Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Scrisoare din Paris:
Meritul şi servituţile conversaţiei de Lucian Raicu

Sar să revin, merită, la cartea semnată la Editura Seuil de Lydie Salvayre - La Conférence de Cintegabelle, doldora de ambiguităţi, de false piste, de lucruri, cum zicea critica nouă de pe vremuri - au trecut şi ele - "indecidabile". Peroratorul provincial vrând să-şi convingă publicul de meritul şi de servituţile conversaţiei... (Cu vreo două săptămâni mai devreme, parcursesem o recenzie, cam idioată - sugerând că eroul cărţii, conferenţiarul, ar fi un soi de Marc Fumaroli, autorul celebrelor cursuri de la Collčge de France privind arta conversaţiei în secolele 17-18... Nici vorbă de una ca asta. Este de ajuns să redeschid cartea cu pricina.)


"Conversaţia este în pericol. Ar fi cea de-a doua axiomă a noastră şi cea mai întristătoare. Oamenii, din ce în ce mai mult, trăiesc fără să-şi vorbească... Trăiesc fără a-şi mai vorbi şi în curând vor trăi fără a mai trăi - mă ia cu frig gândindu-mă la una ca asta."

Tot ironizând conversaţia, autorul, autoarea cărţii, conferenţiarul, o apără şi o exaltă, legând-o de existenţa şi de prestigiul ţării, campioana ei, tot aşa cum exaltând-o, o subminează, ce să doreşti mai mult, decât doar aşa, pe ici pe colo, ceva claritate interpretativă, dar de unde nu-i nici Dumnezeu nu cere...

..."Primul dintre interese, este că ea, conversaţia, foarte folositoare este pentru a seduce pe femei." Cine să o conteste?

"Al doilea este că încă şi mai mult bună este spre a reuşi în lume. Al treilea şi cel mai surprinzător motiv este că, dând oamenilor ceva bucurie, participă notabil la o reducere a deficitului Securităţii Sociale" - neaşteptată consecinţă - aici autoarea cade în oarece facilitate, se mai întâmplă... "Un subiect de satisfacţie pentru guvernul nostru" - aici facilitatea cam rânjeşte cu toţi dinţii, se întâmplă şi la case mai mari.



Urmează un soi de schemă anticipativ-rezumativă a textului bietei-interesantei comunicări adresate provinciei:

"Prezenţa a cel puţin două persoane" - cum altfel să fie cu putinţă convorbirea. În absenţa căreia omul n-ar mai fi om...

Urmează o condiţie uşor neaşteptată, dar cât de necesară bunei dezvoltări a conversaţiei: "Poziţia confortabilă a fundului celui ce vorbeşte." Fundul odată bine aşezat - e altceva! Apoi: "Capacitatea de a tăcea!"

Urmează (2): "Politeţea", nici ea de ici de colo. Urmează, ia-o de unde nu-i : "Claritatea" - şi mai departe: "Principiul egalităţii", măsura, că nici ea nu prisoseşte la o adică... "Nepăsarea faţă de timp" - în fine - "Libertatea", a felului de a vorbi, fireşte... Va fi şi o parte a treia, sistematizată retoric în câteva teme: "Conversaţia amoroasă", "Conversaţia literară" - capitol bun al cărţii!, bun de tot, - "Conversaţia politică", un capitol nici el de ocolit, "Conversaţia patriotică", separat, vezi bine, de "Conversaţia politică" - un fel de potolită culme a imbecilităţii, în genul memorabilelor pagini flaubertiene - Comisiile agricole din Doamna Bovary, însoţind dezamăgitoarele acuplări - şi în sfârşit - de astă dată nişte pagini extraordinare de-a dreptul - "Conversaţia cu cei ce au murit". Nimic aici nu mai este facil...

Profesorul merge mai departe şi încă mai departe în incitanta sa peroraţie pro - dar, şi anti - conversaţională, mai curând pro, nu degeaba a fost comparat cu incomparabilul profesor Marc Fumaroli...

"Primul interes al conversaţiei, aş zice eu - şi nu cel mai mic, este că se bucură totdeauna de o extraordinară favoare în preajma femeilor. Nu e una, nicio femeie, care să nu se "pameze" în faţa unui bărbat ce conversează artistic, fie el cam chior sau burtos, plin de negi, jurnalist sau diform... Eu de exemplu..."

Nu merg mai departe, sper că s-a ghicit tonul cărţii... Tonul contează.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara