Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Restituiri:
Însemnări despre memorialistul Nicolae Ţimiraş de Nicolae Scurtu


Biografia şi opera memorialistului Nicolae Ţimiraş (1912–1996), strănepot al irepetabilului naratolog Ion Creangă, sunt insuficient cunoscute şi, uneori, denaturate de cercetători grăbiţi şi fără lecturi integrale.
Memorialistul Nicolae Ţimiraş este, până acum, autorul a trei cărţi1, în care evocă aspecte, esenţiale, din existenţa sa şi a altora.
Scrise cu talent şi cu pasiune, izbutesc să reţină prin farmecul evocării, al portretizării şi, desigur, prin observaţii de ordin estetic, moral şi filosofic.
Peregrinând prin două continente, posedând o bogată cultura umanistă şi uzitând necontenit de cunoştinţele sale filologice şi juridice, Nicolae Ţimiraş ne surprinde prin arta de a nara şi de a evoca, convingător, realităţi, sentimente şi, mai ales, oameni.
Unul dintre prietenii săi, pe care i-a preţuit şi stimulat, în ordine spirituală, este poetul, prozatorul şi eseistul Mihai Niculescu (1909–1994) căruia i-a scris, de câteva ori, privitor la o posibilă colaborare cu studiourile Radio Canada.
Remarcabile sunt insistenţele şi, evident, diligenţele lui Nicolae Ţimiraş pe lângă prietenul său, Mihai Niculescu, de a accepta să colaboreze la emisiunea în limba franceză de la Radio-Collège, din Montreal, cu subiecte şi teme din literatura şi cultura română.
Impresionează, evident, capacitatea lui Nicolae Ţimiraş de a se bucura că textul lui Mihai Niculescu despre I.L. Caragiale urmează să fie transmis în Canada pentru românii şi francezii canadieni.
Excelente sunt relaţiile şi raporturile sufleteşti între doi scriitori români exilaţi, din considerente bine ştiute, unul în America, iar celălalt în Europa.


Montréal, la 25 iunie 1953
2910 Maplewood ave apt. 2

Stimate domnule Niculescu,

Prietenul meu Ciurea îmi scrie că v-a vorbit de una dintre chestiunile radiofonice care mă interesează şi îmi sugerează să vă comunic direct unele amănunte tehnice.
De aceea îmi permit să vă adresez direct d[umnea]v[oastră], rugându- vă să aveţi bunătatea de a-mi trimite unul din textele d[umnea] v[oastră] de o jumătate de oră (fie din sursă Blaga, Ispirescu, Caragiale, Ciprian sau Muşatescu).
Cu textul în mână voi putea vorbi mult mai uşor cu cei de la radio Montreal şi [voi] putea cunoaşte mai exact punctul lor de vedere şi amănunte în legătură cu partea materială.
Evident, acel text va fi prezentat numai cu titlu documentar şi vă va fi restituit după aceea.
Orice utilizare de texte nu se va face decât cu consimţământul d[umnea]v[oastră] şi în condiţiile acceptate de d[umnea]v[oastră].

Cu mulţumiri anticipate şi devotate sentimente,
Nicolae Ţimiraş

*

Montréal, la 14 septembrie
1953 2910 Maplewood ave apt. 2

Stimate domnul Niculescu,

Probabil că nu m-am exprimat destul de clar în scrisoarea către d[omnu]l Ciurea, care-mi spusese că d[umnea]ta colaborezi la postul francez2.
De aceea trebuie să repet preciziunea că la Montreal nu există şi nici nu cred că va exista aşa de curând o emisiune radiofonică în limba română.
Ceea ce am sugerat eu să mi se procure a fost un text de literatură românească adaptat în limba franceză pentru publicul canadian francez sau adaptabil în acest scop.
Textul d[umi]tale, dacă-mi este permis să-mi exprim modesta mea părere, este admirabil şi ţin să te felicit din toată inima pentru realizarea lui.
El ar putea constitui o excelentă bucată radiofonică nu numai pentru un public românesc, dar şi pentru canadienii francezi, cu unele mici adaptări, dacă ar fi tradus.
Din nefericire, nici eu, nici prietenii mei nu reuşim să-l traducem literar în limba franceză.
După părerea noastră, textul reprezintă o bucată literară românească de o valoare stilistică indiscutabilă, cvasiintraductibilă. Ca şi scrierile lui Creangă, de pildă.
Dacă d[umnea]ta ai reuşi să-l traduci în limba franceză, dându-i şi o introducere explicativă asupra vieţii ţărăneşti de la noi sau ai prezenta un alt text inspirat din viaţa ţăranului român, introducând teme folclorice, scris în franţuzeşte – în care ţi-aş recomanda cât mai multă acţiune – cred că ar fi ceva şanse ca talentul d[umi]tale să fie remarcat şi recompensat de societatea de radiodifuziune canadiană.
Adaug că programul radiofonic de aici mai conţine, sub rubrica: Radio-Collège, comentarii istorice, geografice sau folcloric–muzicale, oferind publicului canadian, într-o formă vulgarizatoare, noţiuni despre geografia, istoria sau muzica folclorică a diferitelor popoare din lume.
Iată, deci, o altă direcţie în care s-ar putea, eventual, manifesta talentul d[umi]tale. Timpul – un sfert de oră.
Pentru pagini de istorie romanţată, să luăm de pildă: Un diplomat francez la Iaşi în secolul al XVIII-lea sau Vasile Alecsandri în vizită la Napoleon al III-lea se consacră o jumătate de oră.
Te rog să primeşti încă o dată felicitările şi mulţumirile mele. Sunt convins că pe baza indicaţiilor de mai sus vom putea ajunge la un succes românesc în interesul tuturor.
Cu cele mai distinse sentimente.
Al d[umi]tale,
N. Ţimiraş

*

Salt Lake City, 1 martie 1954
244 Douglas, St.

Stimate domnule Niculescu,

Scrisoarea d[umi]tale din 22 februarie mi-a parvenit aici, după un dublu înconjur prin Montreal. Regret această împrejurare, care se datoreşte faptului că lipsesc din Canada, din septembrie trecut, în căutarea unui lucru mai omenesc pe alte tărâmuri, fără să ştiu exact când mă voi întoarce în Montréal.
Cu atât mai mult regret această împrejurare cu cât aş fi vrut să-ţi comunic fără întârziere cât de mult apreciez reuşita dşumiţtale adaptare, în limba franceză, a lui Caragiale.
Nu l-ai trădat prea mult, şi chiar dacă l-ai trădat puţin, l-ai trădat cu talent.
Cum nu ştiu când mă voi întoarce în patria mea vitregă, aş prefera să trimit textul unui prieten din Canada.
Stau încă în îndoială dacă să-l trimit d[omnu]lui André Party, canadian francez filoromân, profesor la Universitatea Laval, sau d[omnu]lui Al. Jipa, tânăr român refugiat în Montreal, căsătorit de curând cu o canadiană, diplomată a unei şcoli canadiene de artă dramatică şi colaboratoare la Radio Canada.
Înainte de a trimite textul aş vrea să-ţi cer sfatul dşumiţtale. Totodată te-aş ruga să-mi comunici la adresa mea de acum dacă ai păstrat o copie.
Se cuvine să te felicit din toată inima, dacă-mi permiţi, pentru talentul şi priceperea d[umi]tale.
Un asemenea text, ca acel prezentat de d[umnea]ta, lucrat cu grijă şi seriozitate, merită să fie pus în valoare la cât mai multe emisiuni în limba franceză şi în ciuda tuturor necazurilor care ne împrăştie de azi pe mâine în lume.
Aştept câteva rânduri din partea d[umi]tale, înainte de a trimite textul la Montreal.
Cu cele mai devotate sentimente,
N. Ţimiraş

Note

Originalele celor trei scrisori, inedite, se află în biblioteca profesorului Nicolae Scurtu din Bucureşti.
1. Nicolae Ţimiraş – Anii tinereţii. Ediţie apărută sub îngrijirea lui Ion Manea. Berkeley, Academia Română- Americană de Ştiinţe şi Arte, 1991. (Colecţie Memorialistică); Rapsodii de vacanţă. Călătorie în America de Sud. Cu un cuvânt înainte de Constantin Mihăescu. [Bucureşti], Fundaţia Culturală Memoria, [2002], 284 pagini şi Rapsodii de vacanţă. Călătorie în Italia, [Bucureşti], Fundaţia Culturală Memoria, [2003], 181 pagini + 11 pagini cu facsimile şi iconografie.
2. În acel moment, 1953, Mihai Niculescu colabora asiduu la France Internationale pentru România. Aici îi întâlneşte pe Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca, care erau redactori de mai multă vreme. În 1956 este invitat de BBC ca realizator de programe culturale în limba română. Acceptă fără ezitare.





Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara