Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Istorie:
Minciuna vine de la Răsărit (VI) de Ştefan Cazimir

Cartea lui Alexandru Sahia, U.R.S.S. azi (1935), este aceea a unui apologet naiv al comunismului. El consemnează stările de lucruri din Uniunea Sovietică drept normale şi benefice, deşi pe alocuri nu-şi ascunde unele vagi nedumeriri sau rezerve. (Este şi explicaţia faptului că, după 1944, volumul a fost reeditat cu mari elogii, dar şi cu multe amputări.) Peisajul sovietic din 1934 va fi calchiat, în perioada postbelică, în toate ţările ocupate de ruşi, reportajul lui Sahia devenind astfel o scriere de anticipaţie.
Primul contact al scriitorului cu propaganda sovietică - şi cu practicile controlului vamal - are loc îndată după trecerea frontierei: "Suntem invitaţi să coborîm fără bagaje, deoarece ele vor fi aduse de către personalul vămii. Sala în care intrăm este impresionantă prin mărimea şi regia ei. Pe peretele din stînga, în două panouri uriaşe, este reprezentată munca în colhoz şi în fabrică. Harta Uniunii Sovietice, în proporţii colosale, ocupă întreg peretele din faţă, iar de jur împrejurul sălii stă scris, în cinci limbi, aceeaşi lozincă a lui Marx: ŤProletari din toate ţările, uniţi-vă!ť"
Trenul se pune în mişcare, iar călătorul, privind pe fereastră, încearcă a desluşi "ceva din viaţa colhozurilor. Vedem oameni în cizme, vaci în curţile ţăranilor, porumbul galben printre şipcile magaziilor, rărite să-l usuce vîntul. Unele biserici nu mai au cruci şi în vîrful lor fîlfîie un steag roşu. Este semnul că biserica a fost transformată în club de cultură, şcoală sau simplu depozit. în multe sate însă bisericile îşi păstrează crucile."
Ajuns la Moscova, reporterul colindă frenetic oraşul, animat de o dorinţă mărturisită cu candoare: "sar dintr-un tramvai într-altul şi caut să cunosc Ťomul nouť, despre care se spune că s-a născut în U.R.S.S.". Una din observaţiile relevante se referă la aspectul cosmetic: "Roşul de buze, pudra nu sunt de bună calitate ca la Paris bunăoară. Aceasta nu înseamnă că cineva opreşte pe femeia sovietică să se fardeze. Este adevărat că femeia fardată ai s-o întîlneşti foarte rar. ş...ţ Noul loc pe care îl ocupă în societatea bolşevică o determină poate să renunţe la fard sau la orice alt fel de artificii, cari de cele mai multe ori scad prestigiul femeii."
Participînd la manifestările dedicate lui 7 noiembrie, Sahia notează admirativ: "Felul cum bolşevicii înţeleg să regizeze şs.m.ţ această aniversare întrece orice închipuire." Aprecierea poate fi citită, peste voia autorului, şi în cheie realist-ironică; ne îndeamnă s-o facem descrierea pavoazării festive, cu panourile ei gigantice, de un kitsch fabulos: "Globul pămîntesc este arătat încins în lanţuri, cari, în dreptul Uniunii Sovietice, sunt rupte de revoluţie", "Germania a fost reprezentată printr-o zvastică, de care erau legaţi muncitorii, Japonia războinică printr-o şopîrlă dezgustătoare cu caschetă militară pe cap şi ochelari pe nas" etc. Tehnicile sumare ale propagandei roşii se remarcă şi cu alte prilejuri. La Leningrad, palatul prinţului Mihail, fratele lui Alexandru al II-lea, a fost transformat în muzeu etnografic. în mijlocul marii săli de recepţie "este expusă o mizerabilă casă ţărănească, locuită de o familie numeroasă. Casa ţărănească, în care locuiesc şapte suflete, într-o grozavă promiscuitate, contrastează tragic cu imensitatea palatului de marmoră." Un citat bine ales din Stalin prezidează opera educativă a muzeului: "O dictatură puternică a proletariatului este ceea ce ne trebuie pentru a fărîma ultimele resturi ale clasei capitaliste muribunde şi pentru a zdrobi maşinaţiile ei tîlhăreşti".
O atenţie specială acordă Sahia relaţiei dintre stat şi biserică. Călugării din Kiev au fost izgoniţi din mănăstiri în urma unei provocări bătătoare la ochi: "Un călugăr şi-a omorît amanta, ajutat de către altă prietenă. Sovietele au avut atunci ocazia psihologică pentru a motiva decizia faţă de poporul încă credincios şi i-a evacuat pe toţi." Foametea de pe Volga a determinat guvernul "să ia măsuri", în sensul confiscării odoarelor bisericeşti, pe care preoţii refuzaseră să le vîndă. Mişcarea ateistă, fondată în 1922-1923, ajunge să aibă, în 1931, 5 milioane de membri: "Sovietele îşi explică creşterea bruscă a aderenţilor ateişti prin aceea că, graţie declanşării reconstrucţiei economiei naţionale într-un tempo atît de rapid, s-au dezrădăcinat ultimele vestigii ale clasei capitaliste." Iată şi cuvîntul de ordine al Uniunii Ateilor Militanţi: "Fiecare ateu trebuie să fie un muncitor de frunte". Organizaţia, cu bani strînşi din cotizaţii, a oferit armatei un tanc numit "Ateul militant", aviaţiei - un avion "Fără Dumnezeu", iar marinei - un submarin. Există, de asemenea, o mişcare a copiilor atei, cu 1.500.000 de membri; "copiii din Moscova au reuşit să desfăşoare o propagandă puternică împotriva sărbătorilor de Crăciun. în zilele acestor sărbători diferite şcoli au mers prin fabrici şi uzine, lucrînd şi făcînd propagandă intensă. Prezenţa copiilor a produs mare entuziasm şi a determinat pe muncitorii credincioşi să nu mai părăsească lucrul." Marile lăcaşuri de cult au devenit muzee antireligioase. în Catedrala Sf. Isac din Leningrad s-a instalat un pendul al lui Foucault, dovadă a mişcării pămîntului, şi un panou înfăţişînd torturarea lui Galilei de către oamenii bisericii. Comentariul lui Sahia nu exclude o nuanţă critică: "Toată Uniunea Sovietică este, după mine, o regie de mare geniu, în faţa căreia te pleci, oricît de contrarii ar fi părerile tale politice. Puterea aceasta de regie însă s-a răsfrînt parcă mai mult în crearea muzeelor doveditoare că Dumnezeu nu există."
Un episod revelator pentru conflictul între generaţii se consumă pe terenul opţiunilor religioase. Un ciudat cortegiu funerar străbate străzile Moscovei, stîrnind curiozitatea reporterului, care i se alătură. Pe capra dricului, lîngă vizitiu, o copilă ţinînd o icoană în mînă. Şapte oameni de vîrste diferite păşesc în urma sicriului. Lipseşte însă preotul. La cimitir, doi bătrîni slujitori ai bisericii sînt gata să-şi ofere serviciile. Neînţelegerea izbucneşte între părinţii decedatului şi un frate al acestuia: dacă să se respecte sau nu rînduielile creştine. Pînă la urmă preoţii, la insistenţa părinţilor, oficiază o slujbă scurtă, în vreme ce tinerii se întorc cu spatele şi se retrag cîţiva paşi. "Aceasta a fost o înmormîntare ortodoxă. ş...ţ înmormîntările comuniste sunt cu totul altfel. Adeseori am văzut pe străzi un camion mare, decorat în roşu, în care se află un sicriu, de asemenea îmbrăcat în roşu. Trece repede cu muncitori şi muncitoare urcaţi pe el sau agăţaţi numai de scări. în urmă, tovarăşii de fabrică aranjaţi în coloană de marş, cu muzică militară în frunte."
Interesat de viaţa satului sovietic, Sahia vizitează un colhoz din regiunea Zaporoje şi stă de vorbă cu inginerul staţiunii de maşini şi tractoare. Reporterul e dornic să afle ce sentiment nutreşte un tînăr cazac căruia calul nu-i mai aparţine şi deci nu-l poate folosi decît pe baza unei aprobări speciale. Răspunsul inginerului e previzibil: "Ceea ce spui acum este judecata lumii de dincolo, un sentimentalism intelectual mic-burghez, care la noi a murit demult." Sahia înregistrează, de asemenea, inovaţiile regimului în reglementarea vieţii de familie: "Divorţul în U.R.S.S. este liber, nu costă decît 3 ruble şi este scutit de toate umilinţele şi peripeţiile divorţului burghez." Cît priveşte prostituţia, "statistica oficială arată că 2305 de foste prostituate au fost reeducate complet, 17% îşi urmează studiile în universităţi superioare, iar 12% au ajuns chiar membre ale partidului comunist". Reporterul nu sesizează umorul situaţiei; după datele oferite anterior chiar de el (2.500.000 de membri de partid la o populaţie de 160 de milioane înseamnă 1,56%), prostituatele reprezintă un contingent impresionant: de 7,69 ori cît media pe ţară!
Un capitol distinct este dedicat vieţii copiilor. La jocul de-a greva, explică un băiat din Nijni-Novgorod, "trebuie să fim opt băieţi. Trei fac pe lucrătorii, unul pe patronul, care este social-democrat, iar restul sunt poliţişti.ş...ţ Social-democrat este unul care se poartă rău cu muncitorii şi face pe socialistul." Convorbirea abordează şi subiectul religiei: "- Dar despre Dumnezeu aţi auzit voi? - Asta era la burghezi. - Cum la burghezi? - Da, ei spuneau că este ceva care însă nu este." Cluburile copiilor au fiecare, cîte o trupă de marionete. Repertoriul este alcătuit din şarje la adresa capitalismului, a preoţilor şi a ţarului. Politizarea ostentativă cuprinde toate sectoarele vieţii: învăţămînt, teatru, literatură etc. "Educatorii sovietici declară de la început că instrucţia publică face parte integrală şsicţ din lupta de clasă a proletariatului. Ei spun deschis că şcoala situată în afară de viaţă, în afară de politică, nu este decît o minciună sfruntată, o Ťipocrizieť." Tot astfel, "Punctul esenţial al teatrului sovietic este faptul că ei neagă în mod categoric Ťarta pentru artăť. Diriguitorii teatrului actual rusesc spun pe faţă că ei fac teatru cu tendinţă, însă o tendinţă cu artă." Asistînd la un spectacol al Teatrului Armatei Roşii din Kiev, Sahia ia pentru o clipă distanţă critică faţă de produsele dramaturgiei sovietice: "Mi s-a părut că teatrul acesta este prea înăbuşit de tendinţă, că ideea propagandei prea te izbeşte grosolan, omorînd orice simţămînt al adevăratei arte." Totuşi, după reprezentaţie, opiniile scriitorului se răsucesc cu 180 de grade: "Soldatul sau muncitorul, cînd au ieşit în stradă, cu obrajii încă umezi de lacrămi, poate teoretic n-ar putea să-ţi explice ceea ce este un naţional-socialist sau un social-democrat, însă ei au învăţat intuitiv că aceştia trebuiesc să fie urîţi de moarte, pentru atitudinea şi faptele lor."
La doi ani după apariţia cărţii sale, Alexandru Sahia încetează din viaţă. Călătoria reporterului în U.R.S.S. durase trei luni. Comunizarea României va dura 45 de ani. Dacă Sahia ar fi fost, măcar parţial, martorul acestei evoluţii, cine ştie ce s-ar fi ales din opţiunile tinereţii sale.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara