Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

 
Lucian Blaga: corespondenţă inedită, 1920-1940 de ---


În arhiva familiei s-au păstrat puţine scrisori din anii ce au urmat căsătoriei părinţilor mei. S-ar putea ca din discreţia ce-o caracteriza, Mama să fi distrus o parte dintre ele.
Părinţii mei s-au căsătorit la Cluj, în decembrie 1920. Tata îşi susţinuse doctoratul la Viena, apoi s-a dedicat scrisului şi publicisticii. Mama şi-a continuat studiile de medicină la "Universitatea Regele Ferdinand I", din Cluj. A avut şansa unor profesori foarte buni, deoarece specialiştii cei mai renumiţi au venit la Cluj, pentru a preda în noua Universitate românească. Ea era în ultimii ani de medicină. Era obligată şi la stagiile de rigoare în diferitele clinici.
O fostă colegă a ei, şi-o amintea în halat alb, venind într-o dimineaţă pe coridorul unei clinici, în timp ce o îngrijitoare spăla pe jos cu o spumă. Colega ei a avut senzaţia că spre ea pluteşte Venus şmai creolăţ, atât era de frumoasă. De altfel atât Sextil Puşcariu, Marin Ciortea, cât şi elveţianul Hermann Hauswirth şi-o aminteau pe Mama ca pe una din cele mai frumoase femei, pe care le-au cunoscut.
Tinerii căsătoriţi locuiau pe str. Moţilor, destul de confortabil.
Tata însă câştiga extrem de puţin din publicistică şi cărţi, aşa încât tânăra pereche a mai fost ajutată de generosul frate al Mamei, Caius.

Dorli Blaga



Oaşa, Miercuri 18 iulie 1923

Dragă Pichi, Michi, - în sfârşit după o călătorie de 14 ore cu căruţa am sosit la Oaşa.
E în adevăr foarte frumos. Într-o viitoare scrisoare am să-ţi desenez regiunea. Ce e mai interesant, e însă că n-am odaie... Dacă nu se îndură nimenea să-mi facă loc, vom dormi pe fân în podul grajdului. Am să-mi amintesc vremile de mare primitivism, dar totodată şi întâmplarea ta din Elveţia când ai dormit odată la fel. Dimineaţa mă spăl la izvor, ziua voi face baie în lac.
Pentru deseară aşteptăm pe Gelu cu Luizica: unica societate. Fiindcă Longin se grăbeşte să plece înapoi, închei - trimiţându-ţi ce-i mai mândru-n valea mea: roiul de rândunici deasupra lacului şi cele zece specii de ferigi care în imaginaţia mea sunt grozav de mari

Lulu

*

Oaşa, 26 Iulie 1923

Scump mic
pleacă iarăşi cineva la Sebeş, mă folosesc deci de ocazie să-ţi scriu câteva cuvinte. La Sovata ţi-am scris de două ori, - le-ai primit? De la tine nu am încă nici o ştire. Mie îmi merge bine aici, foarte bine. Aseară am văzut în râu o căprioară cu un pui - au venit să bea apă, foarte aproape de casă. Atâtea minuni poţi vedea pe-aici încât nu m-aş mira să ieşi odată şi tu din pădure călare pe-un "Einhorn" ca în tabloul lui Böcklin. Fireşte ar trebui să iai în cazul acesta şi un pic de straiul broaştei din lacul de la Sovata - ca să-ţi înverzeşti fruntea.
E vorba să coborâm în jos cam prin 10 August. Nu e exclus prin urmare să mă reped şi la Lugoj pe două zile, ca să te iau de acolo, Pichi, Michi, dulce scump

Lulu

*

În 1924 Bunica mea de la Lugoj le-a oferit tinerilor căsătoriţi, să se mute la Lugoj, unde Mama putea, chiar în casa părintească, să-şi deschidă un cabinet de stomatologie.
Casa mare de pe strada Făget nr. 4 aparţinea Bunicii mele, Doamna Cornelia Brediceanu. Era o casă foarte largă şi frumos mobilată. Compusă de fapt din două corpuri de casă unite printr-o poartă acoperită. Între ele se află o mare curte interioară, cu flori, arbuşti de liliac şi oleandri. În mijloc era o fântână mare cu pompă, care alimenta instalaţiile sanitare, baia şi bucătăria.
Corpul mare al casei cuprindea o sufragerie mare, tradiţională, cu chipurile strămoşilor pe pereţi. Strămoşi care au jucat un rol în viaţa politică a oraşului şi a Banatului. De exemplu familiile Damaschin-Nedelcu au înfiinţat prin 1830 o "Societate secretă Constituţia". Pentru care au fost şi închişi. În afară de sufragerie mai erau două saloane, cu pian şmareţ, trei dormitoare, baie, etc. În casă se mai afla şi o mare bibliotecă, ce cuprindea opere clasice din literatura universală, cu precădere traduse în limba germană.
Cel de-al doilea corp de casă avea doar două camere şi dependinţe. Aici fuseseră birourile de avocat ale bunicului meu, Coriolan Brediceanu, om politic, membru al Parlamentului de la Budapesta. Acest corp al casei a fost pus la dispoziţie de Bunica mea tinerei perechi Blaga, între 1924-1926. Cabinetul de stomatologie şi l-a instalat Mama în clădirea mare, într-unul din saloane.
"Via lui Caius", acolo unde şi-au petrecut lunile de vară părinţii mei, între 1924-1926 a fost întotdeauna a lui Caius, dar el era un om foarte generos. Aşa încât toţi Bredicenii beneficiau de această vie, mai ales în lunile de vacanţă. Ea nu a fost niciodată dăruită de Caius părinţilor mei. În fotografiile făcute la "Via lui Caius", de lângă Lugoj, amândoi părinţii arată mulţumiţi. În ciuda faptului că Tata nu reuşise să obţină un post la Universitatea din Cluj. El lucra intens. Mama câştiga bine. Era o femeie frumoasă, sigură. Elegant, dar sobru îmbrăcată. La modă, tunsă scurt. Şi cu rochii scurte, de foarte bună calitate şi gust. Pe fotografii se văd picioare foarte frumoase.
După mutarea părinţilor mei la Lugoj, când Mama mea şi-a deschis cabinetul, Tata a conceput pe nişte mărunte foi de calendar următoarele reclame glumeţe:
"Rupere de fălci plăcută numai în str. Făgetului 4 la Dr. C. Brediceanu-Blaga. Senzaţionale şedinţe dentistice."
"Unde?
Lugoj, str. Făgetului 4. Mare minune! Un înger scoate dinţi fără durere."
"A venit! Cine?
Dr. B.r.d.c.n.!!
Vă scoate dinţii!!
Pune alţii de aur!
A venit! Mult dorita şi de toţi adorata
Dr. Cornelia Brediceanu"

"Un înger s-a coborât! Unde? La isvorul de apă Pucioasă. Vindecă toate durerile de dinţi.
Dr. C. Brediceanu
arhanghel dentist".

*

Scumpule Omule mic,
ţi-am trimis până acum două scrisori la Sibiu, crezându-te din 6 Aug. la Ocna. Că n-ai primit nici o ştire de la mine până acum e deci un simplu efect al schimbării tale de program. Aici o duc bine, aerul bun, lucrez bine. Drama înaintează fără greutăţi serioase şi am scris şi câteva poezii foarte frumoase... E totuşi ultima dată că mă duc în vilegiatură fără tine; tristeţea după tine
s-adună în câteva zile, încât mă reduce la muţenie complectă.
Astăzi în 11 aug. am primit abea telegrama ta, şi plecând cineva spre linii ferate - îi dau aceste câteva rânduri ca să ştii că exist - cu cerul deasupra, cu mormintele jos, şi cu tine la mijloc în ce e viaţa. Într-o zi când tristeţea dă peste marginile paharului, te trezeşti cu mine la Sovata. La revedere dulce

Pic

[11 aug. 1924]

*

Băile Geoagiul de jos 11 Aug.
Dulce Picule,
câteva rânduri în semn că mă gândesc la tine de profundis. Aici pădurile se amestecă cu cerul, soarele e straşnic, băile sgomotoase, mâncările excelente şşi pe un preţ de batjocurăţ. Drama se schiţează vehement, şi în plus am scris şi patru poezii, dintre cari trei foarte frumoase.
Te rog Picule scump scrie la Lugoj să trimită lăzi şi cofere la Cluj, iar tu îi scrii lui Vas.
De la tine nu am încă nici o ştire. Nici nu ştiu sigur dacă eşti sau nu la Ocna. Vezi să te hrăneşti bine, mâţule mic.

Person

*

Vara părinţii mei mai mergeau la băi, pentru a-şi îngriji sănătatea. Numai că atunci se mergea la staţiunile din Transilvania şi Banat. Erau suficiente. Şi cum rezultă din scrisori, se stătea în case ţărăneşti, în pensiune. În condiţii foarte accesibile şi pentru tineri cu venituri modeste, cum erau părinţii mei atunci. Este perioada în care ei se pregăteau să se mute la Lugoj.

*

Scumpete şi dulcicâlţ,
am primit scrisoarea ta. Am scris Doamnei Lapedatu să intervie. De ieri şi Titi e aici şstă la Gustiţ. Ieri Adrian i-a prezentat puţin mai altfel lucrurile. - Va veni la noi, dar mai târziu. - Portretul ce mi l-a făcut Demian în ulei a reuşit foarte bine. şNu-l pot însă aduce fiindcă trebuie să se uşteţ. În "Daria" suntem pe la pag. 80. La sfârşitul săptămânii vin în orice caz. Pe la Sibiu nu mă duc fiindcă ar însemna să pierd încă vreo trei zile în plus. Vom scrie după butoiaş. Mocu nu ştie nimic de paralele de la Cultura. Dar astăzi sau mâne soseşte Sextil, aşa că voi vorbi cu el. M-am întâlnit şi cu Ţiclus, a venit pentru examen. - Celelalte la întâlnire. Te rog să nu te plictiseşti prea tare, că mie mi-e tare dor de tine.
Peki

[probabil 1924, înainte de mutarea la Lugoj]

*

Titi este sora Tatălui meu, Letiţia, eroina din piesa "Daria". Gusti este vărul Tatei, Gusti Bena. Adrian este probabil Adrian Maniu, cu care, prin alianţă se înrudeau părinţii mei şi erau în relaţii de prietenie. Mocu este Valeriu Bologa, rudă cu Sextil Puşcariu, coleg la medicină cu Mama şi prieten bun cu părinţii mei. Om de mare cultură, specializat mai târziu în istoria medicinei. Relaţia de prietenie cu familia Bologa s-a continuat şi între copii, adică între mine şi Sandu Bologa şi soţia acestuia. Trebuie să spun aici că şi Sandu a devenit medic, şi l-a îngrijit cu devotament pe Tatăl meu, în ultimele luni de viaţă, în spital la Cluj. Nu voi uita niciodată aceasta şi îi sunt recunoscătoare.

*

3 iulie 1925
Supradulceaţă, nu mă voi sfii să-ţi zic nici de acum înainte, deşi în una din ultimele seri mi-ai batjocorit acest fel de a mă exprima, când ai "descoperit" că cineva a mai întrebuinţat o expresie analogă ş"supradramă"ţ. În fond eu am învăţat expresiile în "supra" de la supraomul lui Nietzsche, iar Nitzsche a luat de la Goethe cuvântul "Übermensch". Cu alte cuvinte mi-ai făcut o mică nedreptate, când ai râs cu oarecare răutate; în realitate eu întrebuinţez expresia de "supra" în cazuri drăguţe cum e al tău, al lunii, şi al ciobanului.
Ceilalţi sunt pretenţioşi ş"supraom", "supradramă"ţ, eu însă - cel puţin în asta nu: nimenea nu poate tăgădui că tu eşti supradulceaţă, în vreme ce supraomul e un simplu mit. Prin urmare ne-am înţeles, şi înţelegi totodată că cuvintele tale adeseori asvârlite cu suprauşurinţă îmi dau cu mult mai mult de gândit decât se pare.
Eu am sosit bine şi mi-am găsit familia foarte alarmată că vreau să public o dramă familiară. Iată deci că publicarea "Dariei" mă va costa... Sper până la toamnă să-mi recâştig puterea s-o dau totuşi în vileag urmându-mi sacrului egoism de care sufăr. Sunt de părere că supărarea familiei trece, dar piesa rămâne.
Am fost la Marioara; Olga e foarte drăguţă şi mă iubeşte cu entuziasm, după cum îmi spune Marioara. Ştii că Scăiuş pleacă la Marienbad? În Septembrie vin toţi la Lugoj, iar pe la 15 Sept. vor pleca în pelerinaj la Roma: Caius, Marioara şi Olga. Pe Caius II ni-l lasă nouă. În orice caz toţi mi se par mai senini, şi e exclus să reînverzească toiagul aventurilor lui Sc. căruia îmi vine să-i telegrafiez: "La Roma, la Roma!!!" [ştii ca în Tannhäuser].
Aici s-a îndreptat vremea, ceea ce îmi dă nădejdi că cerul se va desface şi peste Sovata de odihna frumoasă.[...]

P.

*

Atunci când era vorba de creaţia lui, Tata nu prea ţinea seama nici chiar de familie. Prima variantă a piesei "Daria" trimetea mult mai direct la Letiţia, cu amănunte despre temporara ei boală, după o dramă sentimentală.
"Scăiuş" este o poreclă dată în familie lui Caius Brediceanu. Călătoria la Roma nu a mai avut loc din motive familiale. Însă, cu trei ani mai târziu, Caius avea să fie ministrul României la Vatican.


*

Puiule mic,
îţi scriu în grabă câteva rânduri. Deja în tren am aflat că Mitilineu nu se-ntoarce până la 1 oct. Să stau atâta vreme prin Bucureşti nu are sens. Cum însă mi-am dat cuvântul că fără ispravă nu vin acasă, nu îndrăznesc nici să mă întorc la Lugoj. Voi lua deci drumul Sibiului dimineaţa - unde voi sta până la limpezirea situaţiei, care din pricina tratatului italo-român pare a se încurca catastrofal. Măi - măi, e grozav! Seamănă a fatalitate!
Aici în Craiova - voi asista abia dupămiazi şmiercuriţ la o repetiţie.
Nu trebuie să te alarmezi prea tare. Poate totuşi ne-ajută D-zeu. Ca să nu-ţi faci prea multe gânduri - dictează te rog seara la Manole.
Tai dulce şi iartă-mă,

Lulu

Craiova 22 Sept. 1926

*

Omule mic, îţi scriu în grabă prin Gh... şindescifrabilţ. Ţi-aş fi scris mai de mult, dar nu aveam încă nimic hotărât. În orice caz am plecat cu mult prea curând de-acasă, iar aici lucrurile merg grozav de încet. Totuşi e bine că am stat, fiindcă am isprăvit o serie de lucruri, cari altfel ar fi rămas baltă. Mi-am trecut piesa prin comitet, s-a primit, şi am făcut distribuţia. Săptămâna aceasta se încep repetiţiile. - "Daria" se joacă şi la Chişinău. Am vorbit şi cu regizorul de la Cernăuţi, unde repetiţiile merg bine.
Chestia ataşării la Varşovia am luat-o în mână cu Eugen Goga. Mitilineu a făgăduit din nou. Dacă găseşte parale mă numeşte la 1 Nov. Luni mă duc iarăşi la el. şNu prea am însă nădejde, din pricina lipsei de paraleţ. Dar să vedem. Îţi trebuie o răbdare pe care nu ştiu de unde să o mai iau.
Am scormonit astăzi ministerul instrucţiei pentru chestia Laurei. Luni se rezolvă totul favorabil.
Celelalte multe, multe, la întâlnire. Se poate însă întâmpla să mai stau încă foarte mult.
Lulu

[toamna 1926]

*

Ultimele două scrisori sunt scrise de Tata din Bucureşti şi Craiova în toamna 1926, când îşi pregătea plecarea, ca ataşat de presă la Varşovia şi, în acelaş timp, se ocupă de repetiţiile piesei "Daria".
Din scrisori se desprinde desamăgirea lui, în ce priveşte încetineala cu care se rezolvă lucrurile în capitală, şi caracterul oamenilor.
În 1926 Mama îşi continuă activitatea în cabinetul de stomatologie pe care îl avea la Lugoj. În acelaş timp îi scria şi Tatălui meu lucrările la maşină şi făcea corecturile. Tatăl meu nu şi-a scris niciodată propriile lui lucrări la maşină. La nevoie poate scria câte-o telegramă, în activitatea de ataşat de presă. Dar şi atunci Mama îi scria rapoartele la maşină.
Din perioada 1926-1930 nu s-au păstrat scrisori.
Majoritatea scrisorilor Tatei nu sunt datate, sau parţial datate şfără anţ, aşa încât le-am încadrat cât am putut mai bine în timp, ghidându-mă după alte surse. Pentru cele care nu au nici o dată am pus-o pe cea presupusă, în paranteză, la sfârşitul scrisorii. În alte cazuri m-am orientat după data de pe plic, ceea ce nu este întotdeauna concludent.

*

Pui mic dulce, înainte de a pleca de la Bucureşti încă vreo câteva rânduri. Duminecă dimineaţa mă duc la Lugoj. Acolo stau o zi, dacă nu două. Mâne seară îmi trec "Cruciada" prin comitetul Naţionalului. Am nădejdi să fie jucată. Cu Tiberiu m-am întâlnit aici. E bine. Cât de obosit sunt poţi vedea şi din următorul fapt: Marţi seara e premiera lui Manole la Cluj, dar nu mă duc. Nu mă interesează. în ce priveşte leafa, fii liniştită că nu stăm rău. Dar despre multele mizerii de-aici ţi-oi istorisi acasă. Tai scump mic, Lulu
[febr. 1930]

*

Scump om mic, am sosit la Lugoj, mâne dimineaţa şMarţiţ la ora 9 plec spre Berna. Nu ştiu când sosesc. "Cruciada" am trecut-o prin comitet. Cred că în curând se va pune în repetiţie.
La Lugoj toţi bine.
Tai om mic şi la revedere Pechi

[febr. 1930]

*

Scumpii mei,
Pe ferestruica din dreapta îşi păzea tatăl Goethe pe băiatul Johann Wolfgang când se întorcea de la beţii.
11.VIII.930 L.

*

11.VIII 930
Am sosit şi la Mainz. Cam mort după ocupaţie. Dimineaţa plec, dacă e frumos, cu vaporul la Köln. Frankfurtul mi-a plăcut extraordinar. Şi oraşul vechi, şi cel nou. - Drumul, adică apa, ţine până la Köln 8 ore. Aici dorm o noapte într-un interesant hotel din veacul XIV. La revedere puiuţi, Lulu

*

În anul în care m-am născut, vara, Tatăl meu a făcut o interesantă călătorie în Germania, de unde ne-a trimis ilustrate la Berna.
Puiuţi scumpi,
am primit scrisoarea şi mă bucur că totul e bine. Nu te alarma de observaţiile mamei cu privire la alimentarea puicii. Principalul e că arată bine şi că e dulce. Tu ştii ce trebuie să faci. Ţine-te de sfaturile de la Schwester Klärli şi a doctorului. Ar fi bine să nu mai tot discutaţi. Numai te enervezi degeaba, şi nu pentru asta te-am trimis la Sibiu. [Reţine-te şi tu de la moralizări!]
Eu încă n-am primit răspuns la cererea de concediu.
Ieri am fost mult împreună cu pictorul Lüthy. Din vorbă în vorbă am ajuns să vorbim despre Eonul Dogmatic. A făcut nişte ochi!!! Rar am văzut un om mai impresionat de-o idee. "Ich trage ein grosses Geschenk mit mir", mi-a spus la despărţire.
Nu ştiu ce să mai zic. Câteodată sunt de-a dreptul disperat de soarta acestei "Opere"! Dar când văd efectul asupra cunoscuţilor îmi recâştig liniştea. De când aţi plecat s-a întărit în mine convingerea că trebuie să ne retragem pentru câţiva ani, altfel nu ştiu ce se va alege de mine.
Sper să ajung la Sibiu pe la 29-30.
Mi-e tare dor de voi.

[vara 1931]
Tăticu

*

Când m-am născut eu, Tata a spus că trebuie să devină "om serios" şi a început să lucreze la "Eonul dogmatic", primul volum din "sistemul" lui. Desigur era frământat de creaţia lui şi avea îndoieli...

*

Scumpătăţi,
am primit scrisoarea ta. Nu ştiu dacă mai eşti la Sibiu sau nu. Eu tot timpul ocupat. Vizite. Corecturi. "Eonul"e cules în întregime. Cisek crede că e un lucru extraordinar. Voiculescu deasemenea. Alţii mai puţin. şEu nu mai cred nimic.ţ Am fost la Pangal care mi-a spus că situaţia noastră depinde de isprava ce vom face-o. E bine că stau la Bucureşti fiindcă aflu multe de toate.
"Daria" a fost acceptată la Teatrul Naţional cu unanimitate. Cred că se va juca în viitoarea stagiune. Pentru rol se ceartă iar Voiculeasca cu Filotiţa.
Tai scumpătăţi

[vara 1931]

Tata

*

Hotel Stein, Salzburg
Mein süsses kleines Engelein Dorli,
in Wien hab ich das Crainic-Mäderl gesehen. Sie hat Dir Schokolade geschickt. Und sie hat gesagt Du sollst rumänisch lernen, denn sie kann nur rumänisch sprechen. Ich hab ihr gesagt Du bist sehr brav und rasch essen kannst. Sie hat mich gefragt wie gross Du bist. Ich hab ihr gesagt: Die Dorli ist genau so gross wie der Mond am Kreuzberg.
Es küsst Dich
[1933] Das Taterl
"Îngerul meu dulce mic, la Viena am văzut pe fetiţa-Crainic. Ea ţi-a trimis şocolată. Şi a spus să înveţi româneşte, pentru că ea nu vorbeşte decât româneşte. I-am spus că eşti foarte cuminte şi mănânci repede. Ea m-a întrebat cât eşti de mare. Eu i-am spus: Dorli este atât de mare cât luna pe Kreuzberg. Te sărută Tăticul."


*

Hotel Gaisbergspitze, Salzburg

11 Aug. 1933

la un ceas după ce am sosit aici la 1. Aug. în cea mai cumplită negură, am simţit că trebuie să mă apuc imediat de lucru. Astăzi sunt aşa de departe că pot spune: mâne pe timpul acesta isprăvesc. Întâiul concept al lucrării "Cenzura transcendentă", deocamdată 70 pagini compacte de coale mari - cu idei doldora, una lângă cealaltă. Dacă voi dilua-o, ca să fie mai potabilă, va fi o carte ca "Eonul dogmatic". Al treilea din mein System. A fost un asalt ca nici un altul în viaţa mea. De asemenea ideile din al patrulea volum stau acum clare în faţa mea... Ştiu deja tot, şi va purta titlul "Graţia limitată". În acest volum voi da filozofie biologică. Dar nu-l voi scrie decât la anul.
Deocamdată voi fi fericit dacă toamna şi iarna aceasta o să cizelez cu răgaz, dându-i splendoarea stilistică pe care o visez, "Cenzura transcendentă".
Astfel anul acesta care a fost atât de rău, începe să se lumineze. Îmi face impresia că D-zeu ne ţine subt un regim de compensaţii. [...]

*

Frau Cornelia Blaga XVIII, Buchleiteng. 42., Wien
Citesc în ziare despre o nouă acţiune la Dorotheum. Du-te, vezi ce e. Şi dacă-ţi place ceva, înţelege-te cu Ullrich. - Vă trimit o mie de pusi, împarte-i cu Dorli, dar fără ceartă. L
[mai 1936, Karlsbad, după ştampila cărţii poştale]

*

Dorli Blaga, XVIII. Buchleiteng. 42., Wien
Scump pui mic, iepurele când a scăpat din coteţ a venit până la Karlsbad şi mi-a adus un pussi de la tine. Pe urmă iar a plecat înapoi şi l-aţi găsit plouat şi sgribulit. N-ai găsit după urechea lui un pussi de la Tata?
[mai 1936, Karlsbad]

*

Frau Cornelia Blaga, XVIII Buchleiteng, 42., Wien
Am ajuns totuşi şi pe la Praga. Curios că n-am mai recunoscut străzile, mi-a fost foarte greu să mă orientez, iar barul verde nu l-am mai găsit. Probabil a dispărut. La Karlsbad e frumos. Stau cu Lionel în cameră. Astăzi am întâlnit pe stradă pe Sophie şi pe Doamna Mironescu. Totul bine. L. Sărutări Lionel
[19 mai 1936]

*

Îngeri dulci şi scumpi,
acu sunt în pline vizite. Mâne dejunez cu Naşa.
Ieri am avut o foarte interesantă surpriză. M-am găsit cu cele două verişoare primare ale mele rămase după un frate al Mamei. Au trăsături foarte mogane. Una e bine măritată, cam de vârsta mea, şi pictoriţă. Cealaltă taciturnă ca Mama. Foarte simpatice. Ele m-au chemat la telefon, ieri le-am făcut vizita. Foarte emoţionant să te vezi întâia oară în asemenea împrejurări. M-au primit cu fotografia Mamei şi a Tatii din tinereţe, ca o dovadă că ele sunt! Le-am istorisit exact o scenă de tristeţe când Mama a primit ştirea că a murit fratele ei de la Bucureşti. Asta a fost în 1898. Eram deci de trei ani1
Altceva nimic nou.
Spune amicilor că luptele electorale sunt de o deosebită violenţă. Şi rezultatul absolut imprevizibil.
Eu am pretutindeni mare succes cu fotografia îngerului.
Un trilion de pussi L.
Mâne mă duc şi la Marie Pillat să-mi facă portretul.
[8 dec. 1937]

În decembrie 1937 Tata se afla din nou în ţară, pentru catedră, şi altele.

Îngerii cei mai dulci,
astăzi am luat masa numai eu cu cele patru evangheliste. Au fost foarte drăguţe, eu "bine". Le-a făcut un haz extraordinar toate poveştile cu Dorli. Naşa spune că ţi-a scris de la Techirghiol şi de la Paris. I-am spus că n-am primit nimic.
De Crăciun m-a rugat să-ţi transmit pentru Dorli 100 fr. elv., de altfel la sfatul meu. Ea voia să cumpere o păpuşă şi i-am spus că Dorli are totdeauna dorinţe speciale. Soluţia a încântat-o, deoarece o scuteşte de alergături.
Dorli înger scump, lui tăticu îi e deja tare dor de tine, dar şi de mămica. Vezi însă, aşa-i viaţa asta. Câteodată trebuie oamenii să se mai şi despartă.
Scrieţi de Crăciun lui Naşa, c-a fost foarte drăguţă. De anul nou şi lui Tante-Naşa.
Altceva nimic nou.
Tensiune mare.[!?] Ce-o mai ieşi, nu ştiu. L.
[11 dec. 1937]

Cele patru evangheliste sunt surorile Bragadiru.
În timp ce Tata era încă în ţară, au avut loc alegerile la care se referă şi el în scrisorile sale. Din Viaţa lui Lucian Blaga de Dl. I. Bălu rezultă că nici un partid nu a obţinut o majoritate care să permită alcătuirea unui guvern. Regele Carol al II-lea a hotărât formarea unui guvern de tranziţie cu durată limitată. Sub conducerea lui Octavian Goga. Din guvern făceau parte multe personalităţi transilvănene. Dar la Externe era Istrate Micescu, la Interne Armand Călinescu, la Ministerul de război,
I. Antonescu.
Tatăl meu era atunci la Sibiu, într-o scurtă vizită la fratele său, Lionel. A fost numit subsecretar de stat la externe, apolitic. Acest lucru "îi consolida imaginea de funcţionar superior, integru şi competent. Tocmai această trăsătură a fost reliefată de presa epocii". [I. Bălu]
Tata a plecat la Bucureşti, cu maşina lui Lionel, pentru a depune jurământul. Pe drum a avut un accident de maşină, pe valea Prahovei, în comuna Băneşti. Într-o curbă maşinile se răsturnau în lanţ, pe polei. Tatei aproape i s-a tăiat urechea în două. La o anchetă ulterioară s-a stabilit că "poleiul" a fost întreţinut cu ajutorul localnicilor. Pentru a câştiga nişte bani, la ridicarea maşinilor.
Tata ne-a telefonat la Berna noutăţile şnu eram la Sibiuţ. Ţin minte că Mama era destul de surprinsă şi agitată la telefon. Aşa s-a încheiat şederea noastră la Berna. Am plecat cu tot bagajul. Şi regretele de a ne despărţi de prieteni.
La 10 februarie, Regele a demis guvernul Goga. Şi astfel a luat sfârşit una din cele mai nefericite perioade din viaţa lui Blaga.
La 11 martie 1938 Tata a fost numit ministru la Lisabona. Am mai rămas câteva zile la Braşov şi apoi la Lugoj. Împreună cu noi pleca şi Domnişoara Ecaterina Focşeneanu, profesoara mea, de care părinţii mei erau foarte mulţumiţi. Sub îndrumarea ei făceam progrese în însuşirea limbii române şi a materiei şcolare.
La sfârşitul lui martie 1939, ne-am întors definitiv în ţară. Prin Spania, cu vagon de dormit. Apoi până la Paris, unde ne-am oprit câteva zile pentru o serie de cumpărături. Am tras tot la acelaşi Hotel "Molière". De la Paris am călătorit prin Elveţia şSimplonulţ, nordul Italiei, Iugoslavia şprin Triestţ, Lugoj. Am petrecut câteva săptămâni extrem de plăcute în casa primitoare a Bunicei mele.
Spre luna mai ne-am mutat la Cluj. La început am stat la Hotel Astoria, apoi ne-am mutat la familia Chinezu, pe strada Băii. Părinţii mei căutau locuinţă. Tata era mult la Bucureşti, fiind academician şi senator, numit de Regele Carol al II-lea.
Toată vara am petrecut-o la grădina noastră de la Bistriţa, împreună cu vărul meu Dorin, fiul Leliei.
Una din cele mai negre zile, de care îmi amintesc, a fost invazia Poloniei de către trupele germane, începutul celui de-al doilea război mondial. Fusesem cu Tata în oraş, la sora lui, să ascultăm ştirile la Radio. Ne-am întors noaptea, prin ploaie, cu trăsura acasă, la grădină. Tata avea o faţă întunecată şi tăcea...
Iarna am petrecut-o în noua noastră locuinţă şînchiriatăţ, de la Cluj, str. Avram Iancu nr. 3. Eu am început şcoala, la "şcoala de aplicaţie", clasa a 3-a.
În vara 1940 am fost din nou la Bistriţa, o vară grea. Începuse războiul, am pierdut Basarabia şi Bucovina. Iar la sfârşitul lui august a venit şi "Dictatul de la Viena", când am pierdut o parte mare din Transilvania. A fost singura dată în viaţă, când am văzut-o pe Mama plângând în hohote. Pentru că s-a pierdut tot pentru ceea ce au luptat tatăl ei, familia ei, şi ea în tinereţe. În două ore am plecat de la Bistriţa spre Cluj. De acolo, a doua zi, la Sibiu.


(Dintr-un volum sub tipar la Editura Universal DALSI)