Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Editorial:
Nicolae Balotă, memorialist de Nicolae Manolescu


Publicăm în numărul de faţă al revistei noastre câteva pagini din Abisul luminat, cartea de memorii la care Nicolae Balotă lucrează de ani buni si din care autorul ne-a încredinţat în trecut si alte fragmente. Debutul în materie, Nicolae Balotă l-a făcut cu Caietul albastru( 1998), cuprinzând note zilnice din anii 1954-1955.

Memoriile actuale se bazează, de altfel, pe jurnalul intim pe care l-a ţinut de la 15 ani, ca şi Maiorescu, întrerupt doar în aproape deceniul de închisoare şi de domiciliu obligatoriu (1956-1964).

Nicolae Balotă a fost arestat în ianuarie 1956. A fost „ridicat" (asta era expresia semiac-ar fi creat autorului, şi nu numai lui, neplăceri, precum acelea relatate, douăzeci de ani mai târziu, de Constantin Ţom în romanul Galeria cu viţă sălbatică. Întâmplarea a făcut ca în compartiment să se afle un tânăr clujean, vag cunoscut în cercurile în care se mişca Balotă (viitorul doctor în chimie, Bobi Musca, soţul Monei Musca), care urmărise scena şi îşi dăduse seama că geanta fusese lăsată cu intenţie de posesorul ei în voia soartei. O soartă care se va dovedi pe cât de plină de neprevăzut, pe atât de norocoasă. Tânărul are inspiraţia de a preda geanta la serviciul de obiecte găsite din Gara de Nord, anunţându-l totodată pe Ion Negoiţescu de arestarea lui Balotă. Negoiţescu o cheamă la Bucureşti pe mama lui, care scoate geanta de la obiecte găsite, în timp ce el aşteaptă prudent pe o bancă din parcul alăturat, ca să nu fie remarcat de Securitate. Caietul supravieţuieşte arestării lui Negoiţescu însuşi, care i-l trecuse discret lui Cornel Regman, considerat, se vede, încă de pe atunci, custodele Cercului Literar de la Sibiu, din care făcuseră toţi parte, sau, cine ştie, singurul la adăpost de suspiciuni. Regman îl restituie autorului în 1964, la eliberarea acestuia din domiciliul obligatoriu. În 1979, când Balotă emigrează, caietul, aflat în apartamentul perchiziţionat din care Securitatea confiscă numeroase cărţi şi manuscrise, scapă ca prin minune nedescoperit. Revenit în ţară după Revoluţie, Balotă îl găseşte intact.

Îl va publica după aproape un deceniu, însoţindu-l de unele comentarii şi de relatarea poveştii lui. Caietul albastru nu e prima şi, cu siguranţă, nici ultima carte de acest fel ieşită la lumină după 1989, dar e una din capodoperele care ar fi rămas necunoscută dacă nu era revoluţia şi norocul de a fi fost salvată din mâinile Securităţii de nişte oameni de bine.