Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Editorial:
Jonathan X Uranus, "humorist liber" de Nicolae Manolescu


Puţini ştiu cine a fost Jonathan X Uranus, pe numele său adevărat Mihail Avramescu (1909-1984), preot, poet (avangardist în tinereţe), astrolog, alchimist, filosof (de inspiraţie guénonistă), autor de articole, scurte proze şi jurnal intim, neconsemnat de istoriile literare postbelice, şi ale cărui două cărţi, alcătuite de către d-na Mariana Macri, fiica sa, au fost nu demult prezentate public la Colegiul Noua Europă. Cea dintîi este Calendarul incendiat, un jurnal de idei, tipărit la Editura Anastasia. Cealaltă, intitulată Monolog nocturn, cuprinde "aforisme şi aproximaţii" despre "Suverana Slobozenie a Singurătăţii", precum şi un număr de poezii, şi a văzut lumina tiparului la Editura Paideia. Jurnalul are un cuvînt înainte de I.P.S. Nicolae al Banatului care, în 1962, arhiepiscop fiind la Timişoara, l-a numit pe preotul Mihail Avramescu paroh la Jimbolia, un portret de Al. Paleologu şi o postfaţă a doctorului Mihail Constantineanu apărută iniţial în România literară din 1994, în două numere. Andrei Pleşu semnează prezentarea celuilalt volum.
în ce mă priveşte, nu-l cunosc pe Mihail Avramescu decît din legendă şi din lecturi. Scriitorul nu e nici uşor de situat, nici uşor de definit. Sursele declarate ale literaturii lui sînt nu doar multiple, dar contradictorii. Nu se poate închipui combinaţie mai diversă decît aceea a unor Kafka, Meister Eckhart, Joyce, Kierkegaard, Lao-Tse, Ion Barbu, Urmuz, Dali, Biblia, misticii, Guénon şi alţii. Stilistic, Calendarul incendiat este o operă deopotrivă sofisticată, emfatică, preţioasă şi una ludică, abundînd în calambururi, "neserioasă" şi inventivă. Autorul se consideră pe sine un "humorist liber din Ortodoxia neconformistă". Evocă, într-un rînd, umorul transcendent al lui Kierkegaard. Iar altădată schiţează această autoapreciere ironică şi jucăuşă: "Cît despre Uranus, mai bine nu se năştea; el scrie degeaba, nimeni nu-l citeşte, nici nu-l înţelege cineva şi producţia lui nu este comercială, el este un ignorant, nu a citit nimic din Christian Dior, nu ştie să numere, iar iepurul, mîţul şi raţa nici nu există, sînt ficţiuni şi vedenii..."
Sînt greu de pus la un loc temele mari şi ingeniozităţile, religiosul şi ludicul, sacrul şi absurdul, preţiozitatea, cea mai afectată şi o anume tranşanţă lucidă, arhaismele şi neologismele. Nu este la Mihail Avramescu o sinteză, cît un soi de experiment continuu, stimulat de contrarii sau de aporii, existenţialist şi dramatic în substanţă, dar scăpărînd ca un joc de artificii la suprafaţă. Lectura ne este mereu luată pe nepregătite: alunecă vertiginos din definiţia taoistă ori eckhartiană a divinului în fabule urmuziene de tipul Cronicarilor, din extrase solemne şi gravissime din Vechiul Testament în fraze mecanic-poetice alcătuite exclusiv din cuvinte care încep cu litera f sau v sau z.
îi privesc lui Mihai Avramescu chipul din fotografia reprodusă pe coperta Calendarului: bărbie de gînditor, sprijinită pe îndoitura degetelor, privire plecată, smerită, contrazisă de gura care schiţează un zîmbet de o indescriptibilă fineţe, mai degrabă îngăduitor decît ironic, evident interior, reflex al unei revelaţii doar de el ştiute, metafizice şi enigmatice.
Pentru Mihail Avramescu e timpul recuperării şi recunoaşterii.