Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Poezii:
Monica Patriche de Monica Patriche

Facere

Orb,
pământul îţi spune: da

în iarna aceasta
toţi paşii mei sunt da

Fruntea mea o plec
la picioarele iernii

O veşnicie voi sta aşa
să învăţ

cum se curăţesc lupii
pe dinlăuntru,
când mor în zăpadă
şi urletul lor
se înmormântează
în tăcere
şi descuie uşile
inimilor animalelor mâncate

Vai, lupii se prăbuşesc
în zăpadă
o mai recunosc ei oare
cad prea greoi,
prea dintr-odată

în starea aceasta
de alb, răniţi de moartea
care nu li se mai pare

veşnică

Orb,
pământul spune: da

Şi inima mea spune da,
lupii au văzut-o
în zăpad
şi s-au hrănit cu ea

şi cade prea greoi,
şi dintr-odată,

peste inima ta

Stâlpul de piatră
"A intrat deci Iacov şi la Rahila
şi iubea el pe Rahila
mai mult decât pe Lia"
Facerea 29, 30

Rahila
cea chipeşă la statură şi tare frumoasă la faţă,
Rahila
pentru care şapte ani a slujit şi i s-au părut ca fiind
câteva clipe, pentru că o iubea
Rahila
fiica cea mică pentru care a mai slujit
încă şapte ani
Rahila
care nu năştea dar de care Dumnezeu
şi-a adus aminte până la urmă
Rahila
care l-a născut pe Iosif

Pe calea ce duce la Efrata, unde
a fost îngropată
Rahila,
acolo este
stâlpul de piatră ridicat de Iacov.

Naşterea lui Solomon
"Şi a mângâiat David
pe Batşeba, femeia sa."
II Regi 12, 24

încă e vreme de post,
încă e vreme de plâns,
încă e vreme de nesomn;
copilul Batşebei e bolnav.
S-a mâniat Domnul
căci David a nesocotit cuvântul Său
şi a luat soţie folosind sabia.

încă e vreme de post,
încă e vreme de plâns,
încă e vreme de nesomn;
copilul Batşebei e bolnav.
O, câtă dragoste!
Dar şi câtă vinovăţie.
O lume întreagă e pe moarte,
o lume care n-a dat în pârg.
Fructele dragostei au putrezit necoapte.
Sângele înverşunat în iubire -
sângele vărsat prin ucidere.
Noaptea a tăiat cu sabia întunericului
scâncetele de copil.

încă e vreme de post,
încă e vreme de plâns,
încă e vreme de nesomn;
O lume întreagă a murit
într-un zâmbet de copil.
Ai văzut soarele răsfrânt
pe faţa lui
şi acum umbrele îl ţin în braţe.

Plângi
şi află gustul lacrimilor pruncului.
Plângi şi află
gustul durerii.

Acum nu a rămas
din sabie
decât tăişul ei lucitor
care a tăiat lumina;
Ia-o pe Batşeba
dincolo de dunga luminoasă
a inimii,
du-o în locul pe care-l
iubeşte Domnul,
dăruieşte-i prunc.

Cu câtă credinţă
şi câtă nădejde
a intrat David
la femeia lui Batşeba,
ca aceasta să-l nască pe Solomon.

Iubirea
e cea cu care David
a mângâiat pe Batşeba.

Facere

O dungă de lumină e marea

Dacă o răstorni,
ea se revarsă
în adâncul tău

Femeia spune da,
se aşează să-i fie
mării adăpost

Marea se umple de peşti

O dungă de lumină e marea,
un fulger

spus de tine
lângă ochiul meu,
la urechea mea

Iar eu spun da

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara