Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Restituiri:
Însemnări despre epistolograful Sorin Titel de Nicolae Scurtu

Restituirea operei lui Sorin Titel (1935-1985) în condiţii ireproşabile sub aspect ştiinţific şi filologic, se datorează tinerei cercetătoare Cristina Balinte, care cunoaşte în profunzime, tot, dar absolut tot ceea ce a scris şi a publicat autorul romanului Pasărea şi umbra.
Impresionează, în special, lecturile bogate, informaţiile de istorie literară pe care le foloseşte, inteligent, investigaţiile de arhivă şi, desigur, recursul permanent la epistolele lui Sorin Titel, din care ştie să reţină mărturiile esenţiale.
Literatura epistolară a lui Sorin Titel, atât cât se cunoaşte până acum, conţine informaţii, precizări şi mărturii extrem de preţioase privind opera şi biografia sa, deloc comună, înţesată de incertitudini şi, uneori, de grave traume.
Epistolele trimise istoricului şi criticului literar Dumitru Micu (n. 1928), inedite până acum, se constituie, de fapt, în autentice fragmente ale unui jurnal de adolescent aflat într-o torturantă căutare de sine.
Diligenţele universitarului Dumitru Micu au fost, întotdeauna, de bun augur întrucât persuasiunea şi răbdarea sa au înduplecat inflexibilităţile şi inclemenţele unor dascăli poziţionaţi, temporar, în influente şi puternice funcţii administrative, precum Ion Coteanu, Iorgu Iordan şi Constantin Daicoviciu, care, fără să ezite, au amputat cariere şi destine.
Se cuvine să precizez că lui Dumitru Micu i se datorează, în întregime, meritul de a-l fi reînmatriculat în 1961 pe Sorin Titel, e drept, după cinci ani de la exmatricularea din Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti.
Începuturile literare ale prozatorului Sorin Titel au fost îndrumate şi supervizate de acelaşi perspicace şi înţelept istoric şi critic literar Dumitru Micu, care a şi a girat cu prestigiul său debutul în volum, Copacul (1963).
Astfel de oameni, providenţiali din perspectiva noastră, nu trebuie uitaţi sau cu premeditare neglijaţi.

*

Caransebeş,
10 sept[embrie] [19]59

Stimate tovarăşe Micu,

Vă scriu din nou şi vin din nou în faţa d[umnea]voastră cu vechea rugăminte de a-mi uşura înscrierea la cursurile „fără frecvenţă” din cadrul Facultăţii de Filologie.
Mă gândesc că, şi pe bună dreptate, v-aţi plictisit de toată povestea mea şi scriindu-vă, vă rog să mă credeţi, mă simt foarte jenat.
Dar a mai trecut un an şi cred că pedepsele nu sunt nici ele veşnice. Aşa că, cine ştie, poate de data asta tov[arăşul] Dobroiu o să se lase înduplecat şi o să-mi aprobe înscrierea.
Mai ales că acum am un atu şi anume: am fost primit din nou în rândurile U.T.M.-ului. Toţi mi-au spus că acest lucru îmi uşurează mult situaţia.
Cred şi eu că odată reabilitat, problema mea nu mai e aşa de complicată. Vă rog mult, în caz că staţi de vorbă cu tov[arăşul] Dobroiu să-i spuneţi acest lucru.
În tot cazul v-aş ruga să căutaţi să staţi cât mai repede de vorbă cu el, deoarece în caz că nu se poate face nimic voi fi nevoit să umblu eu prin Cluj şi să rezolv ceva acolo, cu toate că în ce priveşte Clujul, nu-mi pun mari speranţe, dacă Bucureştiul, unde am mai fost student, nu mă ajută.
La Cluj situaţia mea e cunoscută şi mai eronat ca la Bucureşti. Aşa că vă rog mult să mă ajutaţi din nou.
Am promisiunea, din nou, că voi fi publicat în „Gazeta literară” şi anume într-un medalion literar.
Deocamdată n-am reuşit să public nimic. Aştept, ce să fac. Între timp scriu, nu mă las cum s-ar zice.
Încă o dată vă rog să-mi răspundeţi cât mai repede, deoarece încep cursurile şi vreau să ştiu ce fac. În caz că se rezolvă ceva, vă trimit imediat actele.
Cu stimă şi cu mulţumiri, al d[umnea]voastră respectuos fost student,
Sorin Titel

[Tovarăşului Dumitru Micu, Strada Pitar Moş, nr. 39, Bucureşti; Expeditor – Sorin Titel, Strada Maxim Gorki, nr. 16 Caransebeş].

*

[Caransebeş],
29 noiembrie [19]60

Stimate tov[arăşe] Micu,

Când am plecat din Bucureşti, mi-am dat seama că deocamdată rezolvarea problemei mele şcolare este imposibilă.
Chiar când am primit scrisoarea d[umnea]v[oa]s[tră], prin care îmi comunicaţi c-ar fi ceva sorţi de izbândă pentru înscrierea la fără frecvenţă, n-am mai îndrăznit să cred într-o rezolvare fericită.
Mi-am dat seama însă că singurul lucru pe care îl am de făcut pentru ca viaţa mea să nu fie deplin încheiată, mă refer la ceea ce aş fi vrut să fac eu cu ea, nu la ceea ce ea e gata oricând să ofere – e să scriu, orice ar fi, să scriu şi să caut să nu mă las decepţionat.
Aşa cum intenţionasem din Bucureşti, mi-am adunat schiţele pentru un volum, refăcând unele, scriind altele noi.
Bineînţeles apariţia unui volum mi se pare un lucru de domeniul fantasticului, totuşi m-am gândit să încerc.
Cu tov[arăşul] Paul Georgescu am vorbit, când am fost la Bucureşti, să-i trimit dânsului un exemplar cu ele, promiţându-mi că le va citi şi le va recomanda editurii.
I-am trimis într-adevăr un exemplar şi totodată vă trimit şi d[umnea]v[oa]s[tră] unul.
Părerea d[umnea]v[oa]s[tră] contează f[oarte] mult pentru mine, mă gândesc că unele schiţe sunt sub nivelul artistic şi mai ales ideologic azi, pentru a putea publica.
Direct la editură n-am trimis nici un exemplar, pentru că n-am ştiut cui să trimit şi-ar fi avut desigur multe şanse să ajungă la coş.
Vă rog f[oarte] mult tov[arăşe] Micu să-mi scrieţi ce părere aveţi despre schiţe, de asemenea să mă îndrumaţi cum să procedez ca schiţele mele să ajungă acolo unde trebuie, pentru a fi luate în discuţie pentru un volum.
De asemenea vă rog în măsura în care vă este posibil să mă ajutaţi să pot publica volumul acesta, care în momentul acesta pentru mine echivalează cu furia înecatului.
De fapt nu m-am exprimat bine, acest lucru e singurul vis al meu şi după aceea, vorba românului, pot să mor!
Al d[umnea]v[oa]s[tră] cu toată stima,
Sorin Titel

*

Caransebeş,
19 ianuarie [19]61

Stimate tovarăşe Micu,

Zilele acestea am primit scrisoarea d[umnea]v[oa]s[tră] care mi-a produs o neţărmurită bucurie. Faptul că schiţele v-au plăcut constituie pentru mine o încurajare, ajutându-mă să scap de îndoielile în care începusem în ultimul timp să mă zbat.
Posibilitatea apariţiei unui volum aproape că mă ameţeşte, îmi este aproape şi teamă să mă gândesc la asta.
În ce priveşte schiţele despre care credeţi că ar putea trezi mai multe obiecţii, dacă credeţi că e mai bine, în caz că volumul merge mai departe, puteţi să le opriţi. S-ar putea chiar ele să-mi creeze piedici.
M-aş strădui să vă trimit, bineînţeles să le scriu întâi, două schiţe cu o tematică majoră.
Întâmplarea face să fiu concentrat pentru o lună, 15 ian[uarie] – 15 febr[uarie], chiar în Caransebeş. Programul încărcat din cazarmă nu-mi prea permite însă să scriu şi nici nu ştiu în ce măsură aş fi prea inspirat acum. În tot cazul, după aceea, eu aş putea să-mi întregesc volumul.
Mare bucurie mi-a produs şi apariţia în „Luceafărul” a unei schiţe Într-o zi de primăvară. Este, cred, f[oarte] binevenită.
Sper ca greutăţile pe care le-aş întâmpina în legătură cu volumul să nu fie legate prea mult de neplăcerile de la facultate.
Îmi amintesc că atunci când povestea era proaspătă, am publicat în „Tribuna”. Greutăţile care mi s-au creat n-au fost cauzate de cei cu care am avut neplăcerile, ci de alţi binevoitori, mult mai mici, cu toate că şi aceia ştiau că public.
Ar fi bine dacă „Gazeta” mi-ar publica ceva. Tov[arăşul] Paul Georgescu aşa mi-a promis.
În tot cazul îmi visez mereu volumul, volumul cu coperţile albe şi cu schiţele mele înăuntru.
Nu-mi rămâne decât să vă mulţumesc din tot sufletul pentru ajutorul pe care cu atâta bunăvoinţă mi-l daţi.
Al d[umnea]v[oa]s[tră] cu stimă,
Sorin Titel

P.S. Vă rog să-mi scrieţi pe adresa de acasă. Între timp aceasta s-a schimbat: Sorin Titel, Str[ada] 28 Martie, nr. 16.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara