Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Restituiri:
Inaugurări brâncușiene – 27 octombrie 1938 de Mircea Colosenco

Reproducem, din presa locală a timpului, paginile privind inaugurarea oficială a Monumentelor brâncușiene (comentarii + foto), ridicate întru slăvirea luptelor de la Jiu – 14/27 octombrie 1916 –, respectiv COLOANA RECUNOȘTINȚEI NAȚIONALE, supranumită Coloana Infinită/Nesfârșită, PORTALUL PĂCII, cunoscut sub numele de Poarta Sărutului, și CALEA EROILOR, unde se află Biserica „Sf. Apostoli”, nemenționată în descrierile care se referă la acest Pantheon artistic de valoare mondială și reverberație națională. (MASA EROILOR/Cina cea de taină și scaunele de piatră nu fuseseră încă executate.)
De asemenea, redăm reportajul dedicat Arethei Tătărescu (soția lui Gheorghe Tătărescu, prim-ministru al Guvernului României, în două rânduri: 3 ianuarie 1934–28 decembrie 1937, 24 noiembrie 1939–4 iulie 1940, schingiuit de comuniști în Procesul Lucrețiu Pătrășcanu), președinta „Ligii Femeilor Gorjene”, care a avut inițiativa și susținerea financiară pentru realizarea acestor Monumente simbolice intrate cu brio în istoria planetară de vârf a artelor plastice (și nu numai!), precum și explicațiile unui istoric militar, spre edificare.
Sunt lucrări de artă cu subiect național, care ne onorează și emoționează ca popor creator de valori de patrimoniu spiritual perene la nivel internațional. (Mircea Coloșenco)

Mari festivități la Tg.-Jiu
Inaugurarea Coloanei Recunoștinții, Portalului Păcii și Căii Eroilor. – Comemorarea luptelor dela Jiu: 27 octombrie 1938
În ziua de 27 Octombrie, orașul nostru a îmbrăcat haină de sărbătoare, pentru a preamări – după cuviință – împlinirea a 22 de ani dela memorabilele lupte dela 14/27 Octombrie 1916 și a lua parte la sfințirea monumentelor de artă pe care „Liga Femeilor din Gorj” – de sub președinția d-nei Aretia Gh. Tătărescu – le-a dăruit orașului nostru.
Serbarea a fost patronată de Domnul Rezident Regal, General Romulus Scărișoreanu, sosit în localitate încă din ajun, împreună cu d-nii: Ilie Gănescu, secretarul general al Ținutului, Col. Broșteanu, inspector jand. oltene și Iulică Pârvulescu, inspector general de Siguranță.
La festivitate au participat: d-na Aretia Tătărescu, d-ra Sanda Tătărescu, toate membrele din comitetul Ligei, prefectul județului, primarul orașului, magistratura, baroul avocaților, ofițerii din garnizoană, școlile, societățile de foști luptători, Asoc. cercetașilor din răsboi, străjerii, străjerele și foarte mult public, – cu toată vremea protivnică, întrucât a plouat aproape toată ziua. De asemenea au sosit mulți veterani, dintre foștii luptători din 1916.

La Coloana Recunoștinții
La ora 9 dim. s’a oficiat un serviciu divin la „Coloana Recunoștinții”, de către un sobor de 16 preoți, în frunte cu protoereii Prejbeanu și Pațica.
Răspunsurile au fost date de corul șc. normale, sub conducerea pr. Ion Popescu, profesor.
După terminarea slujbei și stropirea cu apă sfințită a Coloanei, mulțimea – într’un impresionant cortegiu – s’a îndreptat pe Calea Eroilor, către Biserica Sf. Apostoli. Aci s’a săvârșit din nou o slujbă religioasă pentru pomenirea eroilor gorjeni, căzuți pentru apărarea și întregirea hotarelor.

La Portalul Păcii
Cortegiul a plecat apoi în grădina publică, la „Portalul Păcii”. Un nou serviciu divin, – și sfințirea masivului portal.
Au cuvântat aci:
D. Col. Lambru, în numele oștirii, făcând un mic istoric al luptelor dela Jiu și mulțumind Ligei Femeilor Gorjene pentru gestul mărinimos ce a săvârșit.
D. Col. Șerban Leoveanu, prefectul județului a arătat simțimintele de gratitudine pe care întregul județ le poartă nobilei d-ne Tătărescu, din a cărei inițiativă s’a îmbogățit orașul și județul nostru cu atâtea opere, nepieritoare. D-sa elogiază pe marele artist C. Brâncuși – fiul Gorjului nostru – care a cristalizat în piatră și fer, eroismul și recunoștința.
D-ra Elena Pârvulescu, dir. liceului de fete și membră a Ligii, a vorbit în numele acestei instituțiuni și a predat d-lui primar monumentele pe care Liga le-a ridicat întru proslăvirea eroismului gorjenesc.
D. Consilier Alex. Ciocănescu, primarul orașului, luând în primire monumentele dăruite de Ligă, aduce mulțumiri acestei instituții și în special d-nei Tătărescu, care și-a legat pentru veșnicie numele de acest județ adoptiv al său, pentru a cărui propășire și înfrumusețare nu cruță nici o oboseală și nici o jertfă.

La Podul Jiului
Cortegiul s’a îndreptat, pe b-dul Rosetti, la podul Jiului, acolo unde „bătrânii, femeile și copiii Gorjului au oprit năvala dușmană”, cum spune cronicarul.
Deși ploua cu găleata, mulțimea a ascultat cu încordată atențiune – după terminarea scurtului serviciu religios – cuvântarea inimoasă a dlui General Al. Mlădinescu, fost ofițer de Stat Major la Comandamentul trupelor ce au lucrat la Jiu în 1916, care a făcut un viu tablou al luptelor de acum 22 de ani, pomenind isprăvile de arme ale Eroinei Ecaterina Teodoroiu, ale Lt. Col. N. Pătrășcoiu și căp. I. Păsărin care – capturând câteva tunuri dela inamici, la Arsurile, le-au îndreptat împotriva acestora – de Generalul- Erou Dragalina și de atâția alți comandanți, mari și mici, cari au dat tributul lor pentru apărarea orașului nostru.

La mauzoleul Eroinei
Dela podul istoric mulțimea – pe digul Jiului – s’a îndreptat la mormântul Ecaterinei Teodoroiu, Sarcofagul ei – creația Miliției Petrașcu.
„Gorjanul”, Tg. Jiu, XVI, 37, 30 octombrie 1938, p.5.

Omagiu Doamnei Arethia Gh. Tătărescu
Am în față comunicarea pe care distinsa și nobila doamnă Arethia Gh. Tătărescu a făcut-o în ultimul timp primăriei orașului T.-Jiu.
Președinta „Ligii Naționale a Femeilor Gorjene” aduce la cunoștința edililor noștri, hotărârea ce a luat, de a dărui orașului o coloană și un portal de piatră, opere ale marelui sculptor gorjan: Brâncuș.
Prin ce minune dumnezeească, orășelul nostru, – atât de mort odinioară, – îl vedem astăzi înfrumusețânduse, de aproape că nici noi, localnicii, nu-l mai cunoaștem?! Ce zeiță binefăcătoare a întins vraja asupra lui? Ce suflet de artist, adânc pătrunzător al trecutului, a avut sublima inspirație de a îmbogăți arterele orașului nostru cu „Calea Eroilor”, care să lege cazărmile regimentelor gorjene, în linie dreaptă, cu malul Jiului, acel mal pe care – acum 21 de ani – copiii, femeile și bătrânii Gorjului au ținut piept puhoaelor germane?
Acest suflet mare, suflet de artist în toată accepția cuvântului, cunoscător al trecutului gorjenesc și al virtuților ce zac în fiii acestui ținut, această zeiță a Gorjului nostru este Doamna Arethia Tătărescu, nobila tovarășe de muncă a Domnului Gh. Tătărescu, prim-ministrul Țării, fiu al Gorjului și fală a lui!
Dumnezeiască inspirație a avut când a botezat, așa de simbolic, noua stradă – Calea Eroilor – la al cărei cap, pe punctul cel mai înalt al orașului nostru, va străjui deapururea coloana Recunoștinței, față de eroicele fapte ale celor căzuți pentru Țară, Tron și Lege!
Dar nu numai la această minunată operă – dată în totul de distinsa ocrotitoare a Gorjului nostru, – se oprește d-na Tătărescu. Din sufletul său adevărat creștinesc, și-a mai luat sarcina să termine – după cum ne arată comunicarea în chestiune, – construcția Bisericii „Sf. Apostoli”, care era lăsată în părăsire din lipsă de fonduri. Mulțumită d-sale, cel mai frumos lăcaș de închinăciune al orașului este aproape gata.
Așezată în mijlocul „Căii Eroilor”, această sfântă biserică dă și mai mare strălucire jertfelor făcute pe altarul Neamului.
Prin aceste opere de artă, d-na Arethia Tătărescu, eternizează tot ceeace sufletul său de adevărată româncă, de nobilă femee, de desăvârșită artistă, a putut să simtă.
Născută par’că, pentru binele omenirii acesteia, distinsa tovarășe de realizări a șefului guvernului, face tot binele fără să se gândească la recunoștința cuiva. Prin aceasta, nobleța ce o caracterizează ia contururi și mai sublime.
Fire democrată, coboară adesea în mijlocul poporului, pe care îl cunoaște și îl iubește, și prinde de ici o durere, de dincolo o nemulțumire, o nevoie și – când cel lovit nici nu s’ar aștepta, – ajutorul său îl ușurează.
Așa e Doamna Tătărescu!
Să mă ierte, o rog, că nu mi-am putut stăpâni admirația față de opera măreață cu care și-a încununat fruntea, în ultimul timp, pe lângă multe alte înfăptuiri mai vechi.
Știu că nu așteaptă cuvinte de laudă, cum nu așteaptă nici recunoștința celor pe cari îi ajută.
Dar noi trebue să-i fim recunoscători! Târgul Jiului, care a proclamat-o „cetățeană de onoare” a lui, trebue să fie adânc recunoscător acestei providențiale femeie, care a îmbogățit patrimoniul orașului cu atâtea opere nepieritoare!
Să ne trăiască, pentru binele și propășirea Gorjului nostru și al țării întregi!
Tg.-Jiu
Roma Merluzzi

Luptele de la Jiu
(10-14 octombrie 1916 – stil vechi)
Inamicul a concentrat la Jiu în fața Diviziei 11 române o grupare formată din Brigada 144 austroungară la care s-au adăugat Diviziile 11 infanterie și 6 cavalerie germane. Gruparea inamică de la Jiu totaliza 18 batalioane, 28 escadroane și 22 1/2 baterii.
Raportul de forțe numeric în zona Jiu era de aproape 1/1 în infanterie, 14/1 în cavalerie și 1,7/1 în artilerie în favoarea inamicului. Faptul că Grupul Kneussl avea 3 mari unități față de una română accentua superioritatea lui cantitativă. Conducerea iscusită exercitată de comandantul Diviziei 11 infanterie, generalul Cocărăscu, și hotărârea fermă a ostașilor români de a împiedica pe cotropitorii germani să pătrundă la sud de munți au anihilat însă superioritatea lor numerică și tehnică.
Comandantul Armatei 9 germane a încredințat Grupului Kneussl misiunea să rupă apărarea trupelor române din acest sector al frontului și să iasă la sud de munți. Pentru îndeplinirea acestei misiuni generalul Kneussl a hotărât să combine o lovitură frontală dată în lungul Jiului (prin pasurile Surduc și Vulcan) de o puternică grupare de infanterie, cu o manevră de învăluire, care urma să se execute cu Divizia 11 infanterie germană pe direcția Poiana – Zănoaga – Dobrița – Tg. Jiu, și cu o largă manevră de întoarcere executată de Divizia 6 cavalerie germană peste Dealul Arcanului, în direcția Frâncești – Cernești.
În ziua de 10 octombrie, după o intensă pregătire de artilerie, inamicul a trecut la ofensivă. El și-a concentrat eforturile pe câteva direcții, pe care a reușit să realizeze o mare superioritate de forțe și mijloace față de trupele române.
După o rezistență îndârjită, covârșite de superioritatea numerică și tehnică a inamicului, unitățile de la centrul și stânga Diviziei române au fost nevoite să se replieze spre sud, disputând terenul pas cu pas. Trupele de la dreapta diviziei însă, respingând toate atacurile inamicului, căruia iau provocat pierderi grele, s-au menținut pe pozițiile ocupate.
Trupele române au suferit de asemenea pierderi. Între cei căzuți în timpul luptelor se număra și generalul Ion Dragalina, comandantul Armatei I. În momentele grele provocate de pătrunderea inamicului la sud de munți în sectorul Jiului, generalul Culcer care comanda Armata 1, neavând încredere în capacitatea de rezistență a trupelor pe care le comanda, a propus părăsirea pozițiilor din munți și a Olteniei și retragerea pe râul Olt. Marele Cartier General i-a luat comanda armatei înlocuindu-l cu generalul Dragalina care se distinsese la comanda Diviziei 1 infanterie, în luptele din valea Cernei. Noul comandant al armatei a luat imediat măsuri pentru întărirea forțelor de la Jiu cu trupe luate de la Divizia 1 infanterie (de la Cerna) și apoi s-a deplasat în raionul acțiunilor de luptă unde a fost rănit mortal. Prin măsurile prompte pe care le-a luat pentru consolidarea situației în fâșia de apărare a Diviziei 11 infanterie și prin sacrificiul vieții sale, generalul Dragalina s-a înscris între eroii armatei române și între cei mai de seamă comandanți români din perioada primului război mondial.
În noaptea de 13 spre 14 octombrie au sosit la flancul stâng al Diviziei 11 infanterie întăririle trimise de armată, astfel că în dimineața zilei de 14 octombrie forțele noastre din sectorul Jiu totalizau: 22 1/2 batalioane, 2 escadroane și 13 baterii, față de 18 batalioane, 28 escadroane și 22 1/2 baterii ale inamicului.
În această situație, comandamentul român a hotărât să treacă la ofensivă. Planul prevedea nimicirea grupării principale inamice (cea din centru) printr-o manevră dublu învăluitoare și acoperirea față de grupările de la flancuri.
În dimineața zilei atât trupele germane, cât și cele române au trecut la ofensivă. Atacurile inamicului din zona Surduc au fost respinse cu pierderi de către trupele de la dreapta Diviziei 11 infanterie română.
Cele mai violente lupte s-au dat la centrul diviziei, unde trupele germane au reușit să mărească capul de pod la est de Jiu și să se apropie de orașul Tg. Jiu. În fața primejdiei, locuitorii din oraș, bătrâni, femei, copii, au alergat – într-un entuziasm greu de descris – să-și apere căminele amenințate. Puținii bărbați care rămăseseră nemobilizați, fiind inapți pentru serviciul pe front, s-au înarmat în grabă cu armele răniților ori cu puști de vânătoare și s-au așezat în apărare pe malul Jiului. Femeile și copiii, sub focul inamic, aprovizionau pe luptători cu muniții, pe care le cărau cu brațele. La apropierea inamicului aceștia l-au primit cu foc puternic. Încercările cotropitorilor de a trece peste pod au fost respinse cu pierderi însemnate pentru ei. Rezistența locuitorilor a durat câteva ore, până la sosirea unei subunități din Regimentul 59 infanterie, care a respins pe inamic și a degajat orașul.
În acest timp, atacurile puternice și repetate ale Diviziei 6 cavaleri germane s-au sfărâmat de rezistența eroică a micului detașament care forma stânga Diviziei 11 infanterie.
Trupele române de la Jiu au trecut la ofensivă succesiv.
Prin loviturile executate pe direcții convergente de către detașamentele române, gruparea principală a inamicului era amenințată să fie încercuită. Ea a început retragerea spre nord, încă în cursul zilei de 14. În noaptea următoare, toate forțele inamicului, cu pierderi însemnate, s-au retras – în general – pe vechile poziții de pe care plecaseră la ofensivă. Chiar generalul Falkenhayn a fost silit să recunoască că retragerea s-a efectuat cu greutăți ce abia pot fi descrise. Retragerea cailor de abia a mai fost posibilă. Pentru tunuri și vehicule însă nu s-a mai putut face nimic; au trebuit să fie distruse sau aruncate în prăpăstii... Trupele române au capturat peste 2 000 de prizonieri și o bună parte din artileria inamicului, în afară de pierderile în morți și răniți pe care i le-au provocat.
În cursul luptelor din zona Jiului, trupele Diviziei 11 infanterie române au obținut un important succes operativ tactic, împiedicând pe inamic să pătrundă în Oltenia prin pasurile Surduc și Vulcan.
Ostașii români, după ce au dus timp de patru zile aprige lupte de apărare, au trecut la ofensivă în ziua a cincea, provocând inamicului o grea înfrângere.
Trebuie precizat că procedeul folosit de comandamentul nostru prezenta și riscuri; de aceea un astfel de mod de a proceda nu se recomandă decât în situații în care alte soluții nu sunt posibile. Dacă ripostele ofensive nu reușeau, bariera muntoasă era trecută de inamic și el ar fi putut invada Oltenia.
Trupele noastre au executat regrupări simple și foarte rapide, fapt ce a permis surprinderea inamicului și a ușurat obținerea succesului.
Luptele de la Jiu din luna octombrie 1916 se înscriu printre cele mai reușite acțiuni desfășurate de trupele române în timpul primului război mondial.

(Colonel Ion Cupșa, Armata română în campaniile din anii 1916-1917, Editura Militară, București, 1967, p. 140-144)

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara