Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Lecturi:
Literatura universală în periodicele româneşti de Teodor Vârgolici


Contactele numeroase şi variate pe care literatura română le-a întreţinut, de-a lungul timpului, cu literatura universală au constituit adesea obiectul unor laborioase cercetări şi exegeze, însă, în mod frecvent, acestea s-au concentrat fie la un singur moment, fie la un anumit aspect sau scriitor din diferite literaturi naţionale. Astăzi, criteriile moderne ale comparatismului literar asigură o nouă viziune asupra relaţiilor literaturii române cu literatura universală, urmărind, pe de o parte, să demonstreze continua comunicare a spiritualităţii româneşti cu spiritualitatea întregii umanităţi, şi, pe de altă parte, să releve contribuţia proprie, originală a creativităţii universale. Fără îndoială, cercetarea aprofundată a raporturilor literaturii române cu celelalte literaturi naţionale nu poate fi realizată în bune condiţii fără aportul unor instrumente de lucru de imperioasă necesitate, cum sunt bibliografiile. Răapunzând acestui deziderat de majoră însemnătate, Institutul de Istorie şi Teorie Literară "G. Călinescu" al Academiei Române a luat iniţiativa de a elabora o vastă bibliografie analitică a Relaţiilor literaturii române cu literaturile străine în periodice. Primul volum a apărut în 1980, al doilea în 1982 şi al treilea în 1985. S-a impus de la început ca o lucrare de mari proporţii, fundamentală, care depăşeşte categoric rolul şi semnificaţia unei simple catalogări de opere şi autori, transformând erudiţia bibliografică într-un act de cultură cu rodnice consecinţe pentru cercetarea riguros ştiinţifică, pe solide baze documentare. De la început au fost adoptate clasificările zecimale internaţionale, ceea ce permite şi accesul specialiştilor străini interesaţi de circulaţia diferitelor literaturi naţionale în spaţiul cultural românesc.

Cele trei tomuri semnalate mai sus au explorat perioada 1859-1918. S-a pornit de la 1859, deoarece materialul referitor la relaţiile literaturii române cu literaturile străine de până la acea dată a fost inclus în cele şase tomuri ale Bibliografiei analitice a periodicelor româneşti, care acoperă perioada 1790-1858, apărute cu câţiva ani înainte, datorită eforturilor marilor noştri cărturari, de vrednică pomenire, Ovidiu Papadima, Ioan Lupu şi Nestor Camariano. Iar anul 1918, la care s-a oprit, nu este un reper convenţional, ci are o semnificaţie bine definită în periodizarea literaturii române, după Primul Război Mondial intrând într-o nouă etapă a evoluţiei ei, calitativ superioară. Primul volum din această serie a fost consacrat relaţiilor literaturii române, în periodice, cu literaturile engleză, canadiană, americană, australiană, germană, austriacă, elveţiană de limbă germană, olandeză, flamandă, norvegiană, suedeză şi daneză. Cel de-al doilea a fost dedicat literaturilor romanice: franceză, provensală, belgiană, elveţiană de limbă franceză, catalană, spaniolă, portugheză, latino-americană de limbă spaniolă şi portugheză. Volumul al treilea a cuprins literaturile antichităţii greco-latine şi cele slave, orientale, asiatice şi arabe.

În 1997, Institutul de Istorie şi Teorie Literară "G. Călinescu" a inaugurat o nouă serie a acestei monumentale lucrări, extinzând Bibliografia relaţiilor literaturii române cu literaturile străine în periodice într-o nouă perioadă istorică, dintre anii 1919-1944, perioada dintre cele două războaie mondiale, de mare avânt creator în literatura română şi de vastă deschidere spre valorile universale. Volumele 4, 5 şi 6, apărute la Editura Saeculum I.O., au fost dedicate literaturii franceze. Volumul 7, apărut tot la Editura Saeculum I.O., a cuprins literaturile italiană, spaniolă, portugheză şi latino-americană (Mexic, Nicaragua, Cuba, Argentina, Chile, Bolivia, Peru, Columbia, Ecuador, Venezuela, Uruguay, Brazilia). Volumul 8 a fost destinat literaturilor clasice: latină, latină medievală şi modernă, greacă, bizantină şi greacă modernă, finalul volumului cuprinzând un prim capitol despre literaturile slave, mai întâi literatura rusă.

Cu puţin timp în urmă a apărut volumul 9, sub egida Academiei Române, la Editura Saeculum I.O. Toate aceste volume au fost elaborate, în cadrul Institutului de Istorie şi Teorie Literară "G. Călinescu", de către un eminent colectiv alcătuit din Ana-Maria Brezuleanu, Ileana Mihăilă, Viorica Nişcov, Mihaela Şchiopu şi Cornelia Ştefănescu, temporar mai colaborând Luminiţa Beiu-Paladi, Carmen Brăgaru, Alexandra Ciocârlie, Catrinel Pleşu şi Ileana Verzea. Pentru toate aceste volume au fost consultate atent un număr de 824 de periodice, de cele mai variate profiluri, aflate în Biblioteca Academiei Române, apărute nu numai în Bucureşti şi în marile centre culturale, ci şi în multe alte localităţi din ţara noastră, în perioada 1919-1944. Volumul 9, apărut recent, conţine 6104 poziţii bibliografice. Continuă literatura rusă, apoi urmează literaturile ucraineană, polonă, cehoslovacă, iugoslavă (sârbă, croată, slovenă, muntenegrină), bulgară, baltice (estonă, lituaniană, letonă), sanscrită, bengali, persană, afgană, armeană, albaneză şi caldeeană. Fişele bibliografice sunt dispuse conform clasificării zecimale internaţionale, pe genuri, alfabetic şi cronologic. Sunt excelent redactate, cu o desăvârşită concizie, dar pe deplin edificatoare, cu o intuiţie exactă a sensurilor esenţiale specifice operei şi personalităţii scriitorului respectiv, relevând şi contribuţia traducătorilor şi comentatorilor români. în această vastă şi impresionantă bibliografie, îndrăznesc, în limita spaţiului, să menţionez câteva aspecte semnificative. De pildă, în perioada interbelică, opera lui Cehov a fost tradusă şi comentată în 293 de poziţii bibliografice. într-un articol intitulat Premergătorii romanticilor, publicat în Rampa nouă ilustrată, din 4 martie 1919, Corneliu Moldoveanu arăta că "premergătoare romantismului este considerată literatura indiană, caracterizată prin Ťiubirea şi admiraţia naturiiť. Kalidasa cu a lui celebră Sakuntala este reprezentarea ei genială". Unul dintre cele mai importante momente a fost acela al vizitei întreprinse în România de ilustrul scriitor şi gânditor indian Rabindranath Tagore, în toamna anului 1926. în revista Ramuri, nr. 10, din octombrie 1926, N. Iorga releva că a citit "romanul Naufragiul (The Wreck), din care se degajă o impresie de Ťadâncă religiozitateť şi un mare simţ al frăţiei umane". Merită amintite şi articolele omagiale publicate de Ion Marin Sadoveanu, în Gîndirea, nr. 9-11, din octombrie-decembrie 1926 şi de Hortensia Papadat-Bengescu în Sburătorul, nr. 6, din decembrie 1926. Opera şi personalitatea lui Rabin­dranath Tagore au fost prezentate în 332 de poziţii bibliografice. Literatura persană a fost cunoscută, în acea epocă, îndeosebi prin Catrenele lui Omar Kayyam, traduse de Al. T. Stamatiad, despre care Al. A. Philippide scria în Adevărul literar şi artistic, din 22 mai 1932: "Aceasă poezie fatalistă şi senzuală, voluptoasă şi melancolică, a găsit în limba noastră, prin dragostea şi înţelegerea d-lui Stamatiad, o interpretare plină de talent şi frumuseţe."

De o maximă utilitate este Indicele de nume din finalul volumului, care facilitează consultarea ei.