Cu sprijinul Ministerului Culturii

Acasa|Actualitatea|Literatura|Interviurile RL|Eveniment|Arte |Meridiane|Ochiul magic
 

Lecturi:
O monografie Valeriu Anania de Tiberiu Stamate

Valeriu Anania, cel care avea să devină spre sfârşitul vieţii - sub numele de Bartolomeu - mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, a avut pe lângă vocaţia religioasă care i-a marcat evoluţia umană şi una literară, îngemănată cu aceasta. S-a exersat, ca puţini scriitori, în toate genurile literare, publicând o operă variată.
Valeriu Anania. Scriitorul, volumul tânărului istoric literar clujean Lucian Vasile Bâgiu, este prima monografie dedicată acestui autor. În cele peste cinci sute de pagini ale studiului, Bâgiu reuşeşte să ofere o imagine unitară asupra scrierilor lui Anania şi, pornind de la informaţia biografică, să le analizeze în lumina statutului de slujitor al bisericii, pe care creatorul lor l-a avut.
De la început, Lucian Vasile Bâgiu observă faptul evident că trăirea mistică a viitorului mitropolit s-a răsfrânt asupra literaturii sale, nici un colţ al operei lui Valeriu Anania nerămânând pur laic. Lirica sa a cunoscut o influenţă pronunţată din partea poeziei lui Tudor Arghezi şi a lui Vasile Voiculescu, Anamneze (1984) putând fi considerat - în viziunea lui Bâgiu - cel mai bun volum volum de versuri al scriitorului. Din acest volum merită citat un poem cu pronunţată tonalitate argheziană, o afirmare a esteticii urâtului în maniera lui Valeriu Anania: "Voi înfrunta durerea şi scârba de-a mă şti/ ţărână'n risipire din zemuri verzi, fetide/ sorbit pe întuneric de lacome-anelide,/ redat ispitei albe şi reci de-a nu mai fi.// Am mai trăit eu veacul demultului păgân/ când putrezeam în carnea strămoşilor din mine,/ şi din duhori şi drojdii şi sângiuri uterine/ mă îmbiam luminii să-i poposesc la sân" (citat după Lucian Vasile Bâgiu, p. 97).
În al doilea capitol tematic - cel despre proză -, Bâgiu realizează, din perspectivă naratologică, o analiză strânsă asupra ineditului roman Străinii din Kipukua (1979). Aici punctează precis: "Romanul Străinii din Kipukua este o alegorie a morţii şi a învierii individului, dar sem­ni­ficaţia pe care o conferă Valeriu Anania acestei alegorii pare, la rându-i, incertă, contradictorie, ambiguă"
(p. 153).
O altă discuţie o conduce în jurul volumului de nuvele şi povestiri Amintirile peregrinului apter (1990) pentru ca, apoi, îndreptându-se spre registrul dramatic, să vorbească despre Greul pământului - "o pentalogie a mitului românesc". Din pentalogie face parte poate cel mai cunoscut titlu al autorului, Mioriţa (1966). Alături de această piesă dramatică, al doilea text al grupajului, Meşterul Manole, presupune tot o reconfigurare, în cheie proprie, a unui mit popular. În creaţiile din Greul pământului, interesul lui Anania era de a surprinde "fenomenul românesc".
Figura centrală a Rotondei plopilor aprinşi (1983), memoriile lui Valeriu Anania, este cea a lui Tudor Arghezi, considerat de autor maestrul său literar. Iată un pasaj în care îl evocă: "În fiinţa lui intimă, poetul era un mare emotiv, dar în acelaşi timp era posedat de un demon care îi denunţa emotivitatea drept slăbiciune şi îl făcea să se împotrivească propriei lui naturi. Ironia, sarcasmul, deriziunea, grotescul erau tot atâtea arme cu care el se apăra pe sine însuşi. Lacrimii interioare îi opunea virulenţa unui verb coroziv, menit s-o strivească. [...] Arghezi nu vedea lumea printr-o oglindă strâmbă, ci o strâmba el însuşi spre a-şi disimula propriile-i afecte, de care se sfia în faţa oamenilor şi, poate, în faţa lui însuşi" (citat după Bâgiu, p. 337).
Opera lui Valeriu Anania mai cuprinde şi un volum de dialoguri închipuite, între Valeriu şi Bartolomeu, pe teme literare şi mistice - Cerurile Oltului (1990) -, unul de publicistică, interviuri şi cuvântări - Din spumele mării (1990) - şi unul de jurnal - De dincolo de ape. Pagini de jurnal şi alte texte (2000). Tot ca o operă de autor poate fi privită şi traducerea Bibliei, după ce varianta din 1936 se dovedise perimată din punct de vedere lingvistic.
Cu o viziune comprehensivă şi un limbaj, în general, bine dozat, Lucian Vasile Bâgiu dă în Valeriu Anania. Scriitorul o perspectivă coerentă asupra unei personalităţi culturale polivalente.

Parteneri Romania literara




                 

                                   

           

 
Toate drepturile rezervate Fundatia Romania literara