Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Cronica Dramatică:
Made in România de Marina Constantinescu


Aproape de sfîrşitul anului trecut, încă o sală de spectacole a intrat în circuitul teatral din Bucureşti, cea cunoscută sub numele Rapsodia, de pe şi mai cunoscutul Lipscani. Trebuie spus că este un proiect mai vechi, iniţiat de UNITER în vremea cînd existau idei şi energii pentru a reda, într-un amplu program al Uniunilor de Creaţie şi nu numai, acelei zone a Capitalei funcţia şi parfumul de altădată. Rapsodia a devenit sediul Centrului Cultural European, un loc care se doreşte deschis iniţiativelor spirituale de anvergură, dinamice, flexibile. O vreme nu s-a întîmplat nimic, din păcate. Iată că o întîlnire între mai multe minţi neliniştite a făcut să se spargă gheaţa. Fundaţia Centrul Cultural European, Compania Passe-Partout D.P. în parteneriat cu UNITER şi EUROTIN au făcut posibilă producţia Made in România, un spectacol după scenariul şi în regia lui Dan Puric. Un artist complex, extrem de preocupat şi muncitor, în sensul cel mai nobil al cuvîntului, dedicat - minte, trup şi suflet - teatrului, care a descoperit acum cîţiva ani un culoar liber ca gen şi formulă de spectacol şi s-a gîndit să-l populeze. La început a fost Pantonimia. A urmat poate cel mai împlinit, rotund şi rafinat dintre proiecte, Toujours l'amour, la Teatrul Naţional din Bucureşti (sala Atelier). O construcţie scenică non-verbală în care armonia dintre idei, expresivitatea şi culorile ei, materializarea în substanţa poantei, a gag-ului spumos şi inteligent, frumuseţea gestului şi a compunerii lui, spectaculosul ritm al paşilor de step, comentariul muzical, atmosfera filmului mut, poezia luminilor, cheia costumelor, eleganţa simplităţii, armonia dintre toate acestea, repet, a fost cuceritoare. Relaţia dintre Dan Puric şi partenera sa, actriţa Carmen Ungureanu, este şi rezultatul implicării coregrafei Malou Josef, un extraordinar profesionist al scenei şi al scenografei Liliana Cenean. Dinspre lumea scenografilor Irina Solomon şi Dragoş Buhagiar a plecat, la Teatrul Nottara, tentaţie de a crea un spectacol al cărui protagonist să fie costumul de teatru. Ca un comentariu vizual al evoluţiei, al unei etape a celor doi artişti. "Un adevărat scenograf de teatru îşi va considera schiţele ca fiind mereu în mişcare, în acţiune, în relaţie cu ceea ce actorul aduce unei scene în timpul desfăşurării ei. (...) El vede, deci, nu imaginea scenică, ci imaginea scenică în mişcare", spune, într-o operă fundamentală, Peter Brook. Aceasta a fost şi demonstraţia Costumelor în care Dan Puric a rămas pe scaunul regizorului. În jurul unui mic nucleu, al cărui magnet a fost Carmen Ungureanu, Puric a coagulat o trupă de tineri actori absolvenţi, pe care a ştiut să-i motiveze, să-i ordoneze, să-i înveţe să se cunoască şi să-şi exploateze trupul, cu care a făcut practic un curs intensiv în studiul pantomimei, dansului, stepului, gestualităţii şi expresivităţii, a ludicului. Proaspăt ieşiţi din şcoală, fără oferte copleşitoare, obişnuiţi cu nevoia de profesor-ocrotitor, tinerii au îmbrăţişat pătimaş genul promovat de Puric, ca şi însuşi modelul pe care îl recunosc în el. Devoţiunea înseamnă şi o muncă imensă, programată şi susţinută, istoveală şi sacrificii, despre care nu aveau habar pînă acum. Costumele a atras atenţia că Pantonimia şi Toujours l'amour nu au fost întîmplări sau accidente, că este nevoie de mentor, de model, de figuri carismatice care, de ce nu, să fanatizeze.

Made in România, recenta premieră, este al doilea spectacol al acestei trupe Puric. Deşi are cîteva momente extraordinare, deşi profilul cîtorva actori tineri este evident - Adrian Horobeţ, Ileana Olteanu, Richard Bovnovczki, Dragoş Huluba - deşi te prinde pe alocuri, sentimentul pe care l-am avut la final a fost acela al nefinalizării, al unei faze doar, după un număr de repetiţii şi nu al închegării într-o montare finisată, terminată. Am privit un schelet fără încărcătură de masă musculară, un fel de experiment care încearcă încă să se coaguleze, să-şi definitiveze forma. Ca o schiţă în linii mari pentru ceva ce promite că va arăta şi va funcţiona bine. Poate şi pseudo-costumele (sau acelea prea puţine la număr, în majoritate echipament de travaliu) au jucat un rol în sărăcirea atmosferei, în senzaţia că asistăm, ca nişte favorizaţi, la o repetiţie fără costume, doar cu cele sosite de la croitorie. Mi s-a părut pe undeva o fractură între imagine - nu voluptoasă vizual ca în alte montări (costum, lumini) - şi gîndul regizoral. Deşi Puric a mai lucrat cu Irina Solomon. E drept, pornind invers, inventînd un spectacol pentru lumea costumelor. Apoi, găsesc că pe undeva Dan Puric se apropie de consumarea unei etape, unei stări pentru acest tip de teatru. Stilul înseamnă ceva, iar utilizarea aceloraşi modalităţi, aceleiaşi scheme înseamnă că trebuie căutate deja noi idei, o dinamică, alta, a spiritualei inventivităţi, înseamnă că este nevoie de împrospătarea resurselor, a manierelor de alcătuire a story-ului din scenariu - la fel şi aici, fragmentat, cinematografic, o succesiune de momente, de pilule teatrale. Unele, repet, extrem de reuşite, de mare virtuozitate şi emoţie. Nu mai intervine elementul surpriză, nu se mai creează aşteptarea, se mizează prea tare pe ilustraţia muzicală, în sine. Altfel, extrem de inspirat selectată de George Marcu (o prezenţă electrizantă este Lucian Maxim - percuţie). Dar muzica nu mai este neapărat un suport, ci se transformă în principalul poves-titor care introduce vorbirea directă. Un fel de Pavarotti and Friends. Suma energiilor de pe scenă nu mai are acelaşi impact. Vorbesc acum despre un spectator care cunoaşte drumul lui Puric. Este limpede că spaţiul nostru teatral are nevoie de această dimensiune. Care a fost alimentată din experienţa şi truda personală a lui Dan Puric. Cred că este nevoie acum să privim în jur, să vedem ce se întîmplă la ora asta în lume, din acest punct de vedere, ce se poate aduce nou, pe această construcţie care şi-a creat deja tradiţie.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara