Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Semn De Carte:
între formal şi informal de Gheorghe Grigurcu

Degajată, mai-mult-decît-degajată, scriitura lui Liviu Georgescu se învecinează, pe una din laturile sale, cu avangarda. Se află într-însa o năzuinţă a eliberării de convenienţe precum ridicarea unui zăgaz ce dă drumul euforicului flux asociativ, un flux puternic, în stare nu doar a înlătura toate piedicile ci şi a antrena materiale eterogene, a-şi contura identitatea cu ajutorul acestora. Un vertij vizionar biruitor în pofida oricăror reguli, preconcepţii, delimitări. Stihialitatea imaginarului pare sans rivages. Şi totuşi o asemenea poetică dezlănţuită tînjeşte după formă. în pliurile referenţialităţii sale expansive se pot găsi notele unui ideal formal acut, matematizant. Note îndeajuns de numeroase spre a fi simptomatice: "Figuri geometrice ciudate au început să apară în lanurile mele./ Unele le-am recunoscut a fi gîndurile şi sentimentele noastre./ Dar altele..." (Confesiuni recuperate). Sau: "zăpada arde sub numere/ se aud cascade ascetice" (La pîndă în perfecţiune). Sau: "plînge zarea cu spirale/ durdulie ca matale" (Vai şi ierburi). Sau: "Abstracţiunea îl îngînă/ Figuri de pure geometrii/ Pe marmura cu plîns de lînă/ Cu romburi clare ciclamii" (Din zări hitite). Delirul poartă nostalgii pitagoreice: "apoi auzeam valurile potopului bătînd în ferestre/ şi căpuşele timpului brăzdau deşertul/ se întrupau în numere sacre" (Confesiuni recuperate). Vocaţia poetului ar fi de ordin geometric: "Pe mine m-au chemat să întregesc triunghiul" (ibidem). Liviu Georgescu înregistrează aspiraţia informului spre cristal ca o şansă a izbăvirii părţii prin integrare în armonia cosmică: "prin tăcerea din nervi trec fantasme viitoare urmînd/ miasmele timpului şi aburii leneşi sub domuri de cristal// decupate din trecut şi viitor între memorie şi plăsmuiri/ probabilităţile visate:// plasma undei prin viscerul particulei/ Pasărea de Foc// trenuri poştale aduc impulsuri cu multe detalii/ niciodată întregul" (Ritm quantic). Sau cu o reverenţă a metaforei savante: "Cîmp de atracţie şi acumulare pînă cînd Flamingo închipuie imnul/ sărutului/ şi iese cu picioarele lungi din explozii/ prin fastul lobului de cristal" (Glaciaţiune cu nud). Sau cu spasmul unui impas: "fulgerul s-a împotmolit în cristale/ sinusoide transparente - amintirile năvălesc" (Zbor mineral). Lirismul devine astfel, în expansiunea sa debordantă, care caută însă, subiacent, o soluţie de echilibru, un cîmp de luptă între informal şi formal. Informalul ni se înfăţişează drept o testare larg desfăşurată, absorbantă a formalului. Termenii geometriei se insinuează în procesul creaţiei prin cuvînt în calitate de piloni universali ai săi: "Şi Cuvîntul se purta pe deasupra apelor/ şi privea de sus faţa pătrată a trestiei/ şi trestia se uita lung prin figura infinită/ a Cuvîntului/ se uita şi se pierdea împreună cu apele/ şi cu nenăscutele stele/ prin întuneric călătoreau/ pînă dădeau de blînzenia luminii" (Psalmul cuvintelor). Mergînd pe solemnitatea firului biblic dăm peste imaginea unui Dumnezeu matematizant: "Dumnezeu nu joacă zaruri, scrie o formulă simplă peste tot,/ cîntă cu atomii noştri corzi însufleţite de numărul de aur".

Dar tensiunea maximă a formelor ce se epurează de materie nu se poate menţine pe linia sa "perfecţionistă", întrupată în tutelarul Joc secund. La un moment dat are loc o destindere, ca şi cum un atlet care-şi încordează muşchii în mod spectacular în faţa noastră s-ar aşeza pe scaun şi ar începe să ne povestească ceva. Eventual un vis. Odată sugerat ca performanţă, fixat ca bornă absolută, formalul esenţializat, abstractizat alunecă voluptuos pe toboganul oniric: "Şi Cuvîntul s-a prăvălit printre ierburi/ şi oameni/ dar El Cuvîntul nu mai era Cuvînt/ nu era oglindă nu era harpon/ nu era fereastră prin care să vezi// era leii care treceau prin el/ şi puii de leu zbenguindu-se şi jucîndu-se/ cu pielea antilopei/ nu mai era paradisul de dincolo/ ci infernul locuind în interiorul infernului/ în deşertul plăcerilor/ o luptă chinuitoare şi mută/ o silă şi o renunţare/ şi Cuvîntul trecea dincolo în cuvintele lăsate în voia lor/ şi îşi afunda faţa în palme// se lăsa batjocorit chinuit şi mutilat/ înviind mereu/ sub plăcerea nebună/ a celui care se juca şi se bucura de ele" (Psalmul cuvintelor). Chiar dacă aspiraţia spre lumea geometrică nu dispare, ea acceptă un compromis, resorbindu-se în desenul fantast-orgolios al verbului, id est în incantaţia preţiozităţii. Direct spus, în caligrafie. Neputînd fi un geometru, bardul se mulţumeşte a se manifesta ca un caligraf: "prin straturi de rouă/ prin porii storşi din rouă/ trec în caleşti vineţii/ cocoşate caligrafii// sub ramuri de ovaţii/ se ridică turnuri -/ zgîrie-nori de incantaţii/ poduri de spice sînt treierate/ de grai şi agate// maşina dactilografiază/ sărbători nestemate/ amintirea e oază/ în deşertul cu toarte" (Scrisul). Oare caligrafia nu e o geometrie îmblînzită, domesticită? O geometrie umanizată?

Reducţia geometrică nu e, prin urmare, susţinută decît pînă la un punct. E o simplă ipoteză a "purificării" lirismului prin hermetism care nu poate rezista dezlănţuirii vitale, extinderii învolburate a corespondenţelor pe un generos curs fortuit de avangardistă ţinută. Figurile abstracte nu reprezintă decît stavile relative împotriva unei erupţii de imagini care constituie fenomenul originar al producţiei în cauză şi în raport cu care ele n-ar putea avea o altă calificare decît cea a unor convenienţe. Oricît de nobile, asemenea figuri bat în retragere. Răzvrătirea în contra convenţiilor semnifică o căutare a sufletului, a lui anima, care nu acceptă tutela, cenzura, suveranitatea spiritului, a lui animus. Drept care predomină un imaginar baroc, construcţie spontană a vitalului debordant, în ciuda aspectelor de elaborare, beţie a complexităţii care, în loc de-a separa, unifică, în loc de-a delimita, generalizează în cadrul tumultoasei viziuni. Mixarea regnurilor e curentă, ca o cotă a demiurgiei estetice: "viscolul negru ne priveşte din tablouri/ şi ne ridică răniţi în coarnele sextelor/ prin cîntecul trist/ de unde auzi tîmpla locomotivei cu aburi/ ducîndu-se în lună/ şi încuibarea oului în falduri de spumă şi lut/ se revarsă zorile cu furcile caudine peste copilul/ uitat într-un sărut/ peste agonia arabescurilor pe marmuri încinse// durerea clatină pînzele crepusculare/ lumina moare arzînd/ fierbe în cenuşă/ sîmburii de jar se scutură din fructul mineral// lănci vechi în blazon înnegresc lătratul ogarilor/ departe-n păduri/ la vînătoarea fazanilor de celofan/ am găsit imaginaţia jupuită în iarbă" (Tablou de vînătoare). Imaginaţia ultrabogată pare a se învîrti pe loc precum o elice, asocierile se succed cu o viteză prin care transpare miracolul vieţii într-o necurmată, incomensurabilă proliferare: "pe timpan grauri sonori îşi făcuseră culcuşul/ şi un cîntec molcom susura din ramuri de diamant/ sub membranele translucide/ densitatea şi zborul se desprindeau una de alta/ prin cromozomii sticloşi orbecăiau mesageri cu făclii/ flacăra olimpică tremura într-un corp ce se plăsmuia sub ochii noştri/ vătafii lentilei ne biciuiau cu întronări infinite/ năduful în nisipuri mişcătoare ritm în turbioane febrile/ gîfîiala în mitre fumurii/ diviziuni celulare se accelerau în ciclotroane biologice/ multiplicau frenezia pămîntului în căldură şi sînge// embrionul se descuama pe tipsii de argint/ să ardă încet ca mangalul/ vîrcolaci avortaţi de lună se întorceau în inima misterului/ şi foamei siderale/ în orbirea dintre realitate şi gînd/ hipnoza materiei se transforma în aură epileptică şi extaz/ şi catedrala se subţia şi înălţa ca o rugă odată/ cu tuburile orgii" (Confesiuni recuperate).

De la Voronca n-am mai cunoscut o asemenea avalanşă de imagini, o asemenea precipitare a percepţiilor poetice, convergente doar într-o prezenţă necurmat intensă a rostirii. Aproape fiecare vers aduce un gust al irealului grefat pe un concret senzaţional, fiecare factor raportîndu-se nostalgic la celălalt precum la un absolut sui generis: "trece omul prin răscruci auzindu-şi paşii în urmă ronţăind absenţa/ gura norului se îngroapă în bălţi enorme/ rindeaua străluceşte în vorbe lăsîndu-le fără formă -/ muguri desfiguraţi sub măşti" (Glaciaţiune cu umbre şi greieri). "Moralizarea" acestui discurs gîfîind de îmbelşugare plastică n-ar putea fi decît triumful unei trăiri frenetice care amalgamează introvertirea şi extrovertirea, codul realului şi cel al imaginarului, antitezele în genere. Ajungem în felul acesta la acel tip de confesiune drag avangardiştilor potrivit căreia creaţia e nemijlocit informată de existenţial, putînd fi socotită un puls "transcris" al acestuia la cotele unei înalte "mistuiri": "nu trăiesc cu detaşarea condamnatului la moarte/ ci cu neliniştea condamnatului la viaţă/ nici nu beau să uit de moartea care îmi e camarad/ mă fascinează speranţa/ mă întorc în mine în acelaşi timp cînd mă retrag în afară/ trenuri marfare transportă între mine şi exterior sentimente/ în diferite ipostaze, printre cartofi, lămîi şi curcubeie veşnice/ intrate prin crăpăturile nesupravegheate" (în loc de moto). O astfel de "moralizare", convertită într-un principiu de poetică, se bizuie pe o consubstanţiere a eului auctorial cu lumea fenomenală, care, pentru a fi apt a emite imagini, trebuie să asimileze lucrurile iar nu "ideile", spre a ne referi la celebra formulă a lui William Carlos Williams, conform căreia poetul nu se cuvine a aborda "ideile" ci de-a dreptul "lucrurile": "not ideas, but things": "Cineva zice că textul e negru. Dar negru!?/ Negru sînt plictisul, prostia şi ura. Negru e lipsa de imaginaţie./ Negre sînt mineralele care zac în mine şi se răzvrătesc/ împotriva petalei rătăcită în pale de vînt şi apoi oiprită între/ liniile unei stampe japoneze.// Pentru că negrul are nuanţe.// întunericul umblă pe o mie de picioare de broască ţestoasă/ în spate cu o mie de păuni, intră în deltele zilei şi îşi revarsă/ mişcarea fractală" (ibidem). E un soi de contemplaţie activă ce mediază între natura obiectului captat şi nesaţiul de sine al subiectului.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara