Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Contrafort:
Inşii-petardă stau la umbra palmierilor de Mircea Mihăieş


Într-un articol recent, prozatorul Ioan Groşan atrăgea atenţia asupra existenţei în viaţa publică românească a unor persoane indubitabil interesate de menţinerea ţării departe de structurile civilizaţiei occidentale. Autorul Marii amărăciuni dădea exemplul recent al ministrului Ioan Mircea Paşcu, sursa unor iniţiative şi declaraţii care, pe bună dreptate, i-au făcut pe experţii şi politicienii occidentali să ridice a mirare sprâncenele. Joaca absurdă propusă de unii politicieni români - posesorii invidiabilului talent de-a juca rolul virginelor într-un bordel -, care se prefac a nu înţelege pretenţiile occidentalilor, nu poate dura la nesfârşit. Se apropie un moment al plăţii, şi tare mi-e teamă că de plătit vom plăti noi, nu ei.
Am scris eu însumi în mai multe rânduri despre categoria inşilor-petardă, care explodează tocmai când părem a ne fi aşezat pe drumul cel bun. Exemplul adus în discuţie de către Ioan Groşan este cel al ministrului apărării, dl. Paşcu. Binecunoscut pentru verva sa - total lipsită de substanţă, în opinia unora -, pentru iniţiativele acut anti-democratice (la originea penibilei legi a "dreptului la replică" se afla nedomolita-i iritare în faţa presei "incontrolabile"), el este patronul sub care Serviciul de presă al M.Ap.N. s-a dedat la ameninţări cu moartea la adresa jurnaliştilor.
Constrâns de ecourile internaţionale ale acestei veritabile campanii de tip totalitar, dl. Paşcu a dat înapoi, prezentând scuze. Şi-o fi cerut el iertare, dar problema rămâne. Şi problema este sintetizată astfel de către Ioan Groşan: "De ce-ar dori să intre în N.A.T.O. un fost cadru de nădejde al Combinatului avicol de activişti "Ştefan Gheorghiu", căruia i s-a interzis în 1989 intrarea în Statele Unite? Şi nu numai el, ci şi toţi cei care au o muscă adormită pe căciulă".
Dacă tot a învăţat să prezinte scuze, poate c-a sosit momentul ca dl. Paşcu să lămurească o dată pentru totdeauna ce s-a întâmplat atât de grav, în 1989, încât Statele Unite ale Americii să-i refuze viza de intrare pe teritoriul său. N-aveam, în epocă, nici un fel de experienţă în domeniu, însă din câte se mai auzea, S.U.A. nu acordau vize persoanelor despre care aveau date certe că desfăşoară activităţi incompatibile cu politica generală, democratică, a Americii. Evident, nu cred că dl. Paşcu aparţine acestei categorii! Se ştie, doar, că "Ştefan Gheorghiu" era epicentrul liberalismului românesc! îmi manifest doar îngrijorarea ca nu cumva în computerele serviciilor secrete americane să fi subzistat, până în ziua de azi, date - cum să le zic? -, eronate despre cel care negociază în numele nostru intrarea României în N.A.T.O. ...
Ajungând cam la aceleaşi concluzii, autorul Caravanei cinematografice propune lansarea unui program de monitorizare a persoanelor publice ale căror gesturi au drept scop subminarea procesului de integrare. O iniţiativă care, în primul rând, ar trebui să fie a guvernului însuşi. Nu e suficient ca dl. Năstase să-şi dea demisia (altminteri, oportună!) în urma unui eventual refuz al primirii noastre în N.A.T.O. E absolut obligatoriu să ştim din cauza cui s-a produs acest lucru. în caz contrar, ne vom consola invocând "nenorocul românesc" şi alte bazaconii care-au făcut faima lui Cioran şi Noica, dar total lipsite de substanţă.
Zecile de organizaţii non-guvernamentale care storc bani frumoşi de la donatori occidentali ar trebui să renunţe la tot mai pronunţata lor aroganţă şi să se dedice scopurilor pentru care au fost create şi în numele cărora sunt finanţate. în loc să risipească sume colosale în seminarii ce gravitează în jurul buricului cutărui "expert" de la Consiliul Europei, ar fi în avantajul general să-şi folosească infrastructura considerabilă pentru a-i contracara pe cei care, în mod evident, se simt bine la tulburele, stătutele porţi ale Orientului...
Oricât de surdă ar fi oficialitatea, tot trebuie să fi răzbătut prin timpanele ei solidificate principala cerinţă a occidentalilor: eliminarea din structurile militare şi de informaţii a securiştilor. A le scoate în relief competenţa - cum a făcut-o chiar premierul Năstase - înseamnă a te plasa de la bun început în zona păcatului moral. Or, Occidentul numai cu inşi dubioşi nu vrea să aibă de-a face, mai ales după 11 septembrie, când lumea s-a împărţit, cu o neaşteptată radicalitate, între noi şi ei, între cei care doresc democraţie şi cei care visează la reîntronarea sălbăticiei pre-feudale.
Culmea e că în România, ca şi în Rusia, securiştii nu vor, nici ei, să mai audă de comunism. Singura chestiune e una de timing: n-a sosit încă momentul, încă n-au pus mâna pe tot ce poate fi "prevalat" din muribundul trup al economiei socialiste. Când se vor fi înstăpânit peste tot ce e viabil în ţară (hoteluri, ateliere de croitorie - aţi observat ce succes avem la exportul de îmbrăcăminte? Parc-am fi ţara Croitoraşului cel Viteaz! -, terenuri şi mine), fiţi siguri că vor fi primii care să se ploconească la porţile Occidentului. N-am auzit ca vreunul din marii mahări provenind din Securitate sau controlat de Securitate să-şi fi trimis copiii la studii la Moscova sau la Beijing. în schimb, Harvardul, Oxfordul, Cambridgeul, Princetonul gem de fumurile fiilor şi fiicelor vechilor băieţi cu ochi albaştri.
Din acest punct de vedere, lucrurile sunt limpezi. Partea proastă e că tranziţia se derulează greu şi încă n-am reuşit saltul de la miliardarii de carton la miliardarii de oţel. Averile colosale, adunate prin inginerii financiare, dacă nu chiar prin hoţii la drumul mare, sunt încă fragile. Când primii securişti români vor pătrunde pe marile pieţe şi burse ale lumii, să fim siguri că monitorizarea propusă de dl. Groşan a devenit caducă. Cu o condiţie: ca până atunci să mai avem ce şi pe cine integra. Cu mortalitatea de la noi, cu "fuga de pe moşie" a tinerilor, lucrurile se rezolvă de la sine.
între timp, ca pentru a scoate de pe prima pagină a ziarelor marile diversiuni, continuă în avalanşă micile diversiuni. "Operaţiunea Palmierul", iniţiată de către ministrul Agathon, nu e doar o mare tâmpenie, ci şi o gafă de proporţii. Acesta e semnalul dat de pesedişti, ajunşi la putere în numele unui naţionalism sans rivages? Te-ai fi aşteptat ca un partid cu o bază de masă atât de largă să umple litoralul de frunza dudului, ciuboţica cucului şi ale plante cântate de strămoşii noştri. De unde palmieri la Ciorogârla?!


Din fericire, bazaconia nu i se adresează în primul rând românului. Dl. Agathon mizează pe stupizenia proverbială a neamţului şi pe credulitatea incurabilă a elveţianului care, deîndată ce vor răsfoi pliantele cu un Neptun invadat de palmieri va ţâşni direct la aeroport şi nu se va opri decât în braţele primitoare ale d-lui Agathon. Să fim serioşi! Dacă străinii vin în România, vin din cu totul alte motive decât umbra discutabilă a palmierilor ciupiţi în vârf ai rubicondului ministru al turismului. Palmieri autentici poate găsi - ba chiar la preţuri mai mici - pe Coasta de Azur, în Canare, în Bahamas sau în Florida.
Dacă tot e patriot pur sânge (aşa ni-l arată posterele în care stă la taclale cu Dracula!), dl. Agathon ar fi trebuit să investească sutele de mii de dolari "palmaţi" în numele palmierilor în următoarele obiecte: scuipători, coşuri de gunoi, pungi de plastic, mături, stropitoare, aspiratoare, substanţe pentru distrugerea puricilor de mare şi a algelor puturoase care fac irespirabilă viaţa pe zeci de kilometri de litoral românesc. Acestea sunt urgenţele. Restul e doar visul tembel al unui Mickey Mouse ce se crede Frumoasa din Pădurea Adormită.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara