Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 


de

Ziua, stinsă azi,
Răzleţit, pentru noi, apuse undeva.
Acest crunt ceas
E chiar pentru dumneata.

Vremea - bufniţelor,
Las' mama să-şi ascundă puiuţul
Până vine înzorirea.
Este devreme ca dumneata
S-o începi cu iubirea.

Vă ţin minte
Primul pas în casa mea ce rea pare să
fie, -
Cu cocoşel de turtă dulce
Şi ramură de salcie.

Adolescent firav,
În ceruri - a nor,
În pădure - a caprifoi
Miroseaţi îmbătător.

În genunchi,
Găsi-voi iertare - întreb -
Pentru lacrimile tale
De cerb?

Drăguţule semen,
Viu vă mai este sufletul
Visător la stele?
Eu însă nu iubeam decât
Cuvinte şi inele.

18.XII.1915

LUI O. E. MANDELŞTAM

Pieire din cauza femeii. Iată semnul
Din palma ta, tinere.
Văile ochilor. Roagă-te! Păzeşte-te! În
noapte
Duşmanul n-are-aţipire.

Nu te va salva nici al cântecelor
Dar celest, nici a buzelor sfidătoare
tăietură,
De aceea şi eşti tu drag,
Pentru că eşti cerească făptură.

Ah, brusc răsturnatul pe spate cap al tău,
Ochi semiînchişi - ce au a ascunde? -
Ah, capul tău se va răsturna
Altfel anume.

Cu mâinile goale te vor lua - zelos!
Încăpăţânat!
Cu strigătul tău meleagul noaptea-
ntreagă va fi sonor!
Aripile ţi le vor sfâşia în toate cele patru
vânturi!
Serafim! - Vulturaş zvâcnitor!

17.III.1916

* * *

Dintr-un sobru sobor ai ieşit
La al pieţelor strigăt, chiţcăit...
- Libertatea! - Minunata Doamnă
A marchizilor şi cnejilor ruşi: - Bun
venit!

Se întâmplă o straşnică înţelegere, -
Liturghia mai rămâne de cântat!
- Libertatea! - Fătucă stricată
La pieptul bezmetic al unui soldat!

26.V.1917

* * *

Şi iată, încărcând pe cocoaşa cămilei
Uriaşa grijă - samar de puduri o sută,
Pornim la drum - cămila e mândră,
docilă -
A duce la capăt de-neînfăptuita muncă.

Sub întunecata greutatea a trupurilor de
cămilă -
Să visezi la Nil, să te bucuri de băltoaca
ce-n cale se iveşte,
Precum Domnul şi cum Dumnezeu dădu
poruncă -
A-ţi duce crucea dumnezeieşte,
cămileşte.

Şi spre zarea înzoririi pustii cocoaşele -
Vor durea, negustorii - vor ghici, a milă:
De unde s-a luat năpasta boleşniţei
mişele
Peste buna, blânda, docila cămilă?

Dar, nici barem cu o singură privire
rugând, -
Înainte, înainte merg, cu buzele arse,
Până când Pământul făgăduinţei s-o fi
arătând
Ca uriaşă cocoaşă peste cocoaşele
nisipoase.

14.IX.1917

* * *

Abia de privirăm în ochi - fără ezitare,
Abia glasul nostru până la urlet e înălţat,
Că îndată gâtlejul ni l-a şi înşfăcat
Mănuşa de fier, a legii necruţătoare.

Grămădeşte lacrimile-n ochi, apele-n
ruptură -
În maluri, blestemele - în gâtlej - nod.
Şi libertatea de fier aruncă de pe noul
pod
Libercugetătorul, fragilă făptură.

Şi pe piept ne adăposteşte vuiete şi
gemete
Se lasă o aripă de fier, acvilină.
Numai în cercul unei legi enorme
Mă simt în largul meu - calmă - în
lumină.

25.VII.1917

PSYCHE

1

Nu ca impostoare - am venit acasă,
Şi nici ca slujnică - nu am nevoie de
pâine.
Eu - sunt pasiunea ta, odihna-ţi în
duminică luminoasă,
A şaptea ta zi, a şaptea-ţi din bolţile
senine.

Acolo pe pământ mi se mai da din banii
proşti
Şi roată de râşniţă de gât mi se atârna.
- Iubitule! - Oare chiar nu mă
recunoşti?
Eu sunt Psyche - rândunica ta!

2

Pe tine, duiosul meu, - doar jerpelitură
veche,
Ce era cândva fragilitate trupească.
Totul a fost să se sfârtece, să se
zdrenţuiască, -
Nu au rămas decât aripile-două,
pereche.

Înveşmântează-mă-n splendoarea-ţi
târzie,
Miluieşte-mă şi mă rătuieşte.
Iar sărăcăcioasele zdrenţe le fereşte -
Într-un colţ de sacristie.

13.V.1918

SCOICA

Din leprozeria minciunii şi răului ciumat
Eu te-am chemat şi te-am luat

În zori! Din letalul somn al pietrelor
tombale -
În mâini, iată, în aceste palme, ambele,

Ale scoicii - creşti tihnit, nu crâcni:
În aceste palme perlă vei deveni!

O, nu vor plăti nici şahii, nici şeicii
Tainica bucurie, tainica spaimă a scoicii

Şi nici un fel de frumoase cadâne,
De ar fi să te atingă pe tine,

Aşa şi nu te vor apropria nici o iotă,
Precum a scoicii sacramentală boltă

De palme neacaparatoare... După
perdele,
Dormi tainică bucurie a dorurilor mele,

Dormi! Aşternând mări, continente, cer
senin,
Cu scoica te voi acuprinde deplin:

Din dreapta, din stânga, cu frunte şi
spate -
Casa scoicii celei de leagăn - clătinate.

Zilelor sufletul nu te va ceda!
Orice chin stingând, surdinizând, spre
a-l curma,

Netezindu-l... Cu o palmă fragedă
trecând,
Ascunse fulgere răcind, mângâind,

Mângâind, înmulţind... O, simte! O,
vezi!
Perlă ieşi-vei din aceste bezne verzi.

Vei ieşi! La primul apel: fii!
Va răsuna pieptul scoicii

Care a suferit! - O, vraişte - valvele! -
Mamei orice caznă, de-i cu măsură, rele

Nu-i face...Doar că rupându-te din
strâmtoare,
În schimb să înghiţi o întreagă mare!

31.VII.1923

ŞTIIN}A LUI TOMA

Fără braţe nu îmbrăţişezi!
Piei, a emfaticelor suflete
Lipsă de rost!
Nu văd - şi e neted,
Nu aud - şi e surzenie:
Nu am fost.

Pe ape - cercuite unde.
Urechilor şi ochilor -
Pietre agreste.
În spaţiu, ca în cadă
Dispăru fără veste.

}ine cu braţele!
Desfăşoară-ţi ale muşchilor
Vrednicii, să curme
Respect, vise şi psalmi!
Dumnezeu de dragostea lui Toma
În această lume

Veni: întăreşte-te
În necredinţă - ca negrul închis
În turn răsucit.
Totul e rană - până la cot!
Dumnezeu de dragul unora ca aceştia
A murit.

24.VIII.1923

TRENUL

De nu-i baionetă - e colţoasă netă, or
troian, uragan, -
În Nemurire fiece ceas ce vine - e un
tren ce pleacă!
Am venit spre-a fi una: e o gară de
aman,
Nu face să te găvozdeşti, vremea să
treacă.

Pentru toţi, pentru tot - cu indiferenţa
ochiului,
Tuturora sfârşitul fiindu-le -
străvechimea.
O, cât de firesc în clasa a treia să te
pomeneşti, dracului,
Si-n înnăbuşitoarele odăi ale doamnelor,
cât lumea!

Unde de la cotletele iarăşi încălzite, de
la obrajii
Stinşi, ostoiţi... - Nu s-ar putea oare mai
departe,
Suflete? Barem de ale lanternei raze
zurlii -
Mai depatre de această fatală falsitate:

Papiotelor, scutecelor,
Cleştilor, fierbinţilor pensete,
Bonetelor, muşamalelor,
Par-fu-mu-lui risipit
De familie, de croitorie,
Fericirilor (kleinwenigt)*
Să luăm vasul cafelelor?...

Covrigeilor, pernuţelor, matroanelor,
dădacelor,
Împarfumării bonelor, băilor.

Nu vreau în cutia acestor trupuri
feminine
Să-mi aştept ceasul de pe urma urmelor!
Vreau ca trenul să bea şi să cânte:
Moartea - e şi ea în afara claselor!

În aventură, nebunie, armonică, în
zădărnicie!
- Aceşti antihrişti pun ce mai presiune! -
Fără să amân, voi spune: e mai bine, şi
să mai fie! -
Pentru ca orice pelegrin "Pe cealaltă
lume" - să-ngâne...

Teren, piaţetă. - Şi traverse. - Şi tufarul
din margine
Înhăţat, - îl las, îi dau drumul. - Deja e
târziu
Să te mai împotriveşti. - Traverse. - De
la atâta vorbire
Obosit-am. - Mă uit la stele-n cerul
străveziu.

Astfel prin curcubeul tuturor planetelor
Dispărute - cine le-ar fi numărat,
socotit? -
Privesc şi văd un singur lucru: sfârşitul
umilitor.
Nu face să o mai dăm în pocăit.

6. IX. 1923
_______
*Kleinwenigt (germ.) - puţin.

VISUL

Mă îngropai, mă uitai - şi iată-mă ca pe
scară
De o mie de picioare fără parapet.
Cu rapacitatea anchetatorului şi
copoiului
Toate tainele - visul mi le-a răvăşit
insolent.

Colinele - se părea, au îngheţat destul
de tare, -
Nu credeţi în morţile pasiunilor!
Ager, atent, - ca anchetatorul prin
camera
Inimii - iată-l plimbându-se Morfeu,
iscoditor.

Voi! Adunătura nimicniciilor!
Ce nu scapătă de pe acoperişuri înalte!
De-aţi şti, cum stând întins pe perine,
Te preschimbi şi pluteşti peste poate!

Te prăbuşeşti! Ca o găoace crăpată -
Viaţa cu povara ei de soţi şi soţii
Ager - ca pilotul peste locuri duşmane
Ce dorm - peste suflet visul îl ştii.

Trupul, care toate uşile şi le-a închis, -
Zadarnic! - deja în lung de vene
nucleele cântă.
Cu exactitatea zbirului şi operatorului
Rănile toate - visul mi le-a răvăşit, le
mai frământă!

Deschisă e! Nici un plesnet în micul rai
de sub cupolă,
Unde să te ascunzi de propriul ochi
înceţoşat
A profeţie. Duhovnic vândut
Toate tainele - visul mi le-a vânturat!

24.XI.1924

* * *

Lui B. Pasternak

Depărtarea: verste, mile...
Pe noi ne-au aranjat, repartizat,
Să avem comportamente umile,
Pe două diverse capete de pământ uitat.

Distanţă: verste, depărtări...
Ne-au încleiat, lipit, ne-au răstignit,
În două mâini ne-au răzleţit - răsfirări,
Neştiind că astfel e nod de unit

Inspiraţii şi lungi ligamente...
Nu ne-au supărat - ne-au pierdut.
Prin magherniţele cuprinsurilor pământene
Ne-au clasificat, ca pe orfani în tumult.

Al câtelea martie - al câtelea - e pe
hărţi?!
Ne-au împărţit - ca pe un butuc de cărţi!

24.III.1925

* * *

La poet nu s-a gândit
Veacul - şi nici mie nu mi-i de el.
Dumnezeu cu el, tunetul. Demnezeu cu
el, zgomotul
Timpului meu rebel!

Dacă veacului nu i-i de străbuni -
Mie nu mi-i de strănepoţi: cireadă după
gard.
Veacul meu - otrava mea, veacul meu -
cumplitul meu,
Veacul meu - duşmanul meu, veacul
meu - iad.

Septembrie 1934

* * *

Nu plecarăm nicăieri - tu şi cu mine -
A ieşit a dezamăgire - toate mările!
Coproprietarii a cinci ruble rupte -
Pentru ocean nu ne ţin buzunarele!

A sărăciei în vecii vecilor uscături!
Din nou vara, coajă de pâine, s-o rozi
uscată!
În loc de mare - ne-aleserăm cu
nămolirea:
Vara noastră - de alţii a fost mâncată!

Cei ce plesnesc de grăsime: grăsimea -
"petecul" lor,
Care nu doar untul mănâncă, ci - mamă,
mamă! -
Şi creierul nostru - în sonate, codice,
poem:
Canibali de modă pariziană!

Cu noi - delectându-se: frac - pentru
seară.
O, pocitanie, cu apa de toaletă - gura
Clătindu-şi - în nemuritoare melodie!
Fiţi blestemaţi - pentru ruşinea mea:

De-a vă strânge mâna, când mă
mănâncă pumnul, -
Cu cinci degete - şi-ncă din partea a
celor cinci
Simţuri - ca amintire despre bune
sentimente -
Peste întreaga-vă faţă - acest autograf -
aici!

1932, 1935, vara

CITITORII DE ZIARE

Se târăşte o viperă subterană,
Se târăşte, duce oameni în spinare.
Şi fiecare - un ziar
Sau mai multe ziare are
(Adică, oricare, în temă,
Cu propria lui eczemă!).
Ticul rumegării demente,
Jurnalier devorator,
Mestecătorul de mastic,
Cititorul de gazete.

Cine-i - cititorul? Bătrân? Atlet?
Soldat? Nici trăsături, nici feţe,
Nici vârste. Deci, schelet - odată ce
Lipsesc chipurile: file
De ziare răzleţe!
Cu care - întregul Paris
De la frunte la buric îşi are
Înveşmântare.
Lasă, fato! Şi tu
Vei naşte un -
Cititor de ziare.

Se cla - "trăieşte cu sora -
Tină - "tatăl şi-a ucis!" -
Se clatină - se pompează
Cu deşertăciune - pentru că
Ne este interzis.

Ce-ar fi pentru aceşti domni -
Apusul sau răsăritul de soare?
Înghiţitorii de goluri,
Cititorii de ziare!

Ziare - citeşte: clevetire,
Ziare - citeşte: al risipei trust,
Orice coloniţă - nedumerire,
Orice pasaj - dezgust...

O, cu ce vă veţi înfăţişa
La Judecata de Apoi: pete!
Devoratorii de ore,
Cititorii de gazete!

- Trecu! Dispăru! Se pierdu!
Veche spaimă maternă.
Mamă! Presa, teascul lui Gutenberg -
Ceva mai straşnic decât pulberea ternă!

Mai bine la cimitir, -
Decât în puroioase lazarete
Cu scărpinători de plăgi,
Cititori de gazete!

Cine feciorii ni-i înveninează
La vârsta anilor în floare?
Amestecătorii de sânge,
Scriitorii de ziare!

Iată, amicilor, - chiar mai puternic
Decât în rândurile aceste! -
Ce gândesc eu, când în mâini
Cu manuscrisul, cu vreo veste

Stau în faţa
- Loc pustiu - nu! - e clar:
Stau în - nefaţa
Redactorului necu-

răţeniei de ziar.

1-15.XI.1935

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara