Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Corespondenţă din Praga:
În sfârşit, Kafka are o statuie de Libuše Valentová


Este un lucru binecunoscut că Franz Kafka şi-a petrecut scurta sa viaţă (1883-1924) în mediul praghez, caracterizat prin întrepătrunderea culturilor cehe, germane şi evreieşti. Familia negustorului Kafka locuia în cartierul evreiesc (fostul ghetou), delimitat de câteva sinagogi şi de Vechiul cimitir; prozatorul însuşi vorbea şi scria nemţeşte, dar, în acelaşi timp, chiar în ciuda firii sale introvertite, întreţinea legături şi cu câţiva scriitori şi intelectuali cehi.

Coexistenţa rodnică a celor trei elemente ce formau climatul cultural praghez a luat sfârşit odată cu tratatul de la München, ocupaţia Cehoslovaciei de către Germania nazistă şi izbucnirea celui de-al doilea război mondial. Majoritatea populaţiei evreieşti din Protektoratul Böhmen und Mähren a pierit în holocaust (în jur de 80.000 de persoane), doar puţini reuşiseră să emigreze înainte de război. În schimb, după Conferinţa de pace de la Potsdam, de pe teritoriul Cehoslovaciei au fost transferaţi în Germania aproape toţi nemţii (circa trei milioane de locuitori).

Regimul comunist, instaurat în Cehoslovacia începând din februarie 1948, n-avea nici un interes să-i pomenească pe artiştii şi literaţii provenind din mediul german sau evreiesc. Cu toate că în Occident opera lui Franz Kafka a început să fie cunoscută, datorită eforturilor prietenului său Max Brod care a publicat-o, deşi după testamentul autorului ar fi trebuit să fie arsă, la noi rămânea învăluită în tăcere. Abia pe la începutul anilor şaizeci – perioadă de dezgheţ ideologic – câţiva literaţi cehi au reuşit să organizeze în castelul de la Liblice, care aparţinea atunci Academiei Cehoslovace de Ştiinţe, o conferinţă internaţională pe tema biografiei şi a operei lui Kafka (1963) şi, de asemenea, au impus traducerea şi publicarea principalelor sale opere (Povestiri, în 1964, Procesul şi Castelul, în 1965). În acest context, publicul cititor ceh a putut, în sfârşit, să facă cunoştinţă, la patruzeci de ani după dispariţia scriitorului, cu felul de a vedea şi de a gândi al lui Kafka. Tânăra generaţie din anii aceia l-a înţeles uimitor de repede şi de profund, poate din cauză că, trăind experienţele epocii socialiste, ea se simţea foarte apropiată de lumea absurdă, imaginată de autorul Castelului.

Din punctul de vedere al ideologiei oficiale, tot nu i se acorda prea mare atenţie lui Franz Kafka, scriitor născut la Praga, înmormântat tot aici, în Noul cimitir evreiesc din cartierul Olšany, şi devenit celebru pe toate meridianele lumii. S-a făcut o singură concesie: pe faţada casei sale natale de pe strada Maiselova, într-o mică piaţetă (azi piaţa Franz Kafka), a fost instalat un bust al scriitorului, care însă e de dimensiuni destul de mici şi poate fi uşor trecut cu vederea.

Situaţia s-a schimbat substanţial abia după 1989. Pe de o parte, în mai rău, în sensul că mitul lui Kafka s-a comercializat repede: tricouri, portrete, suveniruri, adică kitsch-uri de tot felul se află la fiecare pas în centrul istoric al oraşului, de dragul turiştilor. Pe de altă parte – lucru mult mai important – s-au depus eforturi considerabile pentru o mai bună cunoaştere şi valorificare a operei kafkiene la noi: se lucrează la noi traduceri, continuă să apară o ediţie critică a prozelor, a luat fiinţă o Asociaţie Franz Kafka care desfăşoară, de câţiva ani buni, o activitate extrem de bogată (publicaţii, conferinţe, expoziţii etc).

Ultima reuşită a acestei Asociaţii este recenta instalare a statuii lui Franz Kafka în vechiul cartier evreiesc din Praga. Prin anul 2000, reprezentanţii Asociaţiei au abordat câţiva artişti plastici din Cehia cu propunerea să prezinte un proiect pentru o statuie a lui Kafka. Sculptorul care a câştigat concursul se numeşte Jaroslav Róna (născut în 1957), absolvent al Academiei de Arte din Praga. Opera plastică, pe care a conceput-o, pare “dedublată”, fiind formată dintr-un impunător costum bărbătesc gol, pe umerii căruia şade figura propriu-zisă a scriitorului, de mărime naturală, cu degetul arătător al mâinii drepte întins în faţă. Artistul mărturiseşte că viziunea lui este inspirată dintr-o nuvelă a lui Kafka, intitulată Descrierea unei lupte, al cărei protagonist, la un moment dat, sare pe umerii interlocutorului său, şi, din noua postură, observă (şi transformă) peisajul înconjurător, format în cea mai mare parte de cheiul râului Vltava. Intenţia sculptorului a fost de a evoca atmosfera în acelaşi timp ameninţătoare şi grotescă a operelor kafkiene, permiţând mai multe interpretări. Monumentul este turnat în bronz, măsoară 3,75 de metri, iar greutatea lui este de 800 de kilograme. Realizarea proiectului a costat, în total, patru milioane de coroane ceheşti (cca. 125.000 de euro).

La începutul lui decembrie 2003, statuia a fost plasată la locul recomandat atât de specialişti, cât şi de Primăria Capitalei, şi anume pe strada Dušní (a Sfântului Duh), în apropierea casei nr. 27, unde locuise cândva familia Kafka, lângă Sinagoga Spaniolă – în cartierul unde Franz Kafka a trăit cea mai mare parte a vieţii sale. Dezvelirea monumentului a avut loc la 4 decembrie. Cu această ocazie, Jaroslav Róna a declarat: “Generaţia mea nu a mai făcut experienţa lagărelor de concentrare, nici aceea a proceselor politice. Noi, pe de o parte, nu am cunoscut adevărul despre trecut şi, pe de altă parte, n-am avut încredere în viitor, trăind într-o permanentă şi cumplită ironizare a prezentului. Poate de aceea îl purtăm pe Kafka undeva înlăuntrul nostru, uneori chiar fără să ne dăm seama de aceasta.” În încheierea scurtei sale cuvântări, artistul a subliniat faptul că numai instaurarea unui regim democratic în ţara noastră a permis ridicarea monumentului, lucru de neconceput înainte de 1989.

De atunci, ori de câte ori trec prin strada Paøížská (Paris), în drum spre Staromestské námestí (Piaţa Oraşului vechi), de la un colţ al străzii văd aceeaşi scenă: zeci de turişti străini încântaţi, fotografiindu-se în faţa statuii scriitorului al cărui nume este cunoscut în lumea întreagă. Nu sunt sigură dacă acelaşi lucru se poate afirma şi despre opera lui. Poate că vizitarea locurilor unde la începutul secolului XX se plimba Franz Kafka, imaginând lumea halucinantă a romanelor şi povestirilor sale, îţi trezeşte gustul de a le citi, sau de a le reciti.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara