Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Lecturi la zi:
începutul si sfârsitul de Dan Croitoru

Cartea cuceririlor stă sub efigia barocă a sarpelui care-si muscă coada, simbol al eternului început, al unei curgeri neîntrerupte, a ceea ce grecii denumeau "katastrophe". Strict delimitate cronologic, personajele sunt proiectate în afara timpului care a devenit un continuum. Realitatea, reimaginată în termenii realismului magic, recursul la mitologie si folclor, tehnicile parabolei si ale parodiei îl apropie pe Cornel Ivanciuc de maestrii prozei sud-americane.
O semintie ciudată populează paginile Cărtii cuceririlor. Initiati, făurari, visători, cavaleri ai dreptătii urcă în secolul XX pe o scară care se sprijină într-un alt ev. Transferul pare a le fi afectat virtutile. Ei devin, prin istoriile scrise de autorul lor, martori ai "istoriei mari". Pe care nu o pot influenta, de multe ori căzându-i chiar victimă. Vasalie Ona moare după ce refuză să se înscrie în colectivă. Disparitia sa capătă dimensiuni simbolice. În urma contopirii cu pământul pe care-l iubeste atât, fiecare parte anatomică se preschimbă într-un element al cadrului natural: "Din capul lui Vasalie Ona răsare până la zi o mălăiste înaltă, pe mâna stângă îl năpădesc ciresi pădureti, pe dreapta îi ies pruni, pe pântece îl cotropeste un zmeuris, iar pe spate îl îmbălsămează un afinet. Trupul lui miroase acum a semănătură, a pădure rasă, a oale si ulcele, în vecii vecilor, amin". Grigore Ona, alias Krekor Parabellum, ajuns inspector la Scotland Yard, moare la putin timp după rezolvarea celebrului caz al Gloantelor lui Van Moos. Cred că miza acestei povestiri nu este doar parodierea mijloacelor prozei politiste. Prin apelul la surse livresti în scopul elucidării unor crime misterioase, Gloantele lui Van Moos aminteste de Moartea si busola lui J.L. Borges. Detectivul lui Borges se transformase într-un exeget al textelor talmudice. Grigore Ona interpretează mitologiile nordice. Numai că, în timp ce imaginatia lui Borges construieste spatii simetrice, Cornel Ivanciuc ne proiectează într-un fabulos cu intentii parabolice. "Gloantele răzbunării" parcurg mii de kilometri până să-si atingă victima, sfidând legile fizicii. Grigore Ona devine un înger al răzbunării, întrupare a pedepsei divine, de care nimeni nu poate scăpa. Pe Vancea, personajul din Secretul scării lui Iacov, sfârsitul îl surprinde pe "coridoarele puterii", în zilele lui decembrie 1989. Vancea este, la rându-i, un initiat, descifrând în tainele cabalei fuga "Presedintelui", desi aici tusele sunt mult îngrosate, iar parodia evidentă (as spune în detrimentul povestii). La fel, Revolta piticilor de grădină păgubeste prin analogii mult prea clare, ceea ce nu înseamnă că povestirea nu e foarte bine scrisă. De fapt, întregul material al Cărtii cuceririlor pare sacrificat în această prefigurare a eschatologicului, a apropierii zorilor unei înspăimântătoare "dies irae". Pentru că, înainte de toate, Cornel Ivanciuc stăpâneste ca nimeni altul un limbaj cu multiple valente, care asigură liantul naratiunilor sale. Un debut spectaculos, care oferă un spectacol total al scriiturii.