Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Lecturi la zi:
Jurnal iluzoriu de Nicoleta Ghinea


David Dorian reuşeşte cu Jurnal iluzoriu să dea un sens propriei singurătăţi. Sinteză a căutărilor, jurnalul exclude de obicei orice posibilitate de mediere cu lumea, dar David Dorian depăşeşte această convenţie printr-o suită de bucăţi descriptive pe care reuşeşte să le organizeze într-un discurs. Cărţii îi lipseşte evident "cheia realităţii" însă autorul îşi înduioşează publicul prin toate mijloacele stilistice care îi vin la îndemînă. Scriitorul se sfieşte să-şi afirme propriile convingeri pentru că, filosofic, insul nu are nevoie de afirmare, ci de trăirea extremă a contradicţiei estetice dintre frumos şi urît. Urîtul este transfigurat verbal nu artistic, mesajul de la om la om circulă liber şi, mai mult, nimeni nu e conştient de el.
Departe de a fi ironic, D. Dorian îşi asumă nuanţa morală a faptelor sale, deşi numai pînă la jumătate. Cealaltă parte a acestui întreg care este cartea rămîne însă devotată unei existenţe în luptă cu halucinaţia şi coşmarul. În aceste condiţii, rugăciunea devine un model şi arta un prilej de meditaţie. Autorul este conştient de marile modele ale literaturii şi tratează temele cu un autentic bun gust. El apelează la acea magie a versului tipic baudelaireană şi, fie că o face cu voluptatea scrisului, fie că teama de reacţiile fiziologicului aşa cum le descrie îl implică într-o direcţie opusă, cea a izolării de obiectul artei, obţine un efect plăcut, cald, sensibil. Cu atît mai mult cu cît eul care descrie stările sufleteşti ale omului în general într-o perioadă anume (comunismul) nu mai face diferenţa între ansamblul de idei şi reflectarea lor în particular pentru că are iluzia unui ritual grăbit al scrisului mărturie: jurnal într-o carte.
Necesitatea de a ţine un jurnal e cu atît mai stringentă cu cît această iluzie acoperă în final spaţiul vast al referinţei critice pe care, dezinvolt, poetul scriitor o ignoră: "De un perete al halei, un om cu mintea uşoară, surîs tîmp. În jur cîteva pînze. Grosolan înrămate. Un Crist scheletic şi slut, compoziţie fără noimă. Atît de veridică, o stîngăcie magnifică. Atras de urîţenia-i revoltătoare. O milă adîncă mi-a înăbuşit convingerile estetice. Drama cabotinului flămînd mă orbise." (pag. 32)



David Dorian, Jurnal iluzoriu, Prefaţă de Cornel Moraru, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1999.