Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Literatură:
Nu poţi vedea curcubeul decât cu spatele la soare de Alexandru Dohi


după lungul tunel al excitaţiilor-cazarme
treceam printr-o pădure de remuşcări lângă
mine şedea un poem bătrân nu-mi era clar
simţeam că e o insulă unde cărţi înviate erau
în carantină rănile erau cuţite din convingeri
se făcea focul de gală o şi ce serpentine
între stări ba eram într-o maşină ba eram maşina
miresme de vinete prăjite îmi suceau capul
dintr-un film în altul muzici de viori mă
apăsau pe inimă curgeau prin mine seve de eucaliptuşi
conduceam prin drumuri desfundate pante-pantere
aproape verticale apoi deşert apoi junglă
simţeam cum mi se termină dorinţa apăsam
trăgeam suceam împroşcam poemul tăcea ca o umbră
îmi îndreptam spatele exact aşa cum zic chinejii
tu să fii drept apoi umbra poate să fie strâmbă să
nu-ţi pese sentimentul că sunt o imagine îmi
dădea senzaţii de vomă în panică am apăsat pe claxon
şi a ieşit un sunet de copil de biserică de vioară
că sunt singur apăsam pe ambreaj şi nimic nici
o mişcare sunt singur întunecat deformat ba una
ba alta cazarme-pădure remuşcări-carantină chei-
-cuţit convingeri-galapagos galimatias-gala dali se
auzea o stradă în creierul nor lăcrimioare o pastorală şi
mâna ei la pândă de după aparate mă tatua pe întuneric
inimioare lotuşi sirene cioburi scarabei capre
cireşe culese de pe ecran cireşe cireşe îi spuneam
vezi chiar nu vreau nimic şi tot nu sunt sfânt şi
cuprins de beatitudine vezi am strâns atâta lumină
toate valizele sunt pline de lumină apăs şi maşina
nu se mişcă şi a început să vorbească cu vocea mea
măi minune aşa mi-a zis măi minune - fricoasă eşti
oare dispus ca eu să trec la volan eşti oare dispus
să te bucuri de libertăţile umbrei hai să-ţi spun
un secret aici maşina merge cu întuneric şi de unde
de unde să-mi iau întuneric l-am întrebat disperat
am trăit şi sunt dependent de viaţă viaţa viaţa
nici nu trebe să vorbim ne ştim eu şi viaţa a fii
şi apoi vii tu poemul marele poem de mă nelinişteşti
uite apăs şi nimic ce ne vom face aici în acest
adânc în umbrele triste ale văilor în străduţele
dosite a marelui oraş vezi aici totul e făcut din voci
doar un pelerin simte da e adevărat trebuie să punem
hăţuri la nume-melpomene elpenor sau fecioare
fiica lui tyyris sau copacul acela din turkistan
sau booth care înnebunit bate tobele sau noaptea
acea noapte de octombrie zile ploioase la assisi
se vedea de pe terasă cum luna devenea din ce în ce
mai veselă deci era o zi de vară când nimic nu era
mai curat decât ochii tăi dar şi vara asta trece
şi tu departe de strigăte şi sânge şi miere şi foc
e război e război în inima omului o inimă în gol-gală
ea venea şi dispărea în fundal avară îţi păstrezi
fecioria de ce dar du-te tu ceţosule la cei îngheţaţi
dincolo de plăceri şi dureri în grădina închisă
în muzeul cuvintelor eu zac mereu în focul dorinţei
sprijinit de vechea terasă fericit cel ce crede cuvântul
trezit de vântul de noapte la ce să sper din
întâlniri în această cafenea în foşnetul de ziare
clinchetul de linguriţe îmi ascult durerea de dinţi
văd o simfonie plină de clanţe din femei tăcute
un cor de copii orfani mă gândesc la românia încet
acolo încă se scriu manifeste frumoase şi fără
putere germinativă sau cine ştie acolo abia au început
să se drogheze da ce poţi să faci în întuneric decât
să fii ţăran-metafizic în frunzişul de zăpadă cântecul
de mierlă praf-intermortal febra vieţii la galopul inter
naţional ce te tot ţii de mine ce vrei de la mine
ba îmi spui că sunt un fel de jean valjean - belmondo
ba că aş fi gigolo îmbrăcat în aforisme ba că sunt
samaritean plenipotenţial ba grădinar ba beţiv
orice ai spune între noi mereu vor fi cuvintele
când eu tac le zici tu pe ale tale când tu taci
zic eu eu şi iarăşi eu defapt viaţa această pendulare
şi cu acest înfiorător sentiment de a nu şti despre ce
e vorba în fond ştii preabine că niciodată nu mă voi
putea detaşa de nimic şi nici exclude ceva eu nu sunt
gazelă eu nu pot sări peste nimic şi niciodată nu
voi accepta ideea de transfer de sens sau ca înainte
de toate ideea de pasaj aici sunt fanatic de zic sau
peste tot rai sau nicăieri iad eu nu cred în acest
treptat-spiralat şi din ce în ce şi din cine în cine
eu sunt punctual - oceanic om om om îmbrăţişând
fapte şi ameţit de cuvinte aşa că până la urmă asta
pot să-ţi spun măi poeme în această înghesuială
de îngeri te rog frumos lasă-mă să fiu om
ia de pe mine armura mesajului şi curcubeul nevoii de
exprimare ia barcarola de pe barcă păstorul de pe pastorală