Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Cinema:
În căutarea tatălui pierdut de Lucian Georgescu


L-am cunoscut pe Barry Gifford la Cluj. Venea din Elveţia şi, după un popas (ca preşedinte al juriului Festivalului de Film Transilvania) se îndrepta către Croaţia, pentru lansarea uneia dintre cărţile sale. Urma să susţinem împreună un seminar de scenaristică şi pentru nimic nu aş fi ratat întîlnirea cu scriitorul a cărui operă stătea la baza a două dintre filmele mele preferate: Sailor şi Lula şi Lost Highway. Coborînd grăbit în holul hotelului l-am recunoscut, rezemat în bătaia soarelui care prevestea o vară călduroasă. Avea acelaşi aer diferit ca cel al personajelor şi scrierilor sale. Un mare scriitor american contemporan, pierdut undeva la poalele Feleacului. Atunci am rostit întrebarea pe care probabil nu aş fi avut curajul să o scriu într-un scenariu: ce faci aici, Barry?

În loc de răspunsul laconic şi plin de umor prefer să redau mai jos cîteva rînduri din Cuvîntul Înainte al culegerii de memorii intitulată Tatăl Fantomă (Crane Hill, 2001):

În noiembrie 1993 am călătorit la Viena unde cu ajutorul prietenului meu Daniel Schmid am descoperit adresa unde tatăl meu locuise în copilărie: numărul cinci pe Zirkusgasse, în cartierul Leopoldstadt. Descoperirea fusese făcută în arhivele anului 1917, adică anul dinaintea plecării familiei tatălui meu către Statele Unite, cînd el avea opt ani. Documentele arătau că familia sosise în Viena călătorind dinspre Bucovina, o regiune misterioasă din Carpaţii Meridionali, care în acea perioadă aparţinea Imperiului Austro Ungar...

Rezemat de zidul hotelului clujean, Barry Gifford privea prin ochelarii negri, opaci, în direcţia unde îşi imagina că se află „misterioasa regiune”. Imediat după terminarea festivalului, împreună cu Vinnie (prieten al scriitorului, menţionat deseori în proza lui Gifford al cărui filon memorialistic stă la baza ficţiunii care i-a adus faima), ne-am suit în maşină şi am străbătut Transilvania către nord, peste munţi. La Siret, într-o sinagogă prăfuită şi de mult lipsită de ceremonii am descoperit numele celui care ar fi putut fi străbunicul scriitorului – Stein... Pentru mine faptul că am descoperit numele săpat aici este mai important decît a avea certitudinea că el a aparţinut unui membru al familiei mele, mi-a spus Barry la plecare. Tîlcul l-am găsit în chiar ultimul capitol al Tatălui Fantomă: Am realizat cu multă vreme în urmă că dacă aş fi forţat să aleg între revelaţie şi mister, aş opta pentru mister. Dezvăluirile ajută prea puţin: nu fac altceva decît să curme gîndurile ulterioare, în vreme ce misterul ne obligă la speculaţii. Scopul este să încurajezi imaginaţia, nu să-i reduci posibilităţile. (ed. cit., pp. 238-239)

În 2004, Barry Gifford va reveni în România, pentru el o autostradă pierdută, dar de care este în chip misterios atras... La Teatrul Act se va monta în regia lui Alexandru Dabija Trilogia Camerei de Hotel şi Editura Hauspresse va publica primele traduceri, începînd cu nuvelele din ciclul Sailor şi Lula, cele care au stat la baza filmului lui David Lynch, premiat la Cannes în 1990. Tatăl Fantomă este şi titlul unui film de lung metraj, aflat în stare de proiect, ce urmează a fi produs şi filmat în România de Generic AV.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara