Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Restituiri:
Note despre prozatoarea Elena Bacaloglu de Nicolae Scurtu

Biografia prozatoarei, eseistei, traducătoarei şi memorialistei Elena Bacaloglu (1878–1947), ca de altfel şi biobibliografia ei, conţin unele erori, lacune şi chiar unele denaturări inacceptabile.
Se ştie că era instruită şi formată la Facultatea de Litere din Bucureşti şi la cea din Sorbona, unde audiase cursuri de limbă, literatură şi civilizaţie franceză, istoria artelor şi filosofie.
După stabilirea în Italia, unde a cunoscut celebrităţi, precum Benedetto Croce, Salvatore di Giacomo şi Grazia Deledda, şi unde s-a remarcat prin articole, cărţi şi conferinţe, Elena Bacaloglu se întoarce, în 1940, în ţară şi îşi pune ordine în familie, în arhivă şi bibliotecă.
La sugestia lui Gala Galaction intenţionează să-i încredinţeze istoricului literar I.E. Torouţiu (1888–1953) o parte însemnată din arhiva şi manuscrisele sale spre a le folosi în arhicunoscuta colecţie Studii şi documente literare. Volumele I–XIII, Bucureşti, 1931–1946.
O epistolă1 necunoscută a Elenei Bacaloglu trimisă lui I.E. Torouţiu, târziu, în 1947, este edificatoare şi cuprinde informaţii preţioase referitoare la scrisorile primite, în timp, de la unii dintre cei mai cunoscuţi autori italieni, francezi, germani, elveţieni şi austrieci.
Deşi, iniţial, comunicase lui Alexandru Lapedatu, preşedintele Academiei Române, că doreşte să doneze unele manuscrise şi epistole Bibliotecii Academiei, în cele din urmă a încredinţat istoricului literar I.E. Torouţiu întreaga sa arhivă, pe care acest „Hurmuzachi al istoriei literare“ nu a mai putut să le publice deoarece a urmat... naţionalizarea şi, apoi, dezastrul culturii naţionale.
Unele dintre aceste epistole şi manuscrise au ajuns, totuşi, la Biblioteca Academiei Române.

*
Buc[ureşti, 22 oct[ombrie] 1947
Strada Ienăchiţă Văcărescu, nr. 42

Stimate domnule Torouţiu,
Mâine revăd pe p[rea] sf[inţia] sa Galaction care se interesează de mine şi mi-a înlesnit reluarea contactelor cu d[umneavoas]tră spre a-i raporta conversaţia dintre noi, şi a mă consulta şi eu asupra chestiunii documentelor care reprezintă foarte mult pentru mine.
Drept să spun pe lângă că am fost răcită n-am venit imediat la d[umneavoas]tră, cum mi-aţi spus, spre a vă aduce lista celebrităţilor, prietenii mei, şi din cauza unui proces sufletesc, documentele alcătuind nu numai valori mari spirituale şi naţionale pentru ţară, dar bucăţi rupte din sufletul meu.
Mă doare să le vând, mi se pare că-mi vând sufletul. Şi totuşi ingratitudinea ţării mele oficiale din trecut (cu excepţia lui Titulescu care mi-a fost prieten şi m-a protejat) şi nesolidaritatea pretinşilor naţionalişti din toate ţările latine, care au contribuit la destrămarea atâtor valori morale şi materiale, mă silesc şi azi, după aproape 30 de ani, la lupte uriaşe şi la persecuţii, să mă despart de atâtea lucruri scumpe, după cum m-a îndepărtat din 1940 de la Roma, unde sper totuşi să mă întorc.
Generozitatea şi idealismul meu curat mi-a[u] creat de mult şi mai ales acum, când viaţa a ajuns atât de grea în ţară pentru cei care nau făcut afaceri din viaţă şi au avut curajul să înfrunte o viaţă întreagă adversităţi şi curente opuse, o situaţie grea materială, fatală oricărui poet şi scriitor sincer.
Vă scriu nu numai ca unui editor ci şi ca unui coleg care, înainte de a relua conversaţia din urmă, ar putea să mă înţeleagă şi să fie generos.
Nu sunt tocmai complet redusă în mijloacele mele de trai, dar, după o existenţă de muncă şi de zbucium am dreptul să trăiesc şi eu mai bine, şi să fac şi fiicei mele, care stă cu mine (fiică şi-a lui Radu D. Rosetti) o viaţă mai puţin grea. A fost funcţionară la C[ăile] F[erate] R[omâne] şi a comprimat-o.
Vă alătur lista câtorva din personalităţile care m-au onorat cu stima şi prietenia lor după cum reiese şi din conţinutul scrisorilor ce mi le adresau.
Au o valoare dublă. Nu sunt scrisori adunate, ci adresate unui element românesc care ar face mândria oricărei ţări.
Vorbisem cu d[omnu]l Lapedatu să le dau Academiei, unde sper că totuşi vor ajunge cum mi-aţi spus, ca un patrimoniu preţios pentru naţiunea noastră, care are datoria să salveze, pentru posteritate cel puţin, urmele lăsate în străinătate de compatrioţi, care au muncit pentru ţară, s-au ilustrat, şi au fost consacraţi, cum am fost şi eu.
Dar, timpurile sunt prea grele şi n-am dreptul să mă mai sacrific. De aceea am rugat pe părintele Gala Galaction să mă repuie în contact cu d[umneavoas]tră, care (deşi aţi avut neplăceri în 1929 cu memoriul tipărit, deşi n-am fost de vină) se vede sunteţi destinat să mă susţineţi şi să colaborăm.
Chiar Memoriul acela, pe care vi-l voi aduce mâine (când sper să stăm de vorbă mai serios) chiar şi el e un document istoric şi ar putea să fie citat şi chiar reprodus odată, când va fi posibil, fie în colecţia d[umneavoas]tră, fie în memoriile mele la care scriu.
Dacă v-aduceţi aminte e plin şi el de documente sau bazat pe ele, adresat dşomnuţlui Maniu, atunci prim ministru, şi care dacă îmi rezolva „cazul” în 1929, cum voia Titulescu, dar Maniu a ezitat, multe lucruri se schimbau în raport cu Italia.
În orice caz altul ar fi fost destinul meu şi raporturile italo-române.
Practic, vin să vă propun, acum, două lucruri: 1. să ne înţelegem asupra documentelor a căror listă cerută de d[umneavoas]tră v-o alătur.
Am ţinut să vă scriu înainte de-a vă vedea, mâine, joi, la orele 11, ca să reflectaţi mai serios şi să ajungem repede la un acord material, pe o bază de stimă reciprocă şi o cunoaştere mai exactă; 2. vaş rămâne recunoscătoare dacă am cădea de acord şi asupra tipăririi traducerii în româneşte a studiului meu critic asupra lui Salvatore di Giacomo2, pe care Benedetto Croce3 îl citea ca studiul cel mai original şi adânc scris asupra acestui mare poet napolitan, şi care a avut un răsunet extraordinar şi un succes consacrat de Italia culturală.
Cum am şi 120 scrisori de la poet, o parte din ele care se referă mai ales la cartea aceasta însăşi (el mi-a găsit editor, ilustrator şi-a îngrijit tipărirea ei), rămân documente pentru România dovedind că un mare poet şi academician a voit să se ocupe de aproape de un român şi m-a ajutat să tipăresc prima mea lucrare din Italia în condiţii tehnice admirate de toată lumea.
Scrisorile acestea referitoare la această lucrare le putem tipări alături de traducerea studiului, adăugând şi 4-5 nuvele traduse, de acelaş[i] autor.
Cu o introducere şi-o prefaţă scrisă de vreo personalitate literară de la noi, volumul s-ar prezenta interesant şi frumos. Am gata şi clişeele de la prima ediţie franceză.
Vă alătur broşura care are şi tricromia celui mai mare pictor al Neapolelui: Dalbono4.
Vă las să reflectaţi asupra celor scrise mai sus şi vă rog să găsiţi timp şi pentru mine mâine dimşineaţăţ, când vin din nou să ducem la bun capăt atât chestiunea cedării documentelor, cât şi aceasta a cărţii poetului.
Sunt sigură că nu veţi regreta şi eu sper să găsesc în dşumneavoasţ tră un sprijin inteligent şi românesc.
Cu distinse salutări,
Elena Bacaloglu

Note
Originalul acestei epistole, inedite, se află la Biblioteca Academiei Române.
1. Câteva epistole ale Elenei Bacaloglu trimise lui Ovid Densusianu, Mihail Dragomirescu şi Vasile Bogrea au fost incluse în Documente literare. Vol[umul] 1. Ediţie de Gh. Cardaş. Bucureşti, Editura Minerva, 1971, p. 100–107. (Studii şi documente).
2. Salvatore di Giacomo (1860–1934), poet şi prozator, eseist şi critic de artă.
3. Benedetto Croce (1866–1952), istoric, filosof şi estetician. Autorul celebrei cărţi Estetica.
4. Eduardo Dalbono (1841-1915), pictor celebru napolitan care a ilustrat unele dintre cele mai interesante cărţi ale scriitorilor italieni.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara