, marcat de prezenţa galonaţilor oaspeţi şi de inevitabilele comparaţii cu şefii de cenaclu pe care aceştia îi cunoşteau, profesorul a ridicat brusc ştacheta exigenţelor. Mărturia autorului Orbitor-ului merită consemnată: "Îmi amintesc câteva şedinţe desfăşurate destul de asemănător celor din alte cenacluri. O deosebire evidentă era însă tonul uneori extrem de tăios al lui Mircea Martin. Manolescu mai strâmba din nas la câte cineva, dar foarte rar. Croh era diplomatic şi tolerant. În schimb mentorul Universitasului a executat, sub ochii mei, câţiva autori cu o ferocitate neobişnuită. Şi pe bună dreptate. Unde textele erau promiţătoare, însă, tonul lui devenea cu totul altul: raţional, analitic, profund, urmărind poeticitatea până-n adâncurile văgăunii unde se ascundea" (p. 228).

Citind astăzi lista celor care au trecut prin cenaclul din Schitu Măgureanu am putea crede că pentru mulţi autori prima lectură publică a fost un adevărat galop de sănătate. În realitate, lucrurile nu au stat deloc aşa. Chiar şi unele dintre vedetele incontestabile ale vieţii literare de azi au avut parte de reacţii rezervate, dacă nu de-a dreptul ostile. Horia Gârbea (unul dintre comentatorii foarte acizi la şedinţele cenaclului) îşi aminteşte după mai bine de două decenii: "Unii dintre cei mai buni Ťnouăzeciştiť (termenul circula încă din '82 şi păstrez un articol de-atunci cu acest titlu al Constanţei Buzea) au debutat modest la Universitas. Pe Răzvan Petrescu l-am ras chiar (şi) eu la prima ieşire în public, spre decepţia lui Mircea Martin care-l descoperise. (...) La fel au păţit George Arun şi Lucian Vasilescu. Dacă nu mă-nşel, nici Mihail Gălăţanu, nici Saviana Stănescu nu prea au convins prima dată".

Amplul volum conţine şi un dosar al celor mai importante texte (cel puţin din perspectiva cotei de azi a autorilor lor) citite în cadrul cenaclului. Documentele sunt valoroase în sine, dar şi ca termen de comparaţie pentru evoluţia în timp a respectivilor scriitori.

Universitas. A fost odată un cenaclu este un volum cu mare încărcătură emoţională pentru cei implicaţi într-un fel sau altul în fenomenul care a generat scrierea lui, dar şi o necesară recuperare a unei pagini de istorie literară. Această carte este certificatul de naştere al generaţiei de scriitori români care au făcut trecerea de la comunism la capitalism.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara