Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Păcatele Limbii:
Între "parcă" şi "cre'că" de Rodica Zafiu


Constatăm adesea că fenomene şi tendinţe recente ale limbii nu fac decît să repete procese mai vechi, omologate de studiile istorice. Schimbări fonetice, morfologice (adverbe care devin prepoziţii, demonstrative care se transformă în articole) şi mai ales semantice (lărgiri şi restrîngeri de sens, procese metaforice şi metonimice, transferuri de la concret la abstract) se petrec în actualitatea imediată, de multe ori ajutîndu-ne să înţelegem mai bine evoluţiile din istoria limbii.
Procesul de scurtare a unor forme verbale prin căderea finalei, mai ales în îmbinări tipice cu o conjuncţie - cre'că, las'că, poa'să, tre'să - se poate compara cu modul în care au fost produse în limba română adverbe ca parcă şi cică. Evident, orice analogie e parţială: cele două cuvinte s-au format din prezentul unui verb regent urmat de conjuncţia că - pare că, zice că - , dar fenomenul fonetic nu a fost absolut identic: apocopă (cădere a finalei) în cazul lui pare, afereză (pierdere a unui segment iniţial) pentru zice. Apocopa e mai normală, pentru că, aşa cum observa Sextil Puşcariu, "energia şi precizia articulării scade, în limba română, la sfîrşitul cuvîntului" (Limba română, II, Rostirea); silaba sau silabele de după cea accentuată sînt mai uşor de omis în pronunţarea rapidă. în cazul lui zice că, trebuie luată în consideraţie frecvenţa considerabilă cu care formula se repetă în naraţiunile oral-populare, marcînd reproducerea dialogului şi reliefînd unele secvenţe (chiar de mai multe ori în interiorul aceleiaşi replici); formula devine un adevărat tic şi e adesea redusă: ice-că, 'ce-că etc. în Stilistica limbii române (1944), Iorgu Iordan cita evoluţia către cică (în capitolul "Dispariţii de sunete"), explicînd-o însă în termenii pur afectivi care caracterizau perspectiva sa asupra oralităţii - şi care în acest caz apar cu totul forţaţi: "trebuie să pornim de la emoţia unui subiect vorbitor care raportează vorbele ameninţătoare sau deznădăjduite ale cuiva: zguduit de cele auzite (şi văzute!), 'înghite' sunetele iniţiale".
Nici una dintre formele scurtate actuale nu se identifică perfect cu cele care au condus la cuvintele deja sudate, dar asemănările sînt evidente. Prezentul indicativului e timpul din cre'că, poa'să, tre'să; doar primul verb e însă construit cu conjuncţia că; în plus cred că, spre deosebire de pare că şi zice că, e o formă de persoana I singular. Şi din punct de vedere fonetic sînt diferenţe între căderea unei vocale (e - în pare că), a unei succesiuni de silabe post-accentuale (-buie, în trebuie să) şi minima simplificare consonantică (la întîlnirea în fluxul vorbirii a două oclusive: -d şi c- în cred că). Oricum, verbele citate aparţin fondului de bază lexical, sînt modale sau au valori epistemice şi pragmatice clare şi se construiesc (cu excepţia lui a lăsa, urmat în structura dată de o circumstanţială) cu o completivă directă sau o subiectivă, deci cu un al doilea verb subordonat cu ajutorul conjuncţiei că, respectiv să. De fapt, ceea ce e o apocopă din punctul de vedere al unităţii lexicale, e o sincopă (cădere a unor sunete din interior) pentru unitatea fonetică pe care o formează verbul împreună cu conjuncţia. Noutatea e că în ultima vreme aceste forme sînt foarte des întîlnite în scrisul care mimează oralitatea: în literatură, în jurnalism, în pagini din Internet. Cu excepţia lui las'că - atestat deja în literatura secolului al XIX-lea (în teatrul lui Alecsandri şi Caragiale - "Las'că ştim noi!"), celelalte forme au devenit curente în scris destul de recent, fiind deci însoţite de o conotaţie de familiaritate modernă. în stilul jurnalistic relaxat apar în prezent mai ales tre'să şi poa'să: "tre'să-ţi aşezi inspiraţia în poziţii mentale îmbîrligate" (EZ 2308, 2000); "Văzîndu-se ministru de stat, M.C. are probabil impresia că fiecare dintre interlocutorii săi tre' să stea drepţi, cu mîna la chipiu, în faţa opiniilor pe care le emite domnia sa" (EZ 10.02.2000); "tre'să stai la coadă pentr-un interviu" (EZ 11.12.1999); "reforma poa' să stea în loc" (EZ 11.11.1999); "va reveni cît mai curînd în tribunele tumultuoase ale sportului-rege, unde poa'să strige cît îl ţine gramatica" (EZ 11.04.2000); "poa' să fie ea "în direct", da' nu se compară cu-n recital actoricesc" (EZ 5.12.1999) etc. Cel puţin aparent, cre'că are un grad mai ridicat de deviere faţă de limba literară, regăsindu-se de aceea ceva mai rar în textele jurnalistice, oricum în replici citate - ca într-un reportaj despre cei care trăiesc printre gunoaie: "Mă dezinfectez. Cre'că de aia n-am fost bolnavă" (Viaţa liberă = VL, 3349, 2000) - sau într-o antologie de enunţuri produse de politicieni: "Cre'că se găsea cineva să facă ordine în debandada aia" (VL 3538, 2001). Distribuţia diferită a atestărilor nu e totuşi foarte semnificativă: în paginile non-conformiste şi în listele de discuţii din Internet toate formele apar cu mare frecvenţă: "o greşeală poa'să-ţi pună capăt carierei" (fil.unibuc); "ţi-am zis, bre, da' cre' că nu ţi-ai amintit ce-i aia" (irc.noi.net); "mai am unu pe care tre' să instalez altă distribuţie" (learn.reflex). în textele cele mai efemere şi neglijente apostroful nici nu mai apare; mai mult, unele forme - în primul rînd crecă - sînt chiar contopite: în contexte care nu respectă (probabil deliberat) regulile elementare de ortografie - "shi azi creca ma ginit rootul" (lanegru.ro); "creca daca as avea un net acasa as sta zii shi noapte" (mogo-2); "shi creca nimanui nui place cand aude 'hummm kestia asta" (learn.reflex) - sau în parodii jurnalistice: "se murdarisă apa creca de la o tante" ("File din jurnalul elevului Nelu", Bomba 22.07.2001); "io creca manelele e muzică neapărat pentru chef de chef" (VL 3510, 2001); există chiar o grafie aberantă cu apostroful în postpoziţie: "eu de obicei nu prea citesc paginile astea "despre" şi crecă' nu-s singurul" (ilisbar/despre). Nu am găsit decît o atestare - în aceeaşi categorie de texte - pentru tresă: "nu tuata lumea tresa fie uebdizainar" (learn.reflex).

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara