Numărul curent: 52

Numerele 37, 38, 39 si 40 din 2014 ale revistei Romania literara, apar cu sprijinul AFCN.

Restituiri:
O epistolă necunoscută a lui Alexandru Vlahuţă de Nicolae Scurtu


Poetul, prozatorul, traducătorul si memorialistul Alexandru Vlahuţă (n. 1858 - m. 1919), care s-a bucurat, în epoca sa, de un prestigiu deloc exagerat, e azi complet uitat.

Opera restituită, cândva, de istoricul literar Valeriu Râpeanu, selectiv, deci incomplet, nu a suscitat nici un ecou în generaţiile mai noi.

Poetul si prozatorul fuseseră eliminaţi din catalogul de valori estetice ce se studiau în învăţământul preuniversitar, precum si în seminariile si cursurile universitare.

Remarcabilă, din mai multe unghiuri de vedere e, desigur, literatura sa epistolară, precum si carnetele cu însemnări care conţin o sumă importantă de notaţii, observaţii si comentarii privind evenimente, oameni si, mai ales, mentalităţi în diverse ipostaze.

Epistolele lui Alexandru Vlahuţă au fost transcrise, adnotate si publicate de istoricii si cercetătorii literari I.E. Torouţiu1, Al. Bojin2, I. Cremer3, M. Nanu4 si de Valeriu Râpeanu5, care este, în acelasi timp, si cel mai experimentat biograf si exeget al autorului romanului Dan.

Întâmplarea, desigur, fericită m-a surprins, recent, prin descoperirea unei epistole, necunoscute până acum, trimisă poetului si eseistului Nichifor Crainic (n. 1889 - m. 1972), care, în timpul întâiului cataclism mondial, se afla la Iasi, ca o bună parte a intelectualităţii românesti, si colabora intens la ziarele locale - România si Neamul Românesc.

Poetul Alexandru Vlahuţă, poposind la Bârlad din cauza ororilor războiului, intervine să se publice o poezie a lui Vasile Voiculescu, se interesează de starea sănătăţii lui Barbu Delavrancea si-l preocupă soarta tânărului pictor Ştefan Constantinescu ce fusese rănit în timpul unor confruntări armate. ■

*

[Bârlad], sâmbătă, [21 aprilie 1918]

Dragă Nichifore,

Îţi trimit alăturata Durere6 a doctorului Voiculescu. Durerea noastră privită dintr-un alt punct de vedere. Deşi, dacă citeşti mai cu luare aminte, vezi că e aceeaşi concepţie, doar altfel exprimată.

Îmi place, însă, şi acest fel de a o spune. E o replică la frumoasa d [umi]tale poezie - şi cred că publicarea ei în Neamul Românesc] ar fi, între altele, şi o notă de bună camaraderie literară.
Dacă aceasta e şi gândirea d[umi]tale7, roagă, din partea mea, pe fratele Iorga să o primească -poezia. Digna est intrare8.

Cum mai merge Delavrancea9? Dar de odăi ce crezi? Mai face „pentru ca să mai" sperăm? Vrei să ne pregătim de Bucureşti?

Dacă se înfiinţează un accelerat pentru Iaşi, cum s-aude, mă răpăd mai des, măcar pentru câte o zi, să ne primblăm la Copou şi să mai stăm de vorbă. Că multe-am avea de pus la cale!

Scrie-mi pe-o carte poştală ce-ai făcut cu pictorul Constantinescu10. Dacă e slab, ia o trăsură în socoteala mea şi du-l la d[octo]r. Dacă e în pat, dă adresa lui doctorului Dona11 şi roagă-l să se ducă el să-l vadă, când o ieşi în oraş pentru ceilalţi clienţi.

Te sărut şi te doresc,

A. Vlahuţă


[Domnului Nichifor Crainic -La Redacţia ziarului Neamul Românesc, Pasajul Banu, 3, Iaşi. Expediază Alexandru Vlahuţă -Bârlad].

Note

* Originalul acestei scrisori, inedite, se află în biblioteca profesorului Nicolae Scurtu din Bucureşti.

1. I.E. Torouţiu - Studii şi documente literare. Volumul 1, p. 333-337 (către Iacob Negruzzi). Volumul 2, p. 124125 (către Titu Maiorescu), p. 224-226 (către Ştefan N. Albu). Volumele 6, p. 409-411 (către Nicolae Petraşcu). Volumul 7, p. 343-357 (cătreNicolae Iorga) şi Volumul 12, p. 395-398 (către Nicolae Iorga).

2. Al. Bojin - Alexandru Vlahuţă. Studiu biobibliografic. Bucureşti, Editura de Stat pentru Imprimate şi Publicaţii, 1959. [Corespondenţa, trimisă şi primită, se publică în paginile 313-497].

2a. Al Bojin - Scrisori inedite ale lui Vlahuţă în Viaţa Românească, 12, nr. 11, noiembrie 1959, p. 145-149.

3. I. Cremer - Alexandru Vlahuţă despre unele probleme ale educaţiei tineretului în Scriitorii noştri clasici şi problemele şcolii. Bucureşti, Editura de Stat Didactică şi Pedagogică, 1956, p. 120-138. [Se publică, în facsimil, scrisoarea către Mihai Popescu, Administratorul Casei Şcoalelor, din 14 octombrie 1914 şi care conţine opt pagini].

4. M. Nanu - Din ultimele scrisori ale lui Vlahuţă în Gazeta literară, 1, nr. 37, 25 noiembrie 1954, p. 1.

5. Valeriu Râpeanu - Vlahuţă, Caragiale, Delavrancea în lumina unor noi documente în Luceafărul, 4, nr. 4(63), 15 februarie 1961, p. 9.
a lui

6. V[asile] Voiculescu - Durerea în Neamul Românesc, 13, nr. 117, luni, 30 aprilie 1918, p. 1, col. 4, sus.

7. Nichifor Crainic în epistola, localizată - Iaşi şi datată 27 april[ie] 1918, trimisă lui Alexandru Vlahuţă, afirmă fără echivoc: „Poezia doctorului e foarte energică, fără să aibă altă concepţie. D[omnu] Iorga o admite şi - încă o dată m-am încredinţat cu bucurie - îl admite. Aş ţine să-i remarc numai că «vinul nou ce spumegă-n butoaie», plus versul următor, este, cred, cu totul altceva decât presupusa notă bahică pe care o combate când zice: «Nu vin spumos...». Nu vi se pare? Eu am vrut să dau acolo impresia de robie a unei puteri clocotitoare. Dacă n-aş fi izbutit, aş schimba şi i-aş fi recunoscător doctorului." [Mircea Cenuşă - Nichifor Crainic - portret în oglindă în Manuscriptum, 26, nr. 1-4 (98-101), 1995, p. 96, sus].

8. Este demn să intre. Textul integral al expresiei este: Dignus est intrare in nostro corpore - Este demn să intre în învăţatul nostru corp. Formulă care consacra acordarea titlului de doctor în universităţile medievale. În transcrierea lui Alexandru Vlahuţă semnifică - Este demnă de a fi publicată.

9. Barbu Delavrancea suferea de uremie. Moare în ziua de 29 aprilie 1918, la Iaşi. Se remarcă, printr-un convingător şi emoţionat discurs funebru, profesorul şi filosoful Ion Petrovici.

10. Ştefan Constantinescu (n. 1898- m. 1983), pictor şi profesor universitar. S-a înrolat în armată şi a participat, în anii 1916-1918, pe front, unde a fost rănit. Alexandru Vlahuţă se referă la starea lui din momentul convalescenţei.

11. Iosif N. Dona (n. 1875 - m. 1956), medic şi colecţionar de artă. Sora sa, Margareta Dona, a fost una din soţiile lui Alexandru Vlahuţă. Din această căsătorie s-au născut cele două fiice - Mimi, căsătorită cu istoricul de artă I.D. Ştefănescu, şi Anişoara, căsătorită cu Gheorghe N. Grigorescu, fiul celebrului pictor şi prieten al celor două familii.

În virtutea acestor relaţii de rudenie şi prietenie apelează la serviciile, ireproşabile, ale doctorului I.N. Dona.

Notă specială

Pentru o mai clară privire asupra valorii estetice a celor două poezii: Durere de Nichifor Crainic şi Durerea de Vasile Voiculescu, le reproducem aici. Iar pentru o mai bună înţelegere a ceea ce a însemnat Alexandru Vlahuţă pentru tânăra generaţie de scriitori este imperios necesar a se reciti evocarea lui Vasile Voiculescu - La Bârlad în Lamura, 2, nr. 4, ianuarie 1921, p. 262-267.