Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

versuri:
memento mori de Ofelia Prodan

***

Doamne Doamne dacă te-ai trezi într-o bună zi fără nicio grijă
n-ai sta şi Tu întins pe un şezlong la soare şi ai asculta
amuzat la culme cum se ceartă oamenii între ei
ba chiar ai râde de insistenţa şi lipsa lor de argumente
apoi Doamne nu te-ai ridica liniştit şi nu le-ai trage
un mic ghiont cât să se destabilizeze măcar un secol
şi să se întrebe ce naiba se întâmplă
apoi Tu la fel de liniştit te-ai întinde la loc pe şezlong
cu căştile la urechi ascultând muzică
iar când soarele ar apune ţi-ai scoate căştile din urechi
şi te-ai îndrepta agale spre casă cu şezlongul strâns sub braţ
gândindu-te ce fain e apusul de soare

***

Doamne abia ce te-ai trezit şi ai deschis fereastra
că soarele te-a orbit şi Tu ai strănutat
atunci Doamne n-ai zis oare în sinea ta
că ceva nu e tocmai în regulă
iar apoi n-ai zis oare că de fapt aşa păţim toţi
şi n-ai aşteptat oare şi Tu împreună cu toţi
o jumătate de oră autobuzul în staţie
lăsându-ţi greutatea de pe un picior pe altul
şi încercând să-ţi ascunzi sub masca unui calm desăvârşit
nervozitatea şi Doamne nu te-ai îmbulzit
şi Tu odată cu toţii să urci în autobuz
doar-doar vei prinde un loc liber şi n-ai prins
pentru că o băbuţă amărâtă s-a urcat cu greu în faţa ta
şi pentru o clipă ţi-a trecut prin cap cum ar fi să-i pui piedică
dar imediat te-ai ruşinat de gândul tău
şi te-ai aşezat lângă fereastră gândindu-te panicat
că ziua abia a început şi nu a început deloc bine

***

Doamne Doamne Tu ce faci când te plictiseşti
sau când trebuie să mergi la cumpărături şi supermarketul e închis
nu te superi şi Tu măcar aşa un pic
nu îţi vine să înjuri printre dinţi sau măcar să baţi
cu pumnul în masă şi Doamne când nu e nici noapte nici zi
şi Tu nu dormi dar nici treaz nu eşti
oare nu-ţi vine să te întrebi cu ce ai greşit de se întâmplă aşa ceva
dar Doamne oare nu eşti şi Tu la fel ca şi noi
un biet amărât care trăieşte de pe-o zi pe alta şi îşi numără bănuţii
să-i ajungă până la sfârşitul săptămânii
oare nu te temi şi Tu la fel ca şi noi de întuneric
şi de aceea umbli mereu cu bricheta în buzunar la fel ca şi noi
şi nu-ţi vine Doamne să-ţi iei câmpii
când cineva te roagă să-i dai şi azi o bucată de pâine
şi doar o bucată mică de pâine mai ai şi Tu de azi până mâine

***

Doamne când erai Tu mic foarte mic şi visai urât
nu te zvârcoleai în pat şi plângeai prin somn
iar apoi Doamne când te-ai făcut măricel
nu te duceai cu toţi copiii la gârlă să prindeţi peşte şi să înotaţi
dar Doamne îţi mai aminteşti de ziua aceea
când se pregătea de furtună şi Tu
împreună cu ceilalţi copii aţi luat nişte pui de pisoi
şi le-aţi zdrobit cu furie craniile mici
întărâtaţi de vederea sângelui şi de mieunatul lor subţire
apoi furtuna s-a dezlănţuit şi voi aţi fugit îngroziţi
şi pe faţa ta de copil Doamne cădeau stropi mari de ploaie
şi Tu Doamne alergai prin furtună urlând şi ţipând
împreună cu ceilalţi copii până ai ajuns acasă
şi cum ai ajuns acasă te-ai cuibărit sub pătura moale
şi atunci Doamne ai adormit liniştit ca un prunc


Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara