Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Păcatele Limbii:
Impresii de Rodica Zafiu


Devierile de sens pe care le suferă cuvintele din sfera culturală, împrumuturile din perioada modernă a evoluţiei limbii române (aşa-zisele neologisme) atunci cînd sînt preluate de limbajul familiar şi argotic prezintă adesea aspecte surprinzătoare. Introduse în contexte noi, în construcţii expresive cu verbe populare sau pur şi simplu în combinaţii atipice, cuvinte precum figuri, faze, talente, manevre, texte devin termeni generici pentru tot soiul de acţiuni şi atitudini cotidiene ("face figuri", "are faze", "îi arde talente", "bagă texte..." etc.). O modificare semantică notabilă a apărut în ultima vreme şi la substantivul impresie, împrumut din franceză (impression) atestat în română la jumătatea secolului al XIX-lea (la Ghica, Negruzzi ş.a.) şi termen internaţional, echivalentele sale din alte limbi de mare circulaţie (engl. impression, span. impresión, germ. Impression etc.) fiind explicabile prin sursa latină comună - impressio ("întipărire").

Impresie are o frecvenţă mare în limba standard şi a conversaţiei curente, mai ales în construcţia a avea impresia (că), sinonimă contextual cu verbele de opinie şi atitudine a crede, a i se părea: "am impresia că o să plouă". Mai mult, sintagma a avea impresia tinde să fie folosită ca formulă de atenuare, politicoasă sau ironică, în actul de a adresa o observaţie, o critică, un reproş: "am impresia că ai greşit". Varianta de construcţie în care substantivul e însoţit de articolul nehotărît e şi mai evazivă - populară şi glumeaţă: "Am aşa o impresie că majoritatea acestor cumpărători de plante ornamentale şi gazon de import sînt tot cei care intră şi ies pe porţile Casei Poporului" (V.M., în Dilema, 73, 2005).

Dicţionarele de argou recente înregistrează efectele extreme ale transformării semantice, decupînd adesea incomplet referinţa termenului şi generalizînd sensuri contextuale; astfel, impresii (s.f. plural) ar fi "deţinuţi ce vor să pară şmecheri dar în realitate nu sunt" (Nina Croitoru Bobârniche, Dicţionar de argou al limbii române, Arnina, 2003); iar impresie sau impresar sînt definite ca "minor internat într-un centru de reeducare, cu un comportament teribilist, care nu se supune minorilor cu vechime mai mare în institut" (A. Volceanov, G. Volceanov, Dicţionar de argou şi expresii familiare ale limbii române, Livpress, 1998). Desigur, termenul impresie nu poate avea un sens limitat la deţinuţi sau minori din centrele de reeducare; definiţiile incomplete surprind, doar, un efect îndepărtat al evoluţiei cuvîntului în mediul argotic: individul care "are impresii" este desemnat, metonimic, prin trăsătura sa caracteristică, sau printr-un joc de cuvinte care remotivează etimologic termenul impresar, legîndu-l de noul sens al lui impresie.

Pentru că intră în expresiile a da impresia, a lăsa impresia, a face impresie, cuvîntul impresie apare ca legat de aparenţă şi de efectul ei şocant, exprimat de alţi termeni ai aceleiaşi familii lexicale: a impresiona, impresionant. De aceea, impresia creată este identificată cu autoaprecierea exagerată şi cu intenţia de epatare, exprimate şi de formulele a-şi da aere, a-şi da importanţă, a se da mare, a avea fiţe etc. Lumea argotizanţilor este - ca multe altele - una a competiţiei simbolice între imagini şi reprezentări ale indivizilor; dar - în mai mare măsură decît alte zone sociale - este o comunitate neipocrită, ba chiar excesiv de suspicioasă şi de distructivă: aproapele este în permanenţă acuzat că îşi asumă mai multă superioritate decît cea la care ar avea dreptul. În forumuri şi jurnale din Internet, în textele muzicii rap, acest nou sens - atribuit exclusiv pluralului impresii - apare destul de frecvent. Cele mai apropiate sinonime îi sînt termenii "pretenţii", "aere" sau (mai nou, familiar-argotic) "fiţe": "este loc de impresii şi în alte baruri, cui nu îi place să nu vină" (sapteseri.ro); "au fost prea umbriţi de băutură şi de impresii " (ib.); "îşi permite nişte impresii de zici că e vreun şmecher cu 500 euro pe zi" (resitaonline.ro); "eu cred că ai impresii cam multe...!" (fanclub.ro); "să îi mai scutur mintea de impresii" (motocicism.ro) etc.

Adesea sintagma "cu impresii" este folosită pentru a caracteriza ironic anumite persoane; expresia e dublu interpretabilă, ca "impresie a cuiva despre sine", sau ca "impresie pe care cineva vrea să o producă asupra altora; oricum, cele două sensuri sînt convergente: "Oameni cu Ťimpresiiť găsiţi din ambele sexe" (roportal.ro); "fetele frumoase cu sau fără impresii" (indebara.ro); "pentru cei cu prea multe impresii sunt şi astfel de localuri" (şapteseri.ro). O intensificare a evaluării negative, tipică pentru limbajul popular, se obţine prin precizarea anatomică: "Mai ai impresii în cap ?" (bugmafia); "numai fufe cu impresii-n cap" (sapteseri.ro); "ehe, aşa păţeşti cînd ai impresii în cap" (autoshow.ro).

De multe ori este specificată natura pretenţiilor ironizate; există impresii de scriitor: ("mă cred puţin miezul pământului şi am impresii de scriitor", weblog.ro), de vedetă ("mai ştiu eu ce Ťlălăitorť cu impresii de mare vedetă", muzicabuna.ro); de gentleman ("Ai impresii de gentleman, ai, dar creier n-ai", Paraziţii); locul însuşi se transformă în calitate, în cazul unei duble pretenţii: de jucător şi de Bucureşti ("ai impresii de Bucureşti de mare jucator... dar laşi mult de dorit", counter-strike.ro). Evident, există şi impresii de intelectual: "ai impresii de intelectual. O să-ţi treacă" (forum.pixelrage.ro).

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara