Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Carnet:
Interludiu cu păsărele de Val Gheorghiu

Gestica de rînd are şi arătătorul înşurubat în tîmplă, urmat de diagnosticul în tenta lui cea mai şăgalnică: ...păsărele.
Ei bine, un documentar tv de mai deunăseară se ocupa chiar de păsărele, dar nu în tentă alunecată din normalitate. Dimpotrivă, fabuloasa tagmă a celor ce se ocupă de păsări - într-o Chină atît de controversată - degaja un reconfortant sentiment că, dincolo de convulsiile lumii modorne, de implicările în aceste convulsii, iată, există fiinţe care gîndesc total nealiniat. Ocupîndu-se de ceva ce doar paradisul visat ar mai putea oferi. Nimic surprinzător de altfel în faptul că Asiei i-a fost dată vocaţia exclusivă a inefabilului. în credinţă, în filosofie, în comportament. Dacă o Japonie vecină - prin specială vocaţie autocivilizatoare - nu miră în păstrarea, dincolo de modernitatea-i eclatantă, a aceluiaşi inefabil, în schimb, fosta Chină imperială, deviată de maoism spre falsa ei natură, miră tocmai prin discrepanţe înmărmuritoare. Nu numai că în chiar coasta ei desprinsul Taiwan s-a constituit de mult într-un... japonez model de modernitate asumată, dar pe însuşi imensul ei continent se confruntă, dramatic, două sisteme diametral opuse, încercîndu-li-se, cîtă vreme?, convieţuirea.
Trecerea păsărarilor pe biciclete printr-un Beijing occidental modernizat este chiar metafora ce indică coexistenţa dramatică a celor două lumi. Ireconciliabile.
E şi la noi o tagmă ocupîndu-se de păsări, dar una penibilă în comparaţie cu grandoarea asiatică.
Ce uimeşte şi încîntă la păsărarii cu piele galbenă e existenţa lor aparte, total desprinsă de vălmăşagul cotidianului. Ca şi cum acesta n-ar exista. Comuniunea fascinantă dintre păsărari şi înaripatele de nenumărate mărimi şi culori e una de-a dreptul paradisiacă. Dacă paradisul e prevăzut şi cu păsări. Cum să nu fie? înaripatele - pînă să fie aşezate în colivii învelite în alb, pentru a fi protejate de isteria străzii - li se aşează stăpînilor pe păr, pe nas, pe umeri, pe degete. într-o armonie primordială. Stăpîni, aceştia, pînă în clipa cînd, transportate în coliviile lor spre tîrgul păsărilor, devin ale altora. Tot atît de iubitori.
Ce frapează predominant e senzaţia de sustragere înţeleaptă de sub presiunea cotidianului. Cu atît mai ritos a politicului. într-o ţară oricum confuză politic.
La noi?
Dacă s-ar ivi un partid al păsărarilor, nu aş ezita a-i deveni membru. Fie şi fondator.
Dar, imediat comparativ, care ar fi aici, la noi, păsărarii?
Cîţiva.
Categoria de altfel fericit dezirabilă într-o ţară ce a stat jumătate de secol sub dictatură e cea a businessmanilor. Atît de concentraţi pe afaceri - profitabile nu numai lor - încît par a nu vedea ce se petrece pe palierul politic. Cunosc pe unul din aceştia - un chipeş Tom Cruise bahluian - creatorul unui briant Mall, pe rulantele căruia se perindă siluetele unui Iaşi tradiţionalist, brusc modernizat.
Altă categorie. De data asta, una a defavorizaţilor sorţii, cărora calamităţile naturale le augmentează frustrarea. Total străini, fireşte, de algoritmii politici la vîrf. Doar cît înţeleg de la televizor.
încă o categorie. Televiziuni ce-şi răsfaţă fauna frumuseţii naturale în showuri de o candidă atemporalitate.
Ar mai fi "turnul de fildeş".
Fie el şi atelieru-mi din Armeană.
Atît de proteguitor în faţa presiunii cotidianului.
Ce caut, atunci, dincolo de şevalet, cu aceste notaţii inevitabil marcate politic?
De ce n-aş căuta?

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara