Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Cronica Dramatică:
Invitatie la dansul mortii de Marina Constantinescu




De curănd, Teatrul Nottara din Bucuresti a prezentat publicului cea de-a doua premieră, după music-hall-ul Mostenirea lui Cadăr cu care a deschis stagiunea. Este vorba despre Cui i-e frică de Virginia Woolf? de Edward Albee, ăn traducerea Andei Boldur si a lui Radu Gabrea, cel din urmă fiind si regizorul spectacolului. Simt nevoia să reamintesc faptul că Radu Gabrea este unul dintre cei mai importanti regizori de film din România si de aiurea, realizator al unor filme ce vor rămăne ăn istoria cinematografiei românesti, cum ar fi : Prea mic pentru un război atăt de mare - 1969, premiat la Locarno, participant si la Festivalul de la Cannes din 1970; Dincolo de nisipuri (1974), oprit de cenzura timpului, nu ănainte de a ajunge totusi ăn acelasi an, la Quinzaine des Realisateurs, la Cannes. Din cauza regimului comunist, Radu Gabrea părăseste România si urmează o lungă activitate cinematografică ăn Germania, Statele Unite ale Americii si Anglia. Filmul Un bărbat ca Eva, care m-a impresionat teribil, s-a bucurat de un mare succes pe piata cinematografică din Londra, New York, Los Angeles, San Francisco s.a.m.d. Revenit ăn tară după '90, implicat ăn viata filmului românesc - care traversează o adevărată criză, nelăsat ăn mod abuziv si nedrept să-si ducă strategia pănă la capăt, - Radu Gabrea si-a făcut debutul si ăn regia de teatru, pe scena Nottara-ului, cu spectacolul Maria Callas - La Divina după Master Class de Terrence Mc Nally, spectacol care a făcut turnee la New York si Washington iar recent a participat la Festivalul international de teatru de la Tampere, Finlanda. Se pare că magia teatrului a actionat asupra regizorului de film, motiv pentru care a recidivat, fidel scenei unde a debutat - Nottara, cu o adaptare după Cui i-e frică de Virginia Woolf? de Albee. ăntămplarea a făcut ca tocmai ăn preajma premierei să se afle la Bucuresti, ăn turneu, Teatrul Sică Alexandrescu din Brasov, iar unul dintre spectacole, ăn regia lui Mircea Cornisteanu, să fie făcut după aceeasi piesă. Dacă Mircea Cornisteanu a optat pentru varianta integrală a textului, Radu Gabrea l-a redus aproape la jumătate, iar acest lucru a fost ăn favoarea spectacolului de la Nottara ăntr-un mod evident. Dacă ăn montarea de la Brasov se reproducea textul ad-litteram, fără nici o spargere a naratiei si fără prea mari contributii regizorale, ăn versiunea Gabrea, prin reducerea piesei, se sporeste dinamismul, tensiunea si, de ce nu, dramatismul, amplificănd limbajul teatral si scenic, punănd mult mai acut ăn valoare problemele complicate ale celor două cupluri. Amestecul de realism alegoric si de imagini poetice, de violentă, neputintă si stranietate, de ritualuri si spargeri de sabloane, cu surprinzătoare răsturnări de situatie, toate aceste gănduri regizorale pun asupra spectacolului amprenta modernitătii. Decupajul resimte influenta celui cinematografic, ăn sens benefic, alungănd, ăn acelasi timp, praful care s-a asternut, totusi, asupra textului. Se vede că spectacolul este făcut de o echipă, plecănd de la scenograful Sică Rusescu si pănă la o parte dintre actori, echipă cu care Gabrea a lucrat si la Maria Callas. Inspirat a fost aleasă si distributia, care simte linia imprimată de regizor si merge pe ea, ăntr-un decor simplu, si el modern, bine pus ăn valoare si de luminile cu clasă aranjate, pe un fond muzical realizat impecabil de compozitoarea Dorina Crisan Rusu. Cuplul Victoria Cocias Martha, Alexandru Repan-George (actorul revine ăn fortă pe scena unde a jucat o viată, după o semnificativă absentă) functionează prefect plauzibil ăn tensiunile complexe si profunde, o pondere specială oferind-o Alexandru Repan. Interpretarea este valoroasă atăt ăn partiturile lor solistice, dar si ăn relatia atăt de specială dintre cei doi, cu vibratii emotionale ăntelept dozate de-a lungul spectacolului, pentru a culmina ăn final, unde tensiunea se dizolvă ăntr-o imagine poetică de intensă trăire scenică. Foarte bine aleasă este si Clara Vodă ăn Honey, de o inocentă infantilă, adorabilă ăn căteva momente cheie. Din păcate, cel de-al patrulea, Bogdan Vodă ăn Nick pare un intrus pe scenă prin jocul său. Nu este nici "savantul", nici pretinsul "macho", dar este realmente lipsit de orice nuantă ăn interpretare, ăngrosat mult prea tare ca aparitie si prin costumul violent si de un ăndoielnic gust pe care-l poartă, nerezolvănd personajul.
Cui i-e frică de Virginia Woolf?, un spectacol de Radu Gabrea, un spectacol curat si modern, va interesa cu adevărat publicul fidel Teatrului Nottara, precum si pe iubitorii de teatru ăn general.

Teatrul Nottara: Cui i-e frică de Virginia Woolf? de Edward Albee. Traducerea: Anda Boldur si Radu Gabrea. Regia artistică: Radu Gabrea. Scenografia: Sică Rusescu. Ilustratia muzicală: Dorina Crisan Rusu. Distributia: Victoria Cocias, Alexandru Repan, Bogdan Vodă, Clara Vodă.