Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Din Cartea cu fleacuri:
Il ne faut pas de Livius Ciocarlie

Pusă pe pământ acoperit cu iarbă răsfirată, o lespede mică, înnegrită, din piatră poroasă, pe care numele - Camus - se citeşte greu. În marea ei candoare, fiica, Christiane, scobeşte din când în când literele, ca să se vadă, cu un cui.

A fost înscrisă la filozofie, dar a renunţat. După primul an, la examen, o profesoară i-a spus: "Anul trecut am avut-o pe fata lui Merleau-Ponty. A fost altceva!" Ne-o spune, lui Horvath Andor şi mie, ca pe un fapt divers.

Robert Gallimard îl întâlneşte pe Cioran. Unde te duci ? La editură. Ce să faci ? Să lucrez. "Mais il ne faut pas! Il ne faut pas!" Cabotinismul lui genial. La instalarea lui Ionesco în Academie, când se făcuse tăcere pentru ca discursul de recepţie să înceapă, deodată se aude o voce patetică: "Eugčne! Eugčne!" După care "Tu tournes mal!" sau aşa ceva. (A doua întâmplare e apocrifă, îmi spune Eugen Simion.)

"Dacă într-o bună zi se vor putea desfiinţa nervii, nu va mai fi nici o piedică în calea renaşterii primăverilor cântăreţe şi nici în calea unui front popular, care să se întindă de la futurismul barbar până la ideologia filmului" (fr. 95). A nu mi se cere să explic ce vrea să spună Adorno. Cred că drumurile noastre se vor depărţi.

Bine mai stau! Afară, carcasă instituţională. Membru în comitete şi comiţii. Acasă, transcriind jurnalul, îmi dau iluzia că sunt viu. Altfel, abia de citesc; de gândit, nici atât. Semăn tot mai mult cu ceea ce şi sunt, de fapt.

Astăzi au tăiat copacii din vecini. Pare-se, bolnavi. Acum, trei stâlpi golaşi. De la o oră la alta, peisajul a chelit.

Sondaj. Românii nu sunt indignaţi de necinstea a doi miniştri prinşi asupra faptului. E normal. Ei îi admiră pe "descurcăreţi". Se ţin şi ei de mai mici sau mai mari potlogării. Auzi dumneata, să nu mai poată face omul un "aranjament"!

Frumuseţea tragică a lumii vine de acolo că ar fi searbădă dacă viaţa omului n-ar fi plină de suferinţă şi Istoria de calamităţi.

Trăiesc în plină aventură. Sunt încă în stare să observ cum mă prostesc.

Sunt ani destui de când, indispus de câte s-au adunat pe rafturi, prin sertare, îmi spun termin cu ce fac şi mă apuc să pun ordine în hârtii. De fiecare dată am trecut la altceva. La altă carte, vreau să zic. Abia acum, când cele cam două fraze la cam trei zile nu se mai opun, m-am apucat. Ce fac îmi dă iluzia că, vorba camusianului Caligula, încă mai sunt viu.

Citesc, căzând pe gânduri, un vers al Elenei Vlădăreanu: cunosc în sfârşit ticăloşia oamenilor blânzi. Îmi vine să întreb, ca Maxone când îi ghiceşti o intenţie: "Cum ştii ?"

Roman are stradă în Timişoara! Rămân visător. Înseamnă că se va putea să am şi eu una, aşa cum, în glumă, am prevăzut într-un rând. Numele ăsta pe care nu-l pot suferi să se etaleze pe ziduri, pe scrisori...

Am renunţat să citesc porţia zilnică de Adorno. Nu mai înţeleg.

Din când în când, transcriind, dau peste câte o idee. Atunci se "învederează" folosul computerului: o şterg de nu rămâne urmă din ea.

Mă duc la poştă, la pâine, drum de douăzeci de minute dus şi întors. Mă întorc frânt. Trebuie să mă întind pe pat. Am capul în ceaţă, nu pot să citesc. Adorm.

În loc de Seara biliard, aş putea să scriu Iar e vineri!. S-ar vedea atunci că între de două ori Iar e vineri! nu s-a adunat mai nimic.

Niciodată nu m-am crezut un cine ştie ce. Acum nu mă mai cred nici atât.

Încerc să-mi aduc aminte ce mă interesa pe vremea când mă interesa ceva.

Dacă citesc o carte de ficţiune, rămân cu imagini, dacă citesc o carte de idei, numai cu o impresie generală. Nu e un fenomen de îmbătrânire. Totdeauna a fost aşa. Înainte de a fi un proces, decrepitudinea e un dat constitutiv.

Binefacerea este ipocrizia viciului, crede Sade. Se poate răspunde cu cel mai terestru bun simţ, cum îi răspunzi lui Zenon făcând un pas. E preferabil să ai de-a face cu ipocrizia asta decât cu un viciu nemijlocit.

Plăcerea, oricare ar fi ea, e naturală şi de aceea nu ai de ce s-o combaţi, mai crede Sade. Întrebarea e dacă încăpând pe mâna unui sadic mai puternic decât tine dreptul lui la plăcere ţi se va mai părea la fel de justificat.

Idei ca astea două, despre Sade, mai sunt. Cu tot regretul, le deleterez.

M-am mai îmbiat mai una alta m-am îmbrăcat şi hai la drum... Când am ajuns la şcoală am făcut o boacănă... Păcălelile la şcoală aşa sunt. Cioacă uite ce ai în spate. Ce ? Şi el îţi răspunde măgar de întâi aprilie... Când am vrut să dau caetul domnului învăţător să îl controleze i-al de unde nu-i... Prima oră a ţinut aproape două ore... Astăzi domnul învăţător ne-a controlat la caetele de jurnal. Al meu nu era în regulă cu vreo două compoziţii de astea... La şcoală nu s'a întâmplat nimic... După masă a trebuit să merg la ora de pian... Dimineaţa am plecat la şcoală fără cărţi căci azi ne cuminicăm... După masă am fost la fod-ball unde am întâlnit pe Welter, Freund şi Koţander... De cum m-am sculat primul gând al meu a fost să văd cum e timpul. Văzui că nu ploaie dar nici frumos nu era... Savi iarăşi nu a venit la şcoală şi din nou a nimerit bine căci azi am dat teză la limba română. Ora ultimă am fost la el să văd ce are ? E bolnav ? Dar când ajung acolo Savi Dan se juca. L-am adus împreună cu costumul lui de epuraş de care apoi am râs să ne prăpădim... Azi am eşit afară dar m-a apucat o durere de picior de a trebuit să intru înăuntru. Pe la ora unsprezece durerea a arătat că nu vrea să mă lase în pace. Ba chiar a început să mă doară şi spatele. în sfârşit imediat după masă nu am mai putut răbda şi m-am pus în pat. Neavând ce face a trebuit să iau o carte să citesc... Azi iarăşi începe şcoala. Iarăşi îmi iau geanta şi iarăşi plec. Mă gândesc cu bucurie că joi e sărbătoare. Dar şi asta trece şi eu cu atâta rămân... La şcoală văzui şi eu odată că avem foc. Şi încă ce foc să-ţi dai jos haina de pe tine... Astăzi a nins. Însă păcat că nu se prinde zăpada. Şi din cauză că nu se prinde se fac băltoci peste băltoci. Ca să nu mă murdăresc de noroiu am mers cu tranvaiul. În tranvai m'am întâlnit cu Picu, Scharli şi cu Geta...

Începem să pregătim marea debarasare, pentru când o fi. Aruncăm hărţi, ghiduri de călătorie, ilustrate, scrisori, "caete" de şcoală, jurnale vechi. Se brodeşte bine, tot nu pot să citesc.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara