Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Actualitatea:
însemnări de Livius Ciocarlie

Şi mi-am spus uite că totuşi mai poţi să scrii măcar aşa din când în când câteva fraze şi pe drum mi-au mai venit vreo două în minte şi mi-am spus am să le scriu mâine şi dimineaţa când mi-am adus aminte că vreau să le scriu mi-am spus ce-i cu prostiile astea cu fleacurile astea, ce rost are să le scriu şi nu le-am mai scris şi m-am gândit bine, dar ce altceva fac cum îmi trece vremea măcar până la prânz că nici de citit nu-mi vine şi m-am gândit să mă uit peste scrisorile pe care mi le-au trimis, cu vremea, unii şi alţii dintre oamenii de care se va mai auzi un timp să văd ce fac cu ele, cui să le las ar fi păcat să se piardă şi când să deschid dulapul în care le ţin mi-am spus ce-i cu prostia asta am eu răbdare să le mai citesc odată şi mi-am spus aşa-i ai dreptate, dar vorba e ce facem noi până la prânz.

Aşadar, chiar s-a terminat? Dorm bine, aproape neîntors, de la unsprezece la şapte fără un sfert. Mănânc ce-i de mâncat dimineaţa, parcurg programul de televiziune şi teletextul, politică şi mai ales sport. Dau ca din întâmplare peste, în reluare, Federer – Nadal. E sâmbătă şi se face nouă fără un sfert. Citesc un poem de Ion Mureşan, câteva pagini din cartea despre Petre Stoica a lui Cornel Ungureanu şi acuma ar fi să mă apuc de Proust. Iau o pauză de respiraţie şi-mi zic din nou chiar s-a terminat? Cred că s-a terminat.

Energia puţină te împiedică prin orice, inclusiv prin mediocritate, s-o epuizezi.

La Proust nu se pune problema verosimilităţii. El nu simte nevoia, cum i-ar fi revenit unui realist, să explice de unde cunoaşte naratorul toate amănuntele despre amorul lui Swann sau ce-şi vorbeau tante Léonie şi Françoise. Ba mai mult: frizerul de la Doncières, căruia un căpitan îi este îndatorat, obţine pentru Saint-Loup o permisie, însă nu vorbeşte nimănui despre intervenţ ia sa. Mijloacele realiste nu fac din Proust un realist. În schimb, ele fac ca cititorul să accepte mai uşor minuţioasele analize, aşa cum Pirgu face să treacă mai uşor romanţiozitatea celorlalţi. Dacă literatura romantică nu se mai citeşte e fiindcă îi lipseşte Pirgu. Cărtărescu spune că nici muzica romantică nu se mai ascultă. Nu se mai ascultă liedurile lui Schubert ? Aici e toată problema. În literatură, fiindcă lucrează cu limba şi cu sensuri, se perimează totul, în celelalte arte nu se perimează nimic.

În fond, starea mea actuală e starea mea naturală.

„Swann comme beaucoup de gens avait l’esprit paresseux et manquait d’invention.”

Spiritualitate mea este făcută, exclusiv, din conştiinţa inexistenţei ei. S-ar înşela cine ar crede că e puţin.

E de necrezut câte am putut să fac venind în Bucureşti. „Alianţa civică”, G.D.S., B.B.C., I.C.R., „Solidaritatea universitară”, „22”, România literară, comisii ministeriale, drum cu ministrul în Maroc, asistenţă la conferinţele N.E.C., jurii peste jurii, lansări de cărţi, conferinţă la Teatrul Naţional, alte conferinţe, „participări”, chiar şi „peste hotare”, colegiu la Uniunea Scriitorilor, colegiu la Cotroceni, comisii de doctorat, câte şi mai câte. Abia acum, de un an, un an şi jumătate, s-au potolit. Rar mai cade câte un obuz.

Oamenii sunt în stare de gesturi cu totul diferite de ideea pe care ţi-ai făcut-o despre ei. Aşa, nu de mult, unul dintre oamenii cei mai curtenitori întâlniţi vreodată, capabil de un gest grosolan.

Am trecut pe computer o pagină din articolul lui T. despre bosniacul ei şi cu asta ziua mea de muncă s-a încheiat. De muncă intelectuală, vreau să zic. Altfel, mai am de „făcut” paturile şi, mai încolo, să dau cu aspiratorul. Vorba lui Tolstoi, dacă voi trăi.

Dacă ţin bine minte, anul trecut credeam că hotărâsem să nu mai fac nimic. Ce copilărie! De hotărârile cu privire la viaţa mea nicicând nu m-am ţinut.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara