Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

 
"O corabie numită Agonia" de Rodica Binder


Deşi repetată pînă la saturaţie, de la 11 septembrie încoace, sintagma "nimic nu va mai fi cum a fost" nu şi-a atenuat deloc caracterul de profeţie neliniştitoare. Fiorul acestei nelinişti s-a făcut simţit şi în ediţia din acest an a Tîrgului de Carte de la Frankfurt pe Main. Debutul evenimentului mult aşteptat de iubitorii de carte, de editori şi autori, a fost marcat printr-un moment de reculegere în memoria victimelor atentatului. Pe durata desfăşurării Salonului, măsurile de securitate au fost cu totul neobişnuite, dar acceptate cu maximă bunăvoinţă de toţi vizitatorii (cu 14% mai puţini decît anul trecut ) şi de toţi expozanţii.Party-urile au fost mai puţin zgomotoase, mondenităţile - reduse la dimensiunile unei decenţe austere, îngrijorarea s-a putut citi pe chipurile tuturor... ceea ce însă nu i-a împiedicat pe cititorii cu mîini lungi să-şi însuşească din rafturi cărţile expuse. Dar un astfel de delict este trecut cu vederea la salonul de carte.Mesele rotunde şi dezbaterile au fost dominate de discursurile în jurul fatidicului 11 septembrie.
Grecia, invitata de onoare a acestei a 23-a ediţii a celui mai mare tîrg de carte din lume, pare a fi consimţit firesc, dintru început, la rolul "frumoasei necunoscute" pe care-l deţinea deja în cîmpul de cunoaştere literară aici în Germania, la rolul aproape secund care i-a fost dat să-l deţină în raport cu imperativele momentului. Tema dominantă - deşi neoficială - a actualei ediţii a Tîrgului de Carte a fost Islamul...


Virtuţile securizante ale unor ritualuri şi tradiţii
Cine nu se mulţumeşte să accepte elementele de conjunctură drept inocente roade ale întîmplării a putut distinge şi stabili totuşi unele corelaţii ordonatoare şi reconfortante în vremurile atît de tulburi pe care le trăim. Astfel, atribuirea Premiului Nobel pentru literatură exact în zilele Tîrgului de carte de la Frankfurt pe Main, scriitorului V.S. Naipaul, care trece între altele, drept unul din cei mai puţin sensibili scriitori la aşa numitul spirit "politic corect", a relevat de astă dată perfecta intuire a spiritului vremii şi a valorii, de către juriu.
Naipaul, născut dintr-o familie originară din nordul Indiei, stabilită în Caraibe, se "exilează" la vîrsta de 18 ani, pentru a deveni în cele din urmă deopotrivă un autentic englez şi un adevărat "cetăţean al lumii". Este înnobilat, primeşte titlul de "Sir", scrie o literatură despre care singur afirmă că este lipsită de tîlcuri ascunse şi că cine caută "semnificaţii" în textele sale, nu face decît să le inventeze pe cont propriu. Despre Naipaul se spune că ar fi mai degrabă un bun ziarist, uneori prost dispus, plin de francheţe însă, un excelent autor de reportaje , romane de călătorie, desconsiderînd literatura de ficţiune. Perfect cunoscător al realităţilor lumii a treia, al soartei celor înfrînţi de destin, Naipaul are curajul să declare că multe din mizeriile ţărilor post-coloniale se datorează tocmai felului de a fi al băştinaşilor.
Decizia de a-i acorda unui scriitor care este un observator atent dar deziluzionat al unei lumi în destrămare cea mai înaltă distincţie literară, pare a legitima o tendinţă tot mai pregnantă în cîmpul literelor: insensibilitatea crescîndă a publicului şi editorilor, la farmecele ficţiunii...
Şi cum ar putea fi altfel cînd din ce în ce mai des şi mai dramatic, realităţile întrec ficţiunea. Într-un foarte scurt editorial, publicat în zilele Tîrgului Internaţional de Carte, cotidianul SÜDDEUTSCHE ZEITUNG constata că deja înainte de 11 septembrie, imponderabila "uşurătate a fiinţei" devenise insuportabilă. Acum, după fatidica dată, s-a terminat cu mascaradele sentimentale şi cu exhibiţionismul futurist. Acum - scrie ziarul citat - avem chiar mai mult "prezent" decît am îndrăznit să ne închipuim. Acum se face auzit un ton nou care în unele manuscrise şi în cîteva cărţi îşi făcuse deja mai demult anunţată sosirea. Un ton serios care interoghează originile prezentului, care investighează genealogiile, familia, patria, cu alte cuvinte , "toposurile" identitare. În domeniul filozofiei aceste tonuri noi accentuează căutarea unor concepte apte să explice prezentul. Astfel revin în scenă vechi deprinderi intelectuale ce păreau vetuste...
O altă corelaţie ordonatoare între elementele aparent disparate ale prezentului şi implicit, ale Salonului Internaţional de Carte, se situează exact în prelungirea celor afirmate mai sus. Premiul Păcii, atribuit de Asociaţia Librarilor Germani i-a fost decernat în acest an unui filozof. Opţiunea pare a sublinia ( tocmai într-un prezent în care fanatismul şi integrismul şi-au demonstrat, dincolo de limitele imaginabilului, forţa destructivă) legătura neîntreruptă dintre spiritul dialogic al Greciei antice, matrice a culturii europene, şi caracterul deschis, nedogmatic al discursului raţional contemporan.
Laureatul este, cum deja se ştie, Jurgen Habermas, teoreticianul conceptului de acţiune comunicativă. Sistemul lui Habermas - despre care se afirmă că este un filozof ce nu se integrează vreunui sistem - se întemeiză pe un paradox de felul "luptei pentru pace": obţinerea consensului nu se poate face decît prin emiterea unor opinii contrare dar nu ireconciliabile. Nu întîmplător teoreticianul acţiunii comunicative acordă un loc aparte în teoria sa discursului în sensul etimologic al termenului latin: discurrere înseamnă a fugi în direcţii divergente...
Ori de cîte ori a simţit primejduite pacea şi consensul, Habermas nu s-a sfiit să provoace controversele tocmai pentru a restabili echilibrul. Promotor al spiritului protestatar al mişcărilor studenţeşti din 1968, filozoful a considerat deviaţiile ulterioare ale spiritului revoluţionar drept "fascism de stînga". În contextul antologicei dispute a istoricilor, declanşată de unele opinii ale istoricului Ernst Nolte, care prin comparaţia dintre nazism şi comunism a fost învinuit de intenţia de a relativiza ororile Holocaustului, Jurgen Habermas a deţinut un rol decisiv în restabilirea consensului. Cele mai recente intervenţii ale lui Habermas sunt legate de ideile filozofului Peter Sloterdijk, acesta din urmă un foarte interesant şi ilustru, în acelaşi timp, reprezentant al filozofiei contemporane de orientare conservatoare de care laureatul din acest an al Premiului Păcii nu a obosit să se distanţeze. Referindu-se la teoria lui Habermas, Jacques Derrida, căruia i-a fost atribuit în acest an premiul Adorno, tot la Frankfurt pe Main, utiliza termenul de "terorism al consensului". După cele petrecute la 11 septembrie, sintagma nu mai poate fi invocată cu aceeaşi seninătate.


Grecia între mitologie şi turism
Grecia, aidoma unei Casandre, şi-a văzut parţial împlinite unele temeri legate de pericolul de a nu fi îndeajuns luată în seamă. Dacă lucrurile au stat întocmai, a fost şi din alte motive decît cele datorate obişnuitului şi incriminatului dezinteres al publicului larg şi al editorilor, faţă de micile literaturi ale lumii şi ale Europei. Într-un articol apărut în voluminoasele suplimente literare ale marilor ziare din Germania cu prilejul Tîrgului Internaţional de Carte, era prezentată (în termeni consolatori pentru musafirii sosiţi din Elada contemporană pe malurile Mainului) soarta invitaţilor de anul trecut, cea a scriitorilor polonezi. Doar foarte puţini din contingentul celor lansaţi cu un an în urmă şi-au putut menţine "prezenţa" pe piaţa de carte din Germania. Unul dintre aceşti autori este Andrzej Stasiuk, invitat la turnee de lecturi în republica federală, turnee pe care le absolvă doar fiindcă acestea îi aduc venituri pecuniare suplimentare. Astfel, autorul polonez poate apoi în propria-i editură să publice şi un "excelent scriitor român" (al cărui nume este însă trecut sub tăcere în cuprinsul articolului). Acelaşi Stasiuk le spulbera confraţilor săi de breaslă greci orice iluzii: după ce se vor întoarce de la Frankfurt, pe ei îi va aştepta aceeaşi soartă ca pe scriitorii polonezi: nimeni nu va mai şti ceva despre ei... Dintre toate vedetele poloneze ale ediţiei precedente ale Salonului de carte de la Frankfurt, singurul care a reuşit să străpungă bariera anonimatului în Germania nu este altul decît... Stasiuk.
Prezenţa Greciei în postura de invitată de onoare a Salonului, marchează persistenţa lăudabilei şi beneficei intenţii a organizatorilor de a deschide larg mai ales culturilor mici, literaturilor cu restrînsă circulaţie lingvistică, poarta accesului la circuitul universal al valorilor spirituale şi culturale. Chiar dacă Grecia dispune de doi laureaţi ai Premiului Nobel pentru Literatură, în Germania, autorii ei contemporani sunt aproape complet ignoraţi. Nu întîmplător, atunci cînd inaugurînd actuala ediţie a salonului de carte, directorul acestuia, Lorenzo Rudolf afirma că în Germania Grecia este cunoscută mai ales pentru specialităţile ei culinare, în sala de conferinţe au izbucnit unele rîsete. în paranteză fie spus, şi specialităţile culinare fac parte din zestrea identitară a unei culturi...
Revenind la literatură, demnă de semnalat este şi opinia unui scriitor elen de mare succes, Vassilis Vassilikos, autor a peste o sută de volume de proză, între care şi celebrul roman "Z", ecranizat cu mare succes, avîndu-l ca interpet pe neuitatul Yves Montand. Vassili Vassilikos, bun prieten al regretatului Heinrich Böll, al Hannei Arendt şi-a petrecut cîţiva ani din viaţă la Berlin. Deunăzi, el constata cu amărăciune că literatura ţării unui scriitor precum Kazantzakis , autor al celebrului roman "Alexis Zorba", a unor poeţi de talia unor Constantinos Kavafis sau Giorgios Seferis (laureat al Nobelului pentru Literatură) este prea puţin cunoscută în ţara lui Alfred Döblin şi Heinrich Mann...
De astă dată "Itinerarii spre Ithaka", cum sună deviza prezenţei elene la Frankfurt, i-au adus cu certitudine pe nenumăraţii Ulisse rătăcitori pe mările literaturii şi în golfurile beletristicii greceşti. Traducerile în germană a unor opere însumează la Frankfurt în această toamnă 41 de titluri... Dar ca şi restul literaturilor în limbi de restrînsă circulaţie, şi literatura elenă este legată de ţara de origine aidoma sclavului de lanţuri - afirma deja citatul Vassili Vassilikos, adăugînd încă un detaliu pitoresc comparaţiei: "depindem de talentul şi bunăvoinţa traducătorilor precum aborigenii de bunele oficii ale unui mediator care ar putea face ca şi produsele lor să ajungă în rafturile unui mare magazin de produse exotice." De notat totuşi că pavilionul elen a structurat cu eleganţă o acoladă între originile antice ale cunoaşterii şi civilizaţiei europene şi între stadiul actual al acestora, la ceasul "tehnologiilor de vîrf".
Grecia şi literatura apar la Frankfurt într-o perioadă în care vechile imagini sau clişee se destramă şi în care se manifestă tendinţe de a conferi cotidianului elen, vagi sensuri mitologice. Destrămarea Iugoslaviei a readus în beletristica elenă dimensiunile realismului politic al unor romane ca deja citatul "Z"... dar a reactualizat şi subtilele interdependenţe culturale cu spaţiul islamic. Filoelenismul romanticilor europeni pare a fi apus demult. Acum, un autor grec contemporan chemat să prezinte publicului german în paginile unui supliment literar periplurile literaturii elene de-a lungul secolelor, şi-a intitulat excursul astfel: "O corabie numită Agonia". Melancolica sintagmă este desigur generată din nou de conştiinţa acută a foarte restrînsei circulaţii a limbii elene deşi, atît Uniunea Europeană cît şi UNESCO se străduie din răsputeri să asigure dăinuirea aşa-numitelor literaturi mici. Ceea ce nu-i împiedică pe unii scriitori tineri să recomande cu cinism, colegilor lor mai vîrstnici - să-şi scrie pur şi simplu operele, de-acum înainte, în engleză...
Rămîne aşadar literatura greacă contemporană doar o frumoasă necunoscută, cum nu fără amară ironie, îşi intitula Danae Coulmas scurtul periplu prin literatura elenă, publicat în aceste zile în suplimentul literar al cotidianului elveţian NEUE ZÜRCHER ZEITUNG?
O antologie de texte literare greceşti contemporane (prezentată în paginile ultimei ediţii a revistei LETTRE INTERNATIONAL de către Vanghelis Chatsivassiliou) este structurată în jurul unei axe tematice - cea a toposului, a locului de origine al fiecărui autor antologat. Se naşte astfel un text colectiv, epic, care păstrează cu fidelitate amprenta lăsată de fiecare autor în parte - în căutarea anevoioasă a propriei sale identităţi...
Dar alături de această sincronică vibraţie a unor filoane tematice de profunzime ale literaturii elene la diapazonul literaturii europene contemporane, s-a distins la Frankfurt mai pregnant ca oricînd, fireşte şi sub impactul celor petrecute la 11 septembrie, o acută, nepotolită căutare a celuilalt. Circulaţia în sens unic a literaturii şi spiritualităţii occidentale spre Orient promite să se tranforme într-un drum pe care valorile vor circula nestînjenite în ambele sensuri. O situaţie care în mod cert va fi profitabilă atît literaturilor mici, inclusiv celei elene, pentru care Frankfurtul a constituit, totuşi, o şansă, cît şi culturii europene - dislocată din europocentrismul său tematic.
Cînd Occidentul redescoperea Grecia, el proiecta asupra ei umbra vechilor eroi antici, a filozofilor şi gînditorilor Eladei, încărcînd Grecia modernă cu o povară psihologică ce dăinuie pînă acum. în 1832 Grecia a primit în dar monarhi din casele regale şi princiare germane. Otto I de Wittelsbach a dat ordinul dărîmării la Atena a mai multor biserici ortodoxe decît au reuşit să distrugă turcii în 400 de ani de stăpînire. împotriva umbrelor trecutului, promotorii idealurilor europene în Grecia continuă şi astăzi să lupte invitîndu-ne să distingem în Grecia şi în spiritualitatea ei contemporană, cîteva din traumele tăinuite şi adînci ale unei Europe aparent senine.


Fără mari surprize
Cu minime intermitenţe, Salonul de carte de la Frankfurt pe Main a avut parte de autentice surprize şi senzaţii sau la nevoie, şi le-a înscenat. Observatorii acestei a 53-a ediţii a salonului de carte, plasat în umbra evenimentelor de la 11 septembrie, consideră într-un laconic bilanţ că la Frankfurt veştile rele nu par a-i fi iritat pe expozanţi şi vizitatori.Doar autorii, care uneori sunt înzestraţi cu harul profeţiei sau cu o hipersensibilitate seismografică faţă de real, au fost mai neliniştiţi ce deobicei. Operele lor în schimb, aflate deja în rafturi, dezvăluiau abia după o prealabilă investire semantică a textului lor, semne prevestitoare. Nu întîmplător, Timothy Garton Ash excelentul "istoric al lumii contemporane", exeget obiectiv al revoluţiilor din 1989 este din nou mai actual ca niciodată cu eseul său intitulat "Timpul libertăţii", un eseu avînd ca subiect nimic altceva decît scrierile politice ale lui George Orwell... Or, în ultimele săptămîni, cînd echilibrul dintre libertate, societatea deschisă şi imperativele asigurării unei securităţi tot mai compacte părea cu totul ameninţat de atentatele de la 11 septembrie, tocmai scrierile lui Orwell, sumbrele lui viziuni ameninţînd să devină realităţi, au revenit frecvent în discuţie. Garton Ash consideră în remarcabilul său eseu că Orwell ştia foarte bine cum să riposteze la pervertirea limbajului de către politicieni. Cine abuzează de putere, abuzează de propriile noastre arme: de cuvinte - scrie istoricul britanic, elogiindu-l pe Orwell pe bună dreptate, ca fiind "cel mai important scriitor politic al veacului al XX-lea."
Trecutul care într-o viziune ciclică a devenirii ar ameninţa să se repete, constituie pe mai departe tema dominantă a unor eseuri şi cărţi de specialitate apărute în această toamnă. În 1938 Paul Valéry remarca cu resemnare că "ideea dictaturii pare tot atît de molipsitoare acum pe cît era în secolul al XIX-lea idealul libertăţii". O istorie a fascismului, semnată de istoricul britanic Stanley Payne a apărut în traducere la editura Propylaen din Berlin/ Munchen. Hitler continuă să obsedeze contemporaneitatea. Lothar Machtan lansează teza homosexualităţii dictatorului, teză discutată de celebrul istoric şi biograf britanic al lui Hitler, Ian Kershaw, sau contestată de alţi istorici contemporani.
În plan ficţional, Harry Mulisch, autorul olandez de mare succes, publică un roman intitulat "Siegfried" despre un ipotetic fiu al dictatorului nazist. Nazismul abătut asupra Europei este tematizat din nou şi în beletristică de Robert Menasse în romanul intitulat "Alungarea din iad". Ernst Junger cu publicistica sa din anii 1919-1933, pentru întîia oară editată acum, este considerat de unii recenzenţi drept un premergător al fascismului tocmai datorită naţionalismului său ardent. Heinrich Boll, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, revine în actualitate cu scrisorile sale din război, datate l939-l945. Inedită este şi corespondenţa lui Gottfried Benn, spre apusul carierei sale, cu tînăra admiratoare Ursula Ziebarth. Genul epistolar pare a-şi exercita în continuare extrema fascinaţie asupra editorilor şi cititorilor. Cum altfel s-ar explica publicarea înainte de termen a scrisorilor lui Paul Celan cu Hanne şi Hermann Lenz, după senzaţionala editare sincronă, în franceză şi germană, din această primăvară, a corespondenţei poetului născut în Bucovina, cu soţia sa Gisele Lestrange. Arhiva literară Celan continuă să fie ferecată, parţial pînă în 2020, vizată fiind mai ales corespondenţa cu Ingeborg Bachmann. Scrisorile lui Emil Cioran văd şi ele lumina tiparului în germană alături de un roman epistolar consacrat aceluiaşi mistic fără Dumnezeu. In cartea lui Friedgard Thoma intitulată "Pentru nimic în lume - o iubire a lui Cioran," apărută la editura Weidle din Bonn, marele moralist apare în postura de îndrăgostit. Cartea este semnalată favorabil de exigenta revistă "Der Spiegel". Morala, etica, valorile libertăţii exercită în aceste zile mai mult ca oricînd o justificată forţă de atracţie : "Minima Moralia" de Theodor Adorno este republicată la editura Suhrkamp; Peter Bieri este autorul unei alte lucrări intitulată "Meşteşugul libertăţii ". Colin Mc Ginn scrie, tradus la editura Klett-Cotta, un eseu despre "Bine, rău şi frumos". Iar filozoful francez Michel Onfray, autorul cunoscutului eseu "Raţiunea gurmandă" - se adresează cu o nouă carte, în traducere, admiratorilor săi.Titlul volumului: "Rebelul".
Georg Steiner, ilustrul profesor de teorie literară semnează o "Gramatică a creaţiei" publicată în traducere la editura Hanser, una din cele mai intens dezbătute cărţi ale toamnei, aici în Germania.
Literatura de călătorii cunoaşte o adevărată renaştere, revenind în orizontul preferinţelor cititorilor de azi. Astfel notele de drum ale lui Hermann Melville, autorul romanului "Moby Dick", sunt deja un bestseller. Editura Eichborn publică o antologie de texte semnate de cei 103 autori care au călătorit în vara anului 2000 cu Europaxpress-ul literaturii. Printre autori, desigur, figurează şi scriitori români. Şapte mii de kilometri în Siberia parcurşi de britanicul Colin Thubron, sau copilăria autorului John D. Morley într-una din coloniile britanice, promit să reţină şi interesul cititorilor după ce au fost favorabil semnalate de critica de specialitate.
Cît despre literatura de ficţiune - mai puţin abundentă decît în anii precedenţi, ea aduce la suprafaţă un roman inedit de Eugène Ionesco apărut în Franţa, un foarte lăudat epos de familie al scriitorului ungar Peter Esterhazy, vlăstarul unei vechi familii nobiliare, semnatarul romanului "Harmonia Celestis", roman considerat de SUDDEUTSCHE ZEITUNG drept marele roman european al anului şi, desigur, deja tradusul în română roman al lui Umberto Eco, "Baudolino".
Această succintă trecere în revistă a unor puncte de reper în cîmpul beletristicii şi al ştiinţelor umane se cuvine completată de semnalarea unor cărţi apărute în spaţiul germanofon, ale unor autori originari din România: romanul lui Richard Wagner, "Miss Bukarest", lansat pe 25 septembrie la Literaturhaus din Berlin, sau romanul "Mandraga" de Nausicaa Marbe. De asemenea, la editura Igel a apărut romanul epistolar al scriitorului debutant Peter Rosenthal intitulat "De-a lungul străzii Venloer", un roman favorabil prezentat în presa germană, considerat ca simptomatic pentru actualele tendinţe de tematizare a identităţii.
Un segment cu totul excepţional în calendarul evenimentelor din zilele salonului de carte l-a constituit desemnarea scriitoarei Herta Müller drept candidată la Premiul Nobel pentru Literatură. Dar despre aceste cărţi şi despre autorii lor, mai pe larg, cu altă ocazie.


România - la răscruce de drum


Cei care au analizat noua topogafie a Tîrgului de Carte de la Frankfurt pe Main, dotat cu un hipermodern pavilion trei în locul celui vechi, au constatat că pavilionul cinci, rezervat editurilor internaţionale, unde se aflau şi editurile româneşti, a fost cel mai puţin frecventat. Vizitatorii s-au călcat literalmente în picioare la standurile editurilor germane, anglo-americane şi chiar arabe. În rest - o linişte prielnică răsfoirii cărţilor şi conversaţiei cu autori şi editori. Standul românesc - de doi ani încoace are un standard "european". De astă dată el a fost favorabil situat... "la răscruce". Am regretat absenţa unor edituri care altă dată erau masiv prezente, pecum şi a unor editori de renume din ţară. Criza bugetară a culturii nu poate totuşi explica unele absenţe cît mai ales, dispariţia unor edituri ca "Minerva" sau "Univers" (fapt care mi se pare de neiertat).
Frumos expuse în rafturi, nu însă conform unor criterii tematice, cărţile din România au atins şi ele mult mai încet decît cele din ţările vecine, foste comuniste, aspectul atrăgător al suratelor lor din Vest. Am remarcat o dominantă "decorativă" a standului românesc, deloc deranjantă, ba chiar binefăcătoare - prin expunerea fotografiilor înrămate ale imaginilor din Bucureştii de altădată, fotografii pe care le ştiam de cînd România fusese invitata Salonului de Carte de la Leipzig.Ceea ce nu m-a împiedicat să le admir din nou. În rest - am regretat puţinătatea titlurilor de carte expuse, dar am apreciat existenţa unor cataloage de edituri şi cărţi bine puse la punct şi mai ales, o sincronizare de tendinţe şi preocupări. Un album bibliofil, închinat soldaţilor germani căzuţi pe pămîntul României, în primul şi în al doilea război mondial, incluzînd numele acestora şi o serie de gravuri realizate de tineri artişti plastici pe tema războiului, părea menit să marcheze şi o vizită care nu a mai avut loc: cea a cancelarului Gerhard Schroder la locul odihnei de veci al tatălui său, căzut în luptele din Transilvania de Nord... Volumul bibliofil are certe intenţii diplomatice - dar deschisă rămîne întrebarea cum va fi el receptat de germanii de azi...
Aş mai menţiona în încheiere - ca semnal pozitiv, elaborarea aflată în curs a unei biblioteci virtuale. In rest, la standul românesc domnea o atmosferă relaxată, eliberată din fericire de aburii de ţuică şi parfum ieftin ce se resimţeau în urmă cu trei patru ani, pe la orele cînd porţile salonului de carte se închideau pentru vizitatori. Acum un "happy hour" a constituit nu atît prilej de destindere după o zi de lucru cît ocazia de a sta de vorbă cu editori, autori şi public, de a simţi de la distanţă, pe viu, pulsul cărţii din ţară, în vremuri grele, nu doar pentru iubitorii de carte.
închei aceste însemnări, prin forţa împrejurărilor lacunare, de la o ediţie deopotrivă normală şi ieşită din comun a Târgului de carte de la Frankfurt, citînd răspunsul, evident anecdotic, pe care mi-l dădea Gabriel Liiceanu, aflat în trecere la Tîrgul de Carte de la Frankfurt atunci cînd i-am adresat nu fără inflexiuni ironice, întrebarea: la ce serveşte filozofia în vremuri de restrişte"? - " La nimic"... Răspunsul m-a retrimis la gratuitatea literaturii, a actului de reflecţie intelectuală, gratuităţi salvatoare într-o lume în care după 11 septembrie avem parte de mai mult prezent, decît putem uneori, suporta...