Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Restituiri:
Întregiri la biografia lui Nicolae Popa de Nicolae Scurtu

Biografia profesorului, istoricului şi criticului literar, comparatistului şi eseistului Nicolae I. Popa (1897–1982) conţine o sumă de necunoscute ce se impun a fi elucidate printr-o cercetare atentă a surselor documentare, a mărturiilor şi a literaturii epistolare.

Un moment, esenţial, din biografia profesorului şi cărturarului Nicolae I. Popa îl constituie, desigur, perioada de specializare în Franţa, unde la propunerea lui N. Iorga, va fi bursier al Şcolii Române din Paris.

Aici are prilejul de a se instrui, de a se forma şi de a colabora cu unii dintre cei mai învăţaţi istorici literari şi comparatişti, precum Paul Hazard, Fernand Baldensperger, Fortunat Strowski, Gustave Cohen şi alţii.

Lecturile profunde şi sistematice, comentariile şi analizele stilistice şi literare, îl situează printre cei mai buni cunoscători ai operei lui Gérard de Nerval1.

Întâlnirea cu unii dintre cei mai reprezentanţi istorici şi critici literari din Franţa interbelică, frecventarea marilor biblioteci universitare şi academice, audierea unor prelegeri, cursuri şi conferinţe în arhicunoscutele universităţi pariziene îl motivează şi îl determină la o anume ţinută intelectuală la reîntoarcerea în Iaşi.

Epistolele trimise lui Nicolae Iorga, din ţară şi de la Paris, se constituie în mărturii zguduitoare despre sine, despre ai săi şi, fireşte, despre unii dintre colegii români aflaţi la studii în oraşul lumină al Europei.

Mărturiile lui Nicolae I. Popa din aceste epistole sunt corecte şi de aceea credibile. Sinceritatea sa nu poate fi pusă la îndoială întrucât informaţiile şi aprecierile se verifică întocmai.

*

Iaşi, 21 octombrie 1923
[Strada] Istrati, nr. 4

Mult stimate domnule profesor,

Acum două săptămâni v-am anunţat că, din cauza unor chestiuni materiale, nu pot pleca anul acesta la Şcoala Română din Paris.
În urma unui aranjament survenit, care-mi permite să satisfac deopotrivă nevoile de-acasă şi pe ale mele personale, revin asupra declaraţiei din acea scrisoare, cât şi asupra celor comunicate prin d[omnu]l Sofronie şi vă comunic următoarele.
Pot pleca anul acesta, însă, odată cu rugămintea de-a nu propune pentru moment pe altcineva în locul meu, vă rog să aveţi bunăvoinţa să-mi înţelegeţi situaţia, care vă va lămuri şi ezitarea mea de până acum.
În cursul lunii noiembrie mă căsătoresc cu d[omnişoa]ra Margareta T. Bădărău, fiica d[omnu]lui Teodor Bădărău, directorul Liceului Internat din Iaşi, profesoară titulară de Limba Franceză, numită la Iaşi.
Faptul că nu puteam să plec la Paris decât cu soţia mea, iar, pe de altă parte, după recomandaţia făcută de d[umnea]v[oastră], trebuia să stau în localul şcolii, la Fontenay aux Roses (situaţie pe care n-o puteam accepta decât singur), m-a făcut să nu vă mai arăt situaţia mea specială.
Acum, însă, când destinul mi-i deschis, bizuindu-mă pe spiritul d[umnea]v[oastră] de largă înţelegere şi apreciind că satisfacerea rugăminţii ce vă voi face, nu atinge întru nimic caracterul instituţiei, îmi iau curajul să vă rog următoarele.
Soţia mea, profesoară de stat, titulară la catedra de Limba Franceză, ar lucra paralel cu mine cursuri de perfecţionare în limba şi literatura franceză şi, cum nu mă îndoiesc că apreciaţi şi d[umnea]v[oastră] această nevoie, ca profesorii de limbi moderne să facă stagii şi studii în ţările respective, cred că nu îndrăznesc prea mult rugându-vă să-mi îngăduiţi, ca şi altor membri din anii trecuţi, să locuiesc cu soţia mea la Paris, fapt care nu mă va împiedica deloc să mă ţin oricând la dispoziţia scopurilor de propagandă ale şcolii.
Mi se pare mai greu, dacă nu imposibil, faptul de-a avea o cameră cu soţia mea, în şcoală la Fontenay.
Nu ştiu cum aş insista, arătânduvă că aşezarea mea la Paris sau la Fontenay aux Roses n-ar înrâuri câtuşi de puţin seriozitatea cu care privesc răspunderea, pe care o incumbă stagiul în această şcoală; în cercul meu de activitate am dat dovadă de hotărâre şi perseverenţă, ceea ce mă îndreptăţeşte să vă asigur că oriunde aş locui, voi putea corespunde în totul vederilor d[umnea]v[oastră] şi spiritului şcolii.
Dacă admiteţi una din aceste două soluţii (să stau la Paris sau la şcoală cu soţia mea), vă rog mult să binevoiţi a-mi face cunoscută hotărârea d[umnea]v[oastră] pentru a şti să mă pregătesc.
Formalităţile de obţinere de concediu de la minister, încercarea de-a obţine schimb valutar (ceea ce au avut şi ceilalţi membri ai şcolii), precum şi pregătirile mele personale şi ale soţiei mele ne vor face să întârziem plecarea până la sfârşitul lunii noiembrie, ceea ce nu cred că poate constitui o piedică.
Dacă cererea mea vi se pare nepotrivită cu spiritul şcolii, atunci, evident, rămân la declaraţia din scrisoarea dintâi, că nu pot pleca, urmând să fie trimis altcineva în locul meu.
Aceasta este situaţia mea. Îmi fac vina că am întârziat cu arătarea ei şi că mă grăbisem la hotărârea dintâi. Sper, însă, că veţi înţelege frământarea provocată de nevoia materială pe de o parte şi de dorul de desăvârşire pe de alta şi nu mă veţi judeca aspru.
Primiţi, vă rog, domnule profesor, încredinţarea respectului meu deosebit şi a întregului devotament.

N. Popa
Profesor la Seminarul Veniamin şi la Liceul Militar

*

Iaşi, 30 octombrie 1923
[Strada] Istrati, nr. 4

Mult stimate domnule profesor,

Am primit ambele d[umnea]v[oastră] scrisori şi vă mulţumesc din tot sufletul pentru extrema bunăvoinţă şi pentru larga îngăduinţă ce mi-aţi acordat în judecarea unei situaţii delicate.
Era foarte natural să accept, în total, soluţia pe care mi-o propuneţi în a doua scrisoare, de-a locui la Fontenay aux Roses, în localitate, împreună cu viitoarea mea soţie, satisfăcând astfel năzuinţa şcolii de-a crea şi întreţine o atmosferă a ei fără a ştirbi ceva din dorul nostru de-a profita cât mai larg de mijloacele de cultură, pe care le poate oferi Parisul.
Dorinţa exprimată de d[umnea]v[oastră], de-a ocupa chiar de anul acesta locul, îmi dă încredere, curaj şi mă determină mai mult încă să primesc soluţia aşa de larg înţelegătoare ce aveţi bunăvoinţa să-mi propuneţi.
Îmi dau seama perfect de îngrădirea mijloacelor de lucru, de care sufăr aici şi simt nevoia imperioasă de a-mi lărgi orizonturile într-o atmosferă de tinereţe şi avânt, ceea ce îi lipseşte Iaşiului.
Cum însă, pentru a întreţine două persoane, bursa şcolii nu poate fi suficientă, am făcut demersuri pe lângă Universitatea din Iaşi să mă recomande Comisiunei de valută din Ministerul de Finanţe, spre a obţine cel puţin un schimb favorabil (600 lei pentru 400 franci francezi), care să-mi completeze, astfel, strictul necesar unui foarte modest cămin.
Plecarea mea depinde de acordarea acestei favori. Cererea este în curs şi aştept rezultatul, pe care vi-l voi comunica imediat.
Am primit scrisoarea către Banca Blank prin d[omnu]l G. Brătianu2, numit de curând profesor suplinitor la catedra de Istoria Universală de aici şi, odată cu respectuoase mulţumiri pentru grija prevenitoare ce-aţi avut, vă rămân recunoscător pentru gândul bun de-a trimite scrisoarea prin d[omnul] Brătianu, care-a fost în măsură să-mi dea o sumă de informaţiuni hotărâtoare pentru mine.
Primiţi, vă rog, domnule profesor, încredinţarea deplinei recunoştinţe.
Nicolae Popa
Profesor


Note
Originalele acestor epistole, inedite, se află la Biblioteca Academiei Române. Corespondenţă primită de Nicolae Iorga. Volumele nr. 305, f. 311r.-v – 312r.-v, f. 326r-v – 327r.
1 Gérard de Nerval, Les filles du feu. Texte établi et annoté avec un étude critique par Nicolas I. Popa. Tome I–II. Paris, Librairie Ancienne Honoré Champion, 1931, 415 pages (I), 255 pages (II). (Oeuvres complètes de Gérard de Nerval).
2 G. I. Brătianu (1898-1953), istoric, discipol fidel al lui Nicolae Iorga. Autorul unor contribuţii fundamentale privind istoria naţională.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara