Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
Meridiane de ---

Deloc vorbăreţul Picasso

France Culture a consacrat între 23 şi 27 iulie o serie de emisiuni lui Picasso. Marele pictor, se ştie, avea limba legată. Pe cât de harnic şi iute era de mână, pe atât de leneş şi de încet era de gură. Autorii emisiunii s-au străduit să pună cap la cap documente de tot felul, mărturii, dezbateri şi chiar conversaţii ale artistului cu unii confraţi. Între acestea din urmă, rarisime, este o conversaţie cu Jean Cocteau din 1956 absolut uluitoare prin, cum să zicem, absurditatea ei. Pictorul şi scriitorul vorbesc într-o limbă cunoscută doar lor. Cităm dintr-un comentariu ulterior al lui Cocteau despre Picasso: „Nu rosteşte niciodată un cuvânt care să sune intelectual. E tipul antiintelectualului. Tipul unui individ la care geniul se înfăţişează sub forma unui act pur şi necugetat, rod al unei prostii divine”.


Proză inedită de Fitzgerald

Într-un număr de la sfârşitul lunii iulie al revistei „The New Yorker” apare o proză inedită a lui F. Scott Fitzgerald, găsită de nepoţii acestuia printr-un teanc de manuscrise pe care se pregăteau să le scoată la licitaţie. Cunoscuta revistă îi respinsese de altfel proza publicată astăzi scriitorului american, în 1936, când acesta nu era decât un tânăr debutant; editorul lui Fitzgerald s-a gândit însă că, la 76 de ani distanţă, publicaţia merită o a doua şansă, pe care aceasta a şi fructificat-o. Aşa se face că proza (foarte) scurtă Thank you for the light (Mulţumesc pentru foc) se poate citi online sub frontispiciul „The New Yorker”.


Cenzurarea crocodilului

Pe site-ul Eurozine a apărut foarte recent un reportaj semnat de jurnalista rusă Marina Ahmedova, Crocodilul, realizat după patru zile de documentare în compania consumatorilor de droguri din Ecaterinburg. Textul a fost publicat iniţial în revista „Russky reporter”, dar, la trei zile de la publicare, Roskomdadzor, organul rusesc de supraveghere a presei, a emis o atenţionare oficială, somând publicaţia să retragă materialul de pe site, sub motivul că textul explică prepararea „crocodilului” (dezomorfină), un opiaceu sintetic, foarte ieftin şi de aceea larg utilizat de precariatul rusesc, şi, prin aceasta, promovează consumul de droguri. Jurnalista îşi însoţeşte textul în engleză de o explicaţie privind această măsură de cenzură: „dacă aceiaşi oficiali şde la Roskomdadzorţ ar întreprinde o cercetare elementară, ar înţelege că prepararea crocodilului e de fapt un proces complicat, care nu poate fi înţeles din câteva fraze scurte. (...) Am inclus aceste detalii în articol ca fundal pentru a crea o atmosferă cât mai fidelă cu ceea ce-am văzut. Pe 1 iulie, în ţara noastră a fost adoptată o lege care interzice vânzarea liberă a medicamentelor care conţin codeină. Remarc că media rusească a redat imediat, plină de solicitudine, lista completă de medicamente care pot fi folosite pentru a prepara narcotice”. Dacă reportajul Marinei Ahmedova este sau nu favorabil consumului de droguri puteţi judeca singuri, fără ajutorul unui aparat de cenzură, din reportajul, foarte bine scris, de altfel, apărut în engleză şi rusă pe site-ul amintit.


Pub-urile literare din Londra

Cu ocazia Olimpiadei, Londra pare să-şi fi activat toate resursele turistice, deopotrivă convenţionale şi neconvenţ ionale. De pildă, „The Guardian” publica, la începutul lunii august, relatarea unui tur la pas al pub-urilor literare din capitală, începând cu cel mai vechi, Writers and Artists Bar, din centrul oraşului, frecventat deopotrivă de Charles Dickens şi de Virginia Woolf, dar şi de George Orwell şi Dylan Thomas. Ceva mai departe, la The Duke of York, îşi făceau veacul Anthony Burgess şi soţia sa, Lynne, asistând, într-o seară, la desfăşurarea de forţe a unei familii de interlopi locali – inspirând poate răbufnirile de violenţă din Portocala mecanică. Trecând de Marquis of Granby, de care se leagă numele lui T.S. Eliot, ajungem la ceea ce până acum o lună a fost The Black Horse; dacă pe vremuri aici ţinuse un discurs Karl Marx însuşi, astăzi localul a devenit o dugheană cu hamburgheri, cu nume literar: Byron. Plimbările literare se organizează la Londra de două ori pe săptămână; înainte de-a se inventa turnee asemănătoare prin capitala noastră, vi le recomandăm pe acestea.


BD-ul neerlandez la aniversară

Anul acesta se împlinesc 100 de ani de la naşterea lui Marten Toonder (1912 – 2005), creatorul BD-ului neerlandez. S-a publicat cu această ocazie un volum omagial, conţinând, alături de istoria studioului de filme de animaţie ctitorit de cunoscutul desenator, şi 500 de ilustraţii, precum şi un DVD cu unele dintre filmele sale. Printre personajele celebre datorate lui Toonder se numără Tom Puss (Tom Poes în original, un joc de cuvinte între substantivul pisică şi numele unei prăjituri) şi Sir Oliver B. Bumble (Bommel în original). Deşi creatorul belgian de benzi desenate Hergé (Tintin) inventase deja bulele de dialog, Toonder a rămas fidel textului apărut sub ilustraţie şi unui stil literar elaborat, parodic, destul de greu de tradus. Lui Toonder i se datorează şi inventarea câtorva cuvinte care au rămas până azi în limba neerlandeză, cum ar fi zielknijper pentru psihiatru (literal: „(cineva) care ciupeşte sufletul”).


Literatura străină, văzută din Franţa

Dosarul numă rului 522, pe august, al revistei „Le Magazine Littéraire” este dedicat literaturii din afara Franţei, mai precis prezintă „Zece voci mari ale literaturii străine”. Les belles étrangères sunt voci consacrate, descrise de editorii revistei prin câte o sintagmă caracterizantă: italianca Milena Agus – „Iubita vrăjitoare”, americanii Russel Banks – „Vorbesc paria Americii” şi Joyce Carol Oates – „Întunericul e meseria sa”, sudafricanul J.M. Coetzee – „Nici alb, nici negru”, austriacul Peter Handke – „Enigma perfectă”, rusul Eduard Limonov – „Aventura dusă la extrem”, japonezul Haruki Murakami – „Atletul întâlnirilor în doi”, spaniolul Jorge Semprún – „Luminile memoriei”, italianul Antonio Tabucchi – „Cărţile neliniştirii”, şi peruanul Mario Vargas Llosa – „Maestrul povestitor”. Grupajele dedicate fiecăruia conţin prezentări, interviuri şi câte unul sau două eseuri critice, oferind o lectură cât se poate de consistentă. În plus, numărul conţine şi paginile de început ale celui mai recent roman al lui Chuck Palahniuk, Snuff.


Lecturi de vară maghiare

Site-ul hlo.hu (Hungarian Literature Online), un portal inteligent şi atractiv destinat promovării literaturii maghiare, recomandă câteva lecturi de vară. „Deşi nu beneficiază de deschidere la mare, literatura maghiară se poate lăuda cu o întreagă serie de lecturi de plajă”, ne îmbie editorii site - ului. Autorii şi titlurile propuşi de ei pentru această vară sunt: Jenö Rejtö, cu romanul Quarantine in the Grand Hotel (Carantină în Grand Hotel), un roman de aventuri scris cu mult umor, a cărui acţiune se petrece în Bali; Gyula Krúdy, supranumit „cavalerul ceţii”, cu Sunflower (Floarea soarelui); Miklós Vámos, cu bestseller-ul The Book of Fathers (Cartea taţilor), o saga caleidoscopică întinsă pe douăsprezece generaţii; apoi, Magda Szabó, cu romanul The Door (Uşa), intens metaforic şi parţial autobiografic, care a beneficiat şi de o apreciată ecranizare; în fine, István Örkény, al cărui centenar e sărbătorit anul acesta, cu volumul One minute stories (Povestiri de un minut), miniaturi de proză absurdă care „distilează esenţa umorului maghiar”. Titlurile recomandate se găsesc în traducere engleză.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara