Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Prepeleac:
Învierea ca veşnică întoarcere de Constantin Ţoiu

Plimbându-se pe malul lacului Sils, devenit de atunci celebru, oprit la picioarele unei stânci, Nietzsche are, - mai mult ca un scriitor vizionar, decât ca filosof, - revelaţia mecanicii universale, popularizată ulterior, curios, datorită limbii franceze, - acel L^éternel retour, veşnica întoarcere. Cu acest titlu avea să apară şi un film, artistic, în secolul următor, 20, film destul de grandilocvent ce avu totuşi un succes apreciabil în epocă. Revelaţie ce a încoronat o gândire febrilă, universală, de materialism poetic. Materialismul ingenuu, simplist, vizionar, însă atrăgător tocmai prin acest lucru, al presocraticilor în frunte cu Heraclit, cel ce nu se scălda niciodată în acelaşi râu şi cu Empedocle, magicianul, fizicianul, care, de curiozitate poate, avea să se azvârle în vulcanul Etna în plină erupţie şi din care se zice că nu i-ar mai fi rămas decât sandaua - ... doi exploratori, vasăzică, doi prozatori, şi ei, ştiinţifico-fantastici, dacă ne raportăm în continuare la intuiţiile nietzscheene...
           
Conţinutul acestui adevăr, provizoriu, descoperit pe malul severului lac german Sils, adevăr el însuşi interpretabil, relativist deci, după însăşi credinţa filosofului tragic, este, cum se ştie, următorul: devenirea lumii aproape întotdeauna coincide cu existenţa prezentă curgând sub ochii noştri. Numărul elementelor ce compun universul fiind acelaşi, oricât de mare, soarta cosmosului întreg se reduce la o veşnică întoarcere aproape, iarăşi, în acelaşi punct de plecare... Să nu regreţi, prin urmare, prea mult clipa ce zboară, fericirea ta pe cale să se ofilească, întrucât totul revine de unde a plecat. Teoretic. Practic, fireşte, nemaiavând cum să ştii, cum să te bucuri, eventual, întrucât revenirile au loc în cantităţi de timp anevoie, dacă nu cu neputinţă de apreciat...
          
Poţi muri - aşadar - fiind nemuritor, constată filosoful. Deoarece, în veşnica întoarcere a toate, clipa se repetă ; prin urmare şi existenţa ta, în inexorabila curgere a Timpului, revine, se repetă... E ca şi cum un spectator, la galerie, entuziasmat, ar striga în sala de teatru arhiplină de lume: Noch ein mal!... Encore une fois! ori Bis! Sau pe româneşte: Încă o dată!
          
În acest caz, învierea creştină, în sinea ei, devine un mit doar, izolat, o simplă legendă, sustrasă devenirii generale, un crez al religiei oficiale a Europei, în situaţia noastră... Cel mult, acel cu moartea pre moarte călcând a lui Isus Cristos poate să devină, la insistenţa raţionalistă a secolelor viitoare, un simbol, uman, numai, antropoformizat, ca atâtea altele ale cunoaşterii şi religiei de la vechii egipteni, cu obsesia morţii, spre noi.
          
O singură credinţă s-a împotrivit încălcării legilor fizice ale naturii, create de însuşi Dumnezeu, refuzând orice fel de miracol, deci şi o înviere din morţi ad litteram, pe considerentul că, dacă un strop de ploaie ar cădea cu un milimetru mai jos ori mai sus, într-o parte sau alta faţă de ordinea universală strictă, întreg Cosmosul s-ar nărui cu legile lui cu tot. Credinţă, religie care nu-i alta decât iudaismul, anterior ca naştere şi experienţă, creştinismului; iar paradoxul umanităţii moderne, al celei mai avansate de când ea a trecut pragul pre-istoriei, îl constituie faptul că însuşi Dumnezeu-Fiul, al creştinilor, este Iudeu. În Evul Mediu, antisemitismul se explica prin raţionalismul iudaic ultragiind miracolul creştin. Arderi pe rug, în acest caz, totuşi nu erau. Ele fiind rezervate doar ereticilor, celor din familie, rătăciţilor, mai mult de condamnat. Inamicul, sursa creştină însăşi, iudaismul, se bucura doar de o adversitate neînduplecată, cu prigoane mai mult sociale.
          
S-a mai spus că şi cruciadele nu erau îndreptate numai împotriva musulmanilor... Nonsens. Sigur e că religia care respectă, fără nici un rabat ocazional, regulile fizice ale Cosmosului creat, şi care a avut cel mai des de suferit de-a lungul istoriei, a contribuit cel mai mult la înaintarea spectaculoasă a cunoaşterii umane.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara